TITLUL VI Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare - Legea 99 1999 actualizata privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice
TITLUL VI
Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 2
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 3
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 4
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 5
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 6
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 7
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 8
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 9
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 10
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 11
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 12
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
CAPITOLUL II
Constituirea de garanţii reale mobiliare
Art. 13
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 14
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 15
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 16
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 17
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 18
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 19
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 20
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 21
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 22
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 23
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 24
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 25
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 26
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 27
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
CAPITOLUL III
Publicitatea şi ordinea de preferinţă a garanţiilor reale
Art. 28
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 29
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 30
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 31
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 32
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 33
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 34
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 35
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 36
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 37
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 38
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 39
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 40
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 41
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 42
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 43
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 44
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
CAPITOLUL IV
Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare
Art. 45
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
OG 89/2000 - privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 29 august 2000, Monitorul Oficial 423/2000 ;
Art. 46
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
OG 89/2000 - privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 29 august 2000, Monitorul Oficial 423/2000 ;
Art. 47
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
OG 89/2000 - privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 29 august 2000, Monitorul Oficial 423/2000 ;
Art. 48
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
OG 89/2000 - privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 29 august 2000, Monitorul Oficial 423/2000 ;
Art. 49
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 50
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 51
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
OG 89/2000 - privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 29 august 2000, Monitorul Oficial 423/2000 ;
Art. 52
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
OG 89/2000 - privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 29 august 2000, Monitorul Oficial 423/2000 ;
Art. 53
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 54
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 55
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 56
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 57
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 58
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 59
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 60
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 61
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
CAPITOLUL V
Executarea garanţiilor reale
Art. 62
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 63
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 64
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 65
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 66
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 67
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 68
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 69
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 70
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 71
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 72
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 73
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 74
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 75
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 76
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 77
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 78
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 79
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 80
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 81
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 82
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 83
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 84
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 85
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 86
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 87
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 88
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 89
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
CAPITOLUL VI
Operaţiuni internaţionale
Art. 90
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 91
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 92
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 93
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 94
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 95
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 96
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 97
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 98
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei din 19 aprilie 2003, Monitorul Oficial 279/2003 ;
Art. 99
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 100
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 101
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 102
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 103
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 104
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Art. 105
Abrogat.
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Legea 99 1999 actualizată prin:
Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011 ;
Această lege a fost adoptată în condiţiile art. 113 din Constituţia României, în urma angajării, în şedinţa comună din 20 mai 1999, a răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION DIACONESCU
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
| ← Legea 300 2011 pentru modificarea si completarea Legii 303 2004... | Legea 52 2003 transparenta decizionala administratia publica → |
|---|
1. Preliminarii. - Principalul obiect de reglementare al Titlului VI din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri de accelerare a reformei economice îl constituie regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. Cu toate acestea, potrivit art. 2 din Legea garanţiilor sunt supuse prevederilor acestei legi în ceea ce priveşte ordinea de prioritate, publicitatea şi executarea, mai multe categorii de acte juridice, care nu constituie garanţii reale mobiliare. între aceste categorii de
Citește mai mult
acte sunt enumerate la art. 2 lit. (a) “toate cesiunile drepturilor de creanţă, chiar dacă cesiunea nu are drept scop garantarea îndeplinirii unei obligaţii”.în legătură cu executarea cesiunii de creanţă, nu se ridică probleme diferite faţă de acelea care apar în cazul executării garanţiei reale mobiliare asupra unui drept de creanţă, aspecte de care ne vom ocupa într-un studiu viitor, special consacrat acestei probleme. De aceea, în cele ce urmează, vom analiza numai două probleme, şi anume: incidenţa Legii garanţiilor asupra opozabilităţii cesiunii de creanţă faţă de terţi şi introducerea în dreptul român a posibilităţii de a transfera în mod autonom garanţia reală accesorie creanţei principale (cesiunea de garanţie).
2. Raportul între art. 99 alin. (1) din Legea garanţiilor şi art. 1393 C. civ. - Art. 1393 C. civ. dispune:
“Cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea.
Acelaşi efect va avea acceptarea cesiunii făcută de debitor într-un act autentic."
