Recalculare pensii. Decizia 888/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.888
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 2743 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 6..A,. 20, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic I, și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic I având cuvântul pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii P, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său intimatul reclamant arată de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic I având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii P, arată că potrivit dispozițiilor art. 87 din Legea 19/2000 decizia casei teritoriale de pensii poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen 45 de zile de la comunicare. Același termen este aplicabil și pentru contestarea deciziei de recalculare a pensiei, iar decizia necontestată în termen.
În cauza de față decizia nr. -/10.09.2007 prin care fost recalculată pensia reclamantului în conformitate cu dispozițiile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 i- fost comunicată acestuia prin poștă la 11 octombrie 2007, acțiunea fiind înregistrată la 2 iulie 2008 peste termenul legal de 45 de zile.
Față de acest aspect acțiunea reclamantului apare ca tardiv introdusă, însă instanța de fond trecut cu ușurință peste această excepție.
Pe fondul cauzei arată că intimatul reclamant se află în eroare cu privire la drepturile de care beneficiat în calitate de persoană încadrată în muncă desfășurând activitatea în grupa I, confundând vechimea în muncă cu facilitățile prevăzute de dispozițiile art. 114 din Legea nr. 3/1977.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
La rândul său intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, contestatorul a solicitat obligarea Casei de Pensii P la recalcularea drepturilor sale de pensie conf. OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost pensionat la data de 18 ianuarie 2001 prin decizia nr.-, după un stagiu de cotizare de 30 ani.
Mai arată contestatorul că îi sunt aplicabile dispozițiile art.4 din OUG 4/2005, art.2 alin.3 din 1550/2004 și art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977, care nu au fost avute în vedere de intimată deoarece împărțirea punctajului total realizat s-a făcut la 30 ani, iar nu la 20-așa cum consideră că era corect.
Intimata Casa Județeană de Pensii P, fiind legal citată, a formulat întâmpinare la care a atașat înscrisuri a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată cu motivarea că stabilirea cuantumului pensiei contestatorului s-a făcut pentru un stagiu de cotizare de 30 ani, deoarece stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă potrivit art.2 din anexa 1550/2004, vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, adică anul 1996 când în vigoare era Legea nr.3/1977 ce stabilea în art.8 un stagiu de cotizare de 30 ani pentru bărbați.
Prin sentința civilă nr.2743 pronunțată la 29 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității formulării contestației și a admis contestația și a dispus recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 ani în grupa specială de muncă, obligând intimata să-i plătească acestuia diferențele de pensie rezultate, începând cu 1.12.2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 4 din OUG nr.4/2005 și art.2 alin1 și 3 din Anexa nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare care trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului era cel reglementat de Legea nr.3/1977, întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi.
A mai reținut tribunalul că în conformitate cu art.14 din acest act normativ, prin derogare de la art.8, stagiul complet de cotizare este de 20 ani pentru persoanele ce au fost încadrate în grupa I de muncă, acesta fiind aplicabil și contestatorului care a lucrat în astfel de condiții timp de 29 ani.
A argumentat instanța de fond că prin art.14, legiuitorul a urmărit nu doar reducerea vârstei de pensionare pentru salariații care au lucrat în grupele I și II de muncă ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare, așa încât 20 ani lucrați în condiții speciale de muncă echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
În termen legal împotriva acestei sentințe, intimata Casa Județeană de Pensii Pae xercitat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
apărările opuse la instanța fondului, recurenta a susținut că hotărârea este greșită deoarece au fost eronat interpretate și aplicate prevederile art. 4 din OUG nr.4/2005 și art.2 alin1 și 3 din Anexa nr.1550/2004, inclusiv Normele tehnice de aplicare a acestui din urmă act normativ, stagiul diferit de cotizare utilizându-se numai în cazul pensionării inițiale pe baza unei legi speciale, ceea ce nu este cazul pentru contestatorul din prezenta cauză.
Invocând cazul de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 cod pr.civ. precum și practică judiciară recurenta-intimată a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în fond, respingerea contestației ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Sub un prim aspect se constată că prima instanță a primit și judecat o contestație a cărei natură juridică nu a stabilit-o, deoarece contestatorul a învestit instanța cu o cerere de recalculare a pensiei sale, stabilite prin deciziile cu același număr - din 18.01.2001 și 12.03.2008.
