Recalculare pensii. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.961/R/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.806/F din 12 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B- N și SERVICIUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ - COMISIA DE EXPERTIZĂ N, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de av. - din Baroul Cluj care depune împuternicire avocațială de substituire pentru av. -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 aprilie 2009, pârâta intimată Casa Județeană de Pensii bistrița-N a trimis prin fax întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar un certificat de încadrare în grad de handicap.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei, înainte de epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de ședință, pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Cad epus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.806 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției pentru perioada 12.03.1970 - 20.06.1991 și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că n ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata pensiei în perioada 12 martie 1970 - 20 iunie 1991 invocată de intimata Casa Județeană de Pensii B-N, instanța a constatat că aceasta este întemeiată și a admis-o pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Art.3 din același decret prevede că, termenul general de prescripție este de 3 ani.
Așadar cum în speță contestatorul solicită stabilirea unor drepturi de asigurări sociale și plata acestor drepturi începând cu data de 12 martie 1970 și până în prezent instanța constată că de la această dată și până la depunerea acțiunii 12 martie 2008, s-au scurs 38 de ani, deci cu mult peste termenul general de prescripție prev.de 167/1958, astfel că va admite excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 12 martie 1970 - 12 martie 2005 invocată de intimată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Prin decizia asupra capacității de muncă nr. 347 din 12 martie 1970 emisă de C, contestatorul a fost încadrat în grad I de invaliditate cu diagnosticul amputarea membrului inferior stâng, cauza invalidității - boală obișnuită - cu termen de revizuire după 12 luni la data de 11 martie 1971, fapt ce rezultă din copia deciziei de la 44.
Decizia a fost comunicată la D prin adresa nr. 1360/25 martie 1970 de către Comisia de Expertiză Medicală D, cu mențiunea că la cauza invalidității a fost consemnată - boală obișnuită - deoarece unitatea nu a trimis procesul verbal de accident de muncă 45.
De altfel din adeverințele nr. 347/17 martie 1970 și 766 din 6 aprilie 1970 emise de fostul D și din înscrierile făcute în carnetul de muncă nu rezultă că invaliditatea contestatorului este rezultatul unui accident de muncă.
Urmare a înregistrării dosarului de pensionare la cererea unității - Oficiul de Asigurări Sociale și Pensii al județului B-N - a emis pe numele contestatorului decizia de pensionare nr. 9256 din 24 aprilie 1970 în baza 27/1966 stabilindu-i-se un cuantum al pensiei în total de 923 lei începând cu data de 1 martie 1970 fapt ce rezultă din copia deciziei de la 42.
Prin decizia nr. 483/28 aprilie 1971 asupra capacității de muncă a Comisiei de Expertiză N contestatorul a fost încadrat în gardul II de invaliditate cu - boală obișnuită - nerevizuibil, conform copiei de la 40.
Urmare a emiterii acestei decizii - Oficiul de Asigurări Sociale și Pensii al județului B-N a emis decizia de pensie de invaliditate nr. 9256 din 15 mai 1971, cu plata drepturilor începând cu data de 1 mai 1971, conform copiei de la 53.
Prin decizia nr. 9256/12 iunie 1991 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă a - Oficiul de Asigurări Sociale și Pensii al județului B-N s-a sistat acordarea pensiei de invaliditate pentru contestator pentru neprezentare la revizuire începând cu data de 1 iunie 1991. fost repus în drepturi prin decizia cu același nr. din 27 iunie 1991 cu plata drepturilor începând cu data de 1 iulie 1991 conform copiilor deciziilor 25-26.
Prin decizia nr. 9256 din 12 martie 1991.156 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă, Comisia de Pensii B-N i-a schimbat cauza invalidității, cu plata drepturilor începând cu data de 1 martie 1991. Schimbarea încadrării din boală obișnuită în accident de muncă s-a efectuat urmare a constatării pierderii capacității de muncă în urma unui accident de muncă stabilit prin sentința civilă nr. 1453/1990 pronunțată în dosarul nr. 2063/1990 a Judecătoriei Dej conform copiei de la 221.
Prin sentința citată s-a constatat că la data de 1 octombrie 1969 contestatorul și-a pierdut capacitatea de muncă în urma unui accident în câmpul muncii.
Contestatorul prin cererea nr. 10847/24 ianuarie 2006 solicitat trecerea de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, la care a primit răspunsul din 15 februarie 2006,.131. CJP BN îi comunică contestatorului, că nu îndeplinește condițiile de vârstă decât începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care va reveni cu o nouă cerere. Următoarea cerere formulată de contestator pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă a fost depusă la intimată în data de 25 iunie 2007 fiind înregistrată sub nr. 2739.130.