Prin urmare, cesiunea de creanţă nu este opozabilă terţilor decât dacă a fost notificată debitorului prin executorul judecătoresc sau dacă debitorul a acceptat cesiunea printr-un act autentic. Dacă debitorul cedat a acceptat cesiunea prin act sub semnătură privată, aceasta rămâne inopozabilă terţilor, dar devine opozabilă debitorului cedat. Ne putem întreba care mai este aplicabilitatea acestor prevederi după intrarea în vigoare a Legii garanţiilor.
în mod neinspirat plasat la capitolul dispoziţiilor finale şi tranzitorii, art. 99 alin. Lege ne poate oferi un răspuns. Potrivit acestui text, „(1) între cesiunea notificată debitorului sau
1. Opozabilitatea cesiunii de creanţă faţă de terţi
acceptată de către acesta şi cesiunea înscrisă la arhivă, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea înscrisă.
(2) In cazul unor cesiuni succesive va avea rang de prioritate faţă de terţi cesionarul care şi-a înscris primul cesiunea la arhivă, indiferent dacă are sau nu cunoştinţă de existenţa altor cesiuni."
Din acest text rezultă că art. 1393 din C. civ. nu a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii garanţiilor. El continuă să se aplice, dar opozabilitatea decurgând din efectuarea formalităţilor prevăzute de acest articol este limitată la următoarele categorii de terţi:
a) debitorul cedat;
b) cesionarii care au îndeplinit ulterior formalităţile prevăzute de art. 1393 C. civ. şi care nu şi-au înscris cesiunea la arhivă;
c) creditorii cedentului.
Faţă de debitorul cedat, cesiunea notificată sau acceptată se bucură de opozabilitate limitată: opozabilitate, deoarece debitorul cedat nu se va mai putea libera de obligaţie plătind cedentului; limitată pentru că, datorită priorităţii cesiunii înscrise, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind unui cesionar ulterior de la acelaşi cedent dacă cesiunea ulterioară a fost înscrisă la arhivă.
în schimb, înscrierea la arhivă conferă cesiunii de creanţă opozabilitate deplină în ceea ce priveşte următoarele categorii de terţi:
a) debitorul cedat;
b) cesionarii care au înscris ulterior cesiunea la arhivă, indiferent dacă au îndeplinit sau nu formalităţile prevăzute de art. 1393 C. civ.;
c) creditorii cedentului.
Având în vedere că art. 99 dispune fără distincţie prioritatea cesiunilor înscrise faţă de cesiunile notificate sau acceptate, considerăm că această prioritate se impune şi debitorului cedat, astfel încât considerăm că înscrierea la arhivă este suficientă pentru a face cesiunea opozabilă debitorului cedat, fără a mai fi necesară notificarea sau acceptarea din partea sa. într-adevăr, art. 99 nu stabileşte ordinea de preferinţă dintre două cesiuni notificate ori acceptate dintre care numai una este înscrisă, ci dintre o cesiune înscrisă şi o cesiune notificată sau acceptată. Dacă preferabilă este cesiunea înscrisă, primul obligat să dea eficienţă acestei preferinţe este debitorului cedat.
3. Avizul de cesiune parţială a creanţei. - Având în vedere importanţa fundamentală a opozabilităţii în materia garanţiilor, este extrem de criticabilă confuzia terminologică pe care Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 802/1999) o face între opozabilitate şi forţa obligatorie a efectelor contractului. Numai această confuzie explică dispoziţiile art. 64 din Regulament, potrivit cărui “Un aviz de cesiune a unei creanţe garantate cu bunurile înscrise în avizul de garanţie va fi opozabil tuturor părţilor menţionate în avizul de cesiune.”
Potrivit Legii garanţiilor opozabilitatea cesiunii în raport cu debitorul garant nu este condiţionată de înscrierea acestuia în avizul de cesiune privind creanţa garantată. Introducerea în Regulament a unei asemenea cerinţe restrânge domeniul opozabilităţii ce decurge din înscrierea cesiunii. Pe de altă parte, Regulamentul pare să introducă o diferenţiere prin nimic justificată între debitorii garanţi şi ceilalţi debitori cedaţi. De aceea, considerăm că cerinţa înscrierii debitorului garant în avizul de cesiune privind creanţa garantată adaugă la lege şi, deci, trebuie înlăturată ca vădit nelegală.