Sub un alt aspect, dispozițiile legale în materie de asigurări sociale nu permit pensionarului a se adresa direct instanței specializate cu o cerere de recalculare a cuantumului pensiei, atât procedura instituită de art.87 din Legea pensiilor nr.19/2000 cât și cea prevăzută de art.19 din 1550/2004, stabilind dreptul persoanei de a contesta decizia emisă de organul teritorial d e pensii în caz de recalculare a acesteia la cerere sau din oficiu ori după caz, când pensionarul prezintă acte doveditoare din care rezultă stagii suplimentare, salarii sau sporuri și acestea nu-i sunt valorificate, în condițiile legii.
Drept urmare, cererea de chemare în judecată a Casei Județene de Pensii sau contestația pentru recalcularea pensiei și a cărei natură juridică nu a fost lămurită de instanța de fond, apare fie inadmisibilă, fie tardivă în condițiile în care procedurile legale speciale de contestare sau de recalculare a pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă nu permit pensionarului să se adreseze direct instanței de judecată oricând, punând astfel în discuție principiul securității juridice, ceea ce nu poate fi îngăduit.
În fine, modalitatea în care prima instanță a dezlegat pricina, dispunând recalcularea pensiei, fără a anula deciziile emise, inclusiv după sesizarea instanței și intrate în circuitul civil și care își produc legal efectele, este în afara legii, dar niciunul din aceste aspecte nu au făcut obiectul criticii recurentei, așa încât Curtea va examina fondul raporturilor juridice deduse judecății.
Intimatul-contestator a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 18.01.2001, astfel cum rezultă din decizia depusă la această dată deschizându-se dreptul său la pensie. Ulterior pensia sa a fost recalculată succesiv.
În conformitate cu art.2 (3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor în vederea recalculării - Anexă la nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar potrivit art.3 din același act normativ, prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază.
Drept urmare, în situația contestatorului pentru care dreptul de pensie s-a deschis la 18.01.2001, sunt incidente prevederile legale sus-citate.
În temeiul art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este pentru bărbați de 30 ani singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă si posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare, utilizat la recalcularea pensiei.
Pe de altă parte, Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, prevedea în art.14 alin.1 că, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei, de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr.50 din 5 martie 1990 și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat, atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție (denumită de actuala reglementare, stagiu de cotizare), conform art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977.
Folosirea unui alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de dispozițiile legale sus-citate se aplică persoanelor care inițial au fost pensionate în baza unei legi speciale, or contestatorul nu se află într-o asemenea situație, actul normativ în temeiul căruia acesta a fost pensionat fiind Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, care constituia dreptul comun în materie la data de 1 martie 1996.
Este real că prin aplicarea acestor dispoziții legale, la determinarea punctajului mediu anual, persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 sunt dezavantajate, întrucât bonusul acordat la stagiul de cotizare, recunoscut de legislația în vigoare la data de 1 aprilie 2001, nu reprezintă o perioadă contributivă, însă acesta este motivul pentru care, prin OUG nr.100/2008 s-a introdus în Legea nr.19/2000, art.782ce stabilește un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor din perioadele lucrate în grupele I și/sau II de muncă, iar plata sumelor rezultate din aplicarea acestui act normativ să se facă eșalonat, în etape, potrivit art.III al OUG nr.100/2008 și la care este îndreptățit și intimatul-contestator.
În aceste circumstanțe, este lipsită de relevanță dezlegarea dată de instanța supremă, în Secțiile Unite problemei de drept referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000, întrucât, după pronunțarea sa, a intrat în vigoare OUG 100/2008 care lămurește inadvertențele legislative și de interpretare și aplicare a textelor supuse recursul în interesul legii.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea constată că recursul exercitat de intimata Casa Județeană de Pensii P este fondat urmând a fi admis ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 cod pr.civ, în sensul modificării în parte a hotărârii instanței de fond și respingerii acțiunii ca neîntemeiate sub toate capetele de cerere.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 2743 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 6..A,. 20, jud.
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./MD
3 ex./19.05.2009
f- - Tribunalul Prahova
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