Urmare a acestei cereri CJP BN a emis Decizia de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă cu nr. 9256/10 august 2007 prin care i s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 292 lei, urmând a fi plătite începând cu data de 1 iulie 2007.
Analizând pretențiile contestatorului prin prisma situației de fapt și a reglementărilor legale instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 483/28 aprilie 1971 Comisiei de Expertiză N ca fiind emisă cu încălcarea disp.art.27 alin.1 lit. a din 27/1966, aceasta este neîntemeiată din următoarele motive. Art.47 alin.2 din 27/1966, prevede că împotriva deciziilor date de comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă se poate face contestație în termen de 60 zile de la comunicare la comisiile județene de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă. Cum contestatorul nu a contestat în acest termen decizia, aceasta nu mai poate fi contestată după aproape 38 ani.
De asemenea până la abrogarea 27/1966 prin 3/1977, decizia de pensie emisă în baza deciziei comisiei de expertiză medicală, putea fi revizuită în temeiul art.44 din aceeași lege, care prevede că, deciziile rămase definitive pot fi revizuite ori de câte ori se constată erori.
În ceea ce privește cererea privind recalcularea pensiei ținând seama de gradul I de invaliditate începând cu data de 12 martie 1970 și până la împlinirea vârstei de pensionare la 1 aprilie 2007, și obligarea intimatei la plata pe viitor a pensiei astfel rezultate, acestea nu pot fi acordate întrucât contestatorul nedepunând diligențele privind încadrarea în gradul de invaliditate solicitat în termenele legale nici drepturile de asigurări cuvenite nu pot fi acordate.
Susținerile contestatorului conform căruia datorită regimului comunist a fost împiedicat de a primi o pensie de invaliditate pentru accident de muncă sunt nereale atâta timp cât potrivit reglementărilor legale în vigoare era în măsură a ataca atât decizia pentru stabilirea capacității de muncă cât și decizia pentru stabilirea pensiei de invaliditate.
Nici cererea privind acordarea în mod retroactiv a drepturilor bănești ce s-ar fi cuvenit pentru ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, calculate conform gradului I de invaliditate începând cu data de 12 martie 1970 până la 1 aprilie 2007 nu poate fi reținută, întrucât nici după anul 1991 când contestatorului i s-a schimbat cauza invalidității din - boală obișnuită - în - accident de muncă - nu a solicitat sau contestat decizia comisiei medicale cu privire la încadrarea în gradul de invaliditate, astfel că aceasta a rămas definitivă și sub imperiul 3/1977 cu gradul II de invaliditate.
Solicitarea privind obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum egal cu sumele neîncasate actualizate, reprezentând diferența dintre pensia la care ar fi fost îndreptățit și cea încasată efectiv nu poate fi reținută, întrucât toate cele 3 legi sub imperiul cărora a beneficiat de pensie respectiv 27/1966, 3/1977 și 19/2000 prevăd expres că drepturile de asigurări sociale inclusiv a pensiei de invaliditate se acordă la cerere, iar împotriva deciziilor atât cele privind drepturile de pensie cât și deciziile asupra capacității de muncă emise de comisiile de expertiză medicală se poate face contestație în termenele prevăzute de fiecare lege în parte. Faptul că, contestatorul a stat în pasivitate indiferent din ce motive, chiar dacă datorită invalidității ireversibile era îndreptățit să beneficieze de drepturi de asigurări sociale mai mari decât cele încasate, nu-l poate absolvi de culpă, și nu-i poate fi imputată intimatei culpa contestatorului.
Cât privește solicitarea contestatorului de constatare a nulității absolute a deciziei nr. 483 din 28 aprilie 1971 emisă de Comisia de Expertiză N și menținere a deciziei nr. 347 din 12 martie 1970, tribunalul a reținut următoarele:
Nulitatea este definită ca fiind sancțiunea îndreptată împotriva acelor efecte ale actului juridic care contravin scopului urmărit prin stabilirea de către legiuitor sau de către părți a condițiilor de validitate a actului juridic, nulitatea intervenind ori de câte ori nu s-au respectat condițiile de valabilitate ale actului juridic civil.
Motivul nulității invocat de contestator în aplicarea art.5 din Codul civil și încălcarea disp.art.27 din 27/1966 este neîntemeiat.