De altfel, în modelul de regulament propus de Center for Economic Analyssis of Law, care a stat la baza Regulamentului în vigoare, aceste prevederi (art. 85 din model) aveau în vedere cazul cesiunii de garanţie, iar nu cel al cesiunii creanţei garantate. în acel context, dispoziţia prevedea că “Un aviz de cesiune va menţiona dacă cesiunea garanţiei asupra tuturor bunurilor cuprinse în avizul de garanţie iniţial este integrală sau parţială. Cesiunea va produce efecte faţă de toţi creditorii garantaţi nominalizaţi în avizul de cesiune. în lipsa oricărei menţiuni, avizul de garanţie va fi considerat ca referindu-se la o cesiune parţială."' în aplicarea acestei reguli, o cesiune de garanţie va produce efecte numai între părţile la acea cesiune, conform informaţiilor cuprinse în avizul de cesiune de garanţie, ceea ce este perfect logic în sistemul propus de legea model, având în vedere că în acest sistem cesiunea de garanţie ar fi trebuit să fie supusă formalităţilor de publicitate pentru a i se asigura opozabilitatea faţă de terţi. Din păcate, nici Legea garanţiilor, nici Regulamentul nu au preluat această cerinţă.
Plasarea art. 64 din Regulament în capitolul referitor la organizarea de ordin tehnic a bazei de date reprezintă un alt element de natură să ne consolideze convingerea că folosirea termenului de “opozabilitate” este o simplă greşeală de traducere.
Principiile piramidei normative, interpretarea istorico-teleologică a textului, precum şi interpretarea sistematică a normelor Regulamentului, ne conduc la concluzia că, potrivit art. 64 din Regulament, dacă există mai mulţi titulari ai unei creanţe garantate cu o garanţie reală mobiliară, înregistrarea electronică a cesiunii de creanţă va trebui să specifice exact care sunt părţile la cesiune pentru că efectul translativ al cesiunii de creanţă se va produce numai în privinţa titularilor garanţiei care au consimţit-o. în acest caz cesiunea are drept obiect doar o cotă parte din dreptul de creanţă. în aceste limite însă, cesiunea va fi opozabilă tuturor terţilor, inclusiv co-titularilor care nu au cedat creanţa, în sensul art. 99 din Lege.
4. Opozabilitatea cesiunii de creanţă rezultată din executarea unei garanţii reale mobiliare asupra creanţei. - Art. 85 din Legea garanţiilor a prevăzut o procedură specială de notificare a cesiunii unei creanţe băneşti afectate unei garanţii reale mobiliare:
„(1) Când bunul afectat garanţiei, constând într-o creanţă bănească, este cesionat, cesionarul trebuie să notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat. Notificarea se poate face fie prin act sub semnătură privată, fie prin intermediul instanţei sau printr-un act autentificat de notarul public. Notificarea trebuie să facă menţiune despre creanţa cedată, suma de plată, numele său, modul şi locul plăţii.
(2) Din momentul în care debitorul primeşte notificarea, acesta se poate elibera de obligaţie numai prin efectuarea plăţii către cesionar în modul indicat prin notificare.
(3) Cu toate acestea, dacă debitorul cere ca cesionarul să prezinte dovada cesiunii, iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii, debitorul poate să continue efectuarea plăţilor către cedent.
(4) Dovada cesiunii se poate face prin copia certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanţie ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhivă.”
Credem că în legătură cu acest text este necesar să formulăm următoarele observaţii:
5. Domeniu de aplicare. - Din litera textului ar rezulta că art. 85 urmează să se aplice oricărei cesiuni a unei creanţe băneşti afectate garanţiei. Interpretarea sistematică a legii ne îndeamnă să restrângem şi mai mult această ipoteză de aplicare a dispoziţiei analizate. Considerăm că dispoziţiile acestui text urmează a se aplica unei cesiuni de creanţă numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) Obiectul cesiunii este o creanţă bănească, adică un drept de creanţă corelativ obligaţiei de a da o sumă de bani;
b) Obiectul cesiunii este afectat unei garanţii reale mobiliare;
c) Cesiunea operează în executarea garanţiei reale mobiliare, fie că reprezintă preluarea creanţei de către debitorul garant, fie că reprezintă transferul creanţei către un terţ în vederea executării obligaţiei garantate asupra preţului obţinut.
Ne întemeiem această susţinere pe următoarele argumente. Art. 85 face parte din Capitolul V, „Executarea garanţiilor reale"şi urmează imediat după art. 84 lit. (b).
Acest text, conţine practic două ipoteze de cesiune de creanţă dintre care una este prevăzută explicit, iar cealaltă implicit. într-adevăr, lit. (b) teza finală prevede expres dreptul creditorului garantat cu o garanţie reală mobiliară asupra unei creanţe de a executa garanţia îndestulându-se din preţul obţinut prin cesiunea creanţei.
Dar şi teza I din lit. b) a art. 84 prevede implicit o cesiune de creanţă, întrucât dă posibilitatea creditorului de a prelua el însuşi creanţa afectată garanţiei. Astfel, creanţa care a făcut obiectul garanţiei reale mobiliare este cedată de la debitorul garant către creditorul garantat. Considerăm deci că şi această “preluare” este tot o cesiune de creanţă în sensul art. 85.
Numai astfel poate fi explicată dispoziţia alin. 4 al art. 85, conform căreia o copie certificată de pe contractul de garanţie poate servi drept probă a cesiunii. Contractul de garanţie nu poate constitui o probă pertinentă a cesiunii de creanţă decât dacă această cesiune este efectul juridic al respectivului contract.
6. Forma şi conţinutul notificării. - Observăm că legiuitorul a fost flexibil în privinţa formei, dar relativ imprecis în privinţa conţinutului.
Astfel, s-au prevăzut trei forme de notificare, dintre care două autentice (actul notarial şi actul trimis prin intermediul executorilor judecătoreşti), iar una sub semnătură privată (care poate consta în corespondenţă simplă, fax, mesaj electronic semnat cu semnătură electronică extinsă etc.). Nu este deci obligatoriu ca notificarea să fie efectuată prin executorul judecătoresc.
Cu privire la conţinutul notificării, considerăm că acest act trebuie să cuprindă ad validitatem menţiunile referitoare la creanţa cedată (determinată după elemente suficient de precise pentru a putea fi identificată în mod neîndoielnic; asemenea elemente pot fi, de pildă: data, locul, natura juridică, părţile şi, eventual, numărul de înregistrare al actului din care s-a născut creanţa ori descrierea faptului juridic- stricto sensu-generator al creanţei, după caz), numele/denumirea creditorului (care va trebui completat, după împrejurări, cu alte elemente de identificare necesare pentru ca debitorul să poată face plata, precum sediul, domiciliul, numărul de înregistrare la Registrul Comerţului, la Registrul asociaţiilor ori fundaţiilor, Registrul federaţiilor etc., numele şi elementele de identificare ale reprezentantului ş.a.m.d.).
Considerăm că indicarea sumei de plată, a modului şi locului plăţii nu este necesară ad validitatem. în cazul în care ultimele două menţiuni lipsesc, debitorul va plăti în modul şi la locul stabilite în contractul din care s-a născut creanţa cedată, iar în lipsa unor asemenea prevederi, la domiciliul debitorului (art. 1104 alin. 3 C. civ.) într-un mod aflat la libera alegere a acestuia. Cât priveşte suma de plată, neindicarea sa nu conduce la invalidarea notificării întrucât, dacă cesiunea de creanţă nu este parţială, debitorul este obligat, în orice caz, să plătească integral creanţa a cărei cesiune îi este notificată. Desigur că în cazul unei cesiuni parţiale, indicarea cotei din creanţă care este cedată este obligatorie.