În conformitate cu art.27 lit."a" din 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară pensionării de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale periodice în ceea ce privește capacitatea lor de muncă cu excepția celor care:
a) prezintă invaliditate ireversibilă.
Este adevărat că prin decizia nr. 347 din 12 martie 1970 fila 44, contestatorul a fost încadrat în gradul I de invaliditate cu termen de revizuire la 11 martie 1970 și că la revizuirea din 28 aprilie 1971, fost trecut în gradul II de invaliditate nerevizuibil, această din urmă decizie putea fi contestată așa cum s-a menționat în cond-art.47 alin.2 din 27/1966 la Comisiile Județene de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă. Contestatorul nu a uzat de această cale, iar în speță nefiind date condiții de nulitate a deciziei atacate și nefiind dat nici motivul invocat (art.5 Cod civil), tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea precizată.
De asemenea nu poate fi reținută nici cererea privind acordarea retroactiv a pensiei pentru limită de vârstă pentru perioada 4 ianuarie 2007 - 1 iulie 2007 întrucât potrivit disp.art.83(4) lit.a din 19/2000, drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă de la data depunerii cererii.
Deși contestatorul a fost încunoștințat de intimată prin răspunsul dat la 15 februarie 2006, că este îndreptățit la pensie pentru limită de vârstă începând cu 1 ianuarie 2007, nu a formulat o nouă cerere decât la data de 25 iunie 2007.
Dacă contestatorul depunea cererea în cursul lunii ianuarie 2007, ar fi beneficiat de disp.art.83(1) din 19/2000, adică de plată a pensiei de la data îndeplinirii condițiilor de vârstă, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la această dată.
Cum contestatorul a depus cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă în data de 25 iunie 2007 intimata i-a calculat și acordat legal drepturile de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1 iulie 2007.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat desființarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cu a fost precizată.
În motivarea recursului, s-a susținut că dreptul dedus judecății are caracter nepatrimonial, vizând recunoașterea invalidității ireversibile astfel încât nu este supus termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958.
De asemenea s-a apreciat că termenul de prescripție nu a curs decât din momentul în care "păgubitul a cunoscut atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea", în acest sens susținându-se că reclamantul deși a depus diligențele necesare în decursul timpului, nu a aflat despre incorectitudinea înregistrărilor în carnetul de muncă.
Se critică în fine și încălcarea interdicției de revenire a unei decizii de încadrare în grad de handicap ireversibil.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B-N a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Dreptul nepatrimonial reprezintă acel drept subiectiv al cărui conținut nu are caracter pecuniar, această noțiune acoperind drepturi care privesc existența și integritatea fizică sau morală ale persoanei (dreptul la viață, la sănătate, la onoare, la demnitate); drepturi care privesc identificarea persoanei (dreptul la nume și drepturi decurgând din creația intelectuală).
Or, scopul urmărit de reclamant prin acțiunea promovată este de a beneficia de efectele pecuniare ale încadrării sale în grad permanent de handicap, nu doar de constatare pur formală și abstractă a stării sale de invaliditate, ceea ce are semnificația juridică a unui drept patrimonial cu conținut bănesc.
Prin urmare, fiind un drept patrimonial, este supus termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care este în mod evident împlinit în raport de perioada 12.03.1970 - 12.03.2007.
În ceea ce privește momentul de la care curge termenul de prescripție, Curtea de Apel nu poate da curs susținerilor reclamantului conform cărora nu a aflat despre incorectitudinea mențiunilor din carnetul de muncă. Astfel gradul de invaliditate rezultă în principal din Decizia nr.483/28.04.1971 a Comisiei de Expertiză N de care reclamantul a avut cunoștință și pe care nu a contestat-o în termenul legal, prevăzut de art.47 alin.2 din Legea nr.27/1966, neuzând nici de posibilitatea revizuirii sale conform art.44 din același act normativ.
Prin urmare instanța de recurs va înlătura susținerea recurentului privind imposibilitatea cunoașterii pagubei în perioada 1971-2005 cu consecința menținerii soluției de admitere a excepției prescripției extinctive.
În fine, critica adusă de recurent deciziei nr.347/12.03.1970 sub aspectul încălcării interdicției de revizuire sunt superflue din moment ce această decizie, nefiind contestată în termenul legal, este definitivă.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 806/F din 12.12.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
- - - - - -
plecată în concediu de maternitate
semnează președintele instanței
GREFIER
Red./
2 ex./27.04.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