7. Efectele notificării. - Din art. 85 alin. 2 rezultă per a contrariocă, până la primirea notificării, debitorul se poate elibera de obligaţie (şi) prin efectuarea plăţii către cedent. în lipsa notificării cesiunea de creanţă este deci inopozabilă debitorului cedat.
a) O primă chestiune este aceea a raportului dintre această dispoziţie şi dreptul comun, raport configurat de art. 1393 C. civ. şi art. 99 din Legea garanţiilor.
i) în opinia noastră, în cazul în care transferul creanţei operează în executarea unei garanţii reale mobiliare, înscrierea cesiunii la arhivă nu asigură opozabilitatea faţă de debitorul cedat. Aceasta rezultă implicit din art. 85 alin. (4). Potrivit acestui text, dacă, după notificare, debitorul solicită proba cesiunii, cesionarul îi poate trimite o copie după înregistrarea la arhivă. Rezultă că, prin ipoteză, înregistrarea la arhivă poate fi anterioară notificării, fără să atragă opozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat.
ii) Prin înscrierea cesiunii la arhivă se realizează totuşi, şi în acest caz, opozabilitatea cesiunii faţă de cesionarii care şi-au înscris ulterior cesiunea sau care nu au înscris-o deloc, astfel încât, dacă debitorul s-a liberat plătind acestor cesionari, cesionarul înscris primul le va putea pretinde suma primită pe temeiul îmbogăţirii fără temei legitim (temeiul legitim, cesiunea neînscrisă la arhivă, este inopozabil cesionarului înscris).
iii) De asemenea, considerăm că în urma înscrierii cesiunii aceasta devine opozabilă creditorilor cedentului ş în cazul cesiunilor realizate în executarea unor garanţii mobiliare asupra creanţelor cesionate.
b) A doua problemă este dacă opozabilitatea acestor cesiuni faţă de debitori, cesionarii ulteriori şi creditorii cedentului se poate asigura şi prin acceptare din partea debitorului cedat, potrivit dreptului comun.
în soluţionarea problemei, vom începe prin a nota că, de plano, art. 85 din Legea garanţiilor nu ar putea deroga de la art. 1393 în privinţa efectelor acceptării decât cu privire la opozabilitatea faţă de debitorul cedat, întrucât numai aceasta este reglementată de art. 85. Rezultă că faţă de cesionarii ulteriori şi creditorii cedentului, opozabilitatea se va realiza în formele prescrise de dreptul comun, inclusiv prin acceptare autentică.
Ca un al doilea pas al raţionamentului, credem că, în privinţa debitorului cedat, acceptarea cesiunii de creanţă reprezintă o renunţare la dreptul său de a invoca inopozabilitatea cesiunii, iar în cazul cesiunilor silite, inclusiv la dreptul de a invoca inopozabilitatea pentru lipsa notificării.
Prin urmare, şi pentru cesiunile de creanţă realizate în executarea garanţiei reale mobiliare asupra creanţei, acceptarea cesiunii de către debitor are drept efect opozabilitatea creanţei faţă de debitorul cedat, faţă de cesionarii succesivi care nu au înscris cesiunea şi faţă de creditorii cedentului, dacă s-a făcut în formă autentică, şi numai faţă de debitorul cedat, dacă s-a făcut prin înscris sub semnătură privată.
c) în fine, dacă notificarea cesiunii realizate în executarea garanţiei a fost făcută prin executorul judecătoresc, potrivit Codului civil, condiţiile de formă mai puţin exigente ale art. 85 vor fi a forî/or/îndeplinite, opozabilitatea cesiunii va fi practic asigurată prin notificare în condiţiile dreptului comun. Dacă notificarea s-a făcut, spre exemplu, prin corespondenţă, aşadar fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dreptul comun, atunci cesiunea va fi opozabilă numai debitorului cedat pe baza art. 85 din Lege -specialia generalibus derogant, dar nu şi cesionarilor ulteriori sau creditorilor cedentului - efectul fiind similar cu acela al acceptării prin înscris sub semnătură privată.
d) în concluzie, în cazul cesiunii de creanţă realizată în executarea unei garanţii reale mobiliare constituite asupra creanţei cesionate, formalităţile de publicitate vor avea următoarele efecte:
i) înscrierea la arhivă face cesiunea opozabilă, pe de o parte, cesionarilor care au înscris ulterior cesiunea la arhivă, indiferent dacă au îndeplinit sau nu formalităţile prevăzute de art. 1393 C. civ., iar pe de altă parte creditorilor cedentului;
ii) acceptarea prin înscris sub semnătură privată face cesiunea opozabilă debitorului cedat,
iii) acceptarea prin act autenticiace cesiunea opozabilă debitorului cedat, cesionarilor care au îndeplinit ulterior formalităţile prevăzute de art. 1393 C. civ. sau de art. 85 din Legea garanţiilor şi care nu şi-au înscris cesiunea la arhivă, precum şi creditorilor cedentului;
iv) notificarea prin executor judecătoresc face cesiunea opozabilă debitorului cedat, cesionarilor care au îndeplinit ulterior formalităţile prevăzute de art. 1393 C. civ. sau de art. 85 din Legea garanţiilor şi care nu şi-au înscris cesiunea la arhivă, precum şi creditorilor cedentului;
v) notificarea în alte forme permise de art. 65din Legea garanţiilor face cesiunea opozabilă debitorului cedat.
2. Cesiunea de creanţă şi cesiunea de garanţie
8. Caracterul accesoriu al garanţiei şi transmiterea autonomă a acesteia. - Potrivit art. 43 din Legea garanţiilor, „Orice garanţie reală este transmisibilă prin cesiune. Dovada cesiunii se poate face chiar printr-un înscris sub semnătură privată'.
Prima problemă ridicată de acest text este dacă un drept de garanţie reală mobiliară poate fi transmis independent de creanţa garantată şi fără acordul debitorului garant, mai ales în raport cu aplicarea principiului accesorium sequiturprincipale. în opinia noastră acest principiu are două valenţe, care trebuie bine distinse.
a) Atunci când priveşte conţinutul raportului juridic civil de garanţie, cu privire specială asupra întinderii garanţiei, principiul accesorium sequitur principale se impune deoarece decurge din condiţiile de validitate ale contractului din care se naşte raportul de garanţie. Debitorul care încheie acest contract consimte grevarea bunului său pentru garantarea executării unei obligaţii principale cel puţin determinabilă ca natură şi ca întindere. Faţă de această obligaţie, sarcina consimţită prin contractul de garanţie este accesorie. în stadiul încheierii contractului de garanţie, aplicarea principiului accesorium sequitur principale condiţionează deci validitatea cauzei, obiectului şi consimţământului debitorului, condiţii prevăzute de lege cu titlu imperativ pentru formarea valabilă a acestui contract. Drept urmare, principiul însuşi îmbracă acelaşi caracter imperativ. Mai mult, cu privire la întinderea garanţiei, relaţia de accesorietate între sarcină şi obligaţia principală este indestructibilă, în sensul că garanţia nu va putea fi afectată unei alte obligaţii fără un nou acord al debitorului garant. Vom numi această legătură "nucleul dur” al relaţiei de accesorietate.
b) Când ne referim însă la subiectele raportului juridic civil de garanţie, este neîndoielnic că subiectul activ al acestui raport (creditorul garantat) se poate schimba fără consimţământul subiectului pasiv (debitorul garant). în acest caz, pentru contractul prin care se schimbă subiectul activ, principiul accesorium sequitur principale serveşte drept simplă normă de interpretare bazată pe prezumţia că atunci când decid asupra unui bun principal, părţile unui raport juridic stabilesc să atribuie un regim juridic identic şi accesoriilor acelui bun.
Pentru contractul în urma căruia se schimbă subiectul activ nu ar fi nevoie decât de consimţământul cedentului şi de cel al cesionarului. Iar principiul accesorium sequitur principale nu poate fi aplicat dacă prin dispoziţii exprese ale convenţiei lor, părţile, cedentul şi cesionarul, se înţeleg să îl înlăture. în acest fel, creditorul garantat ar putea cesiona numai garanţia, fără a fi obligat să transmită concomitent şi creanţa principală. La fel, el ar putea transmite numai creanţa principală rezervându-şi garanţia prin clauză expresă în contractul de cesiune.
Ar rezulta, în esenţă, că principiul potrivit căruia accesoriul urmează principalul nu impune ca creditorul obligaţiei principale să fie una şi aceeaşi persoană cu titularul dreptului de garanţie reală mobiliară, ci numai ca executarea garanţiei reale mobiliare să intervină doar în cazul neexecutării obligaţiei principale în vederea căreia a fost consimţită. în schimb creditorul obligaţiei principale, îndreptăţit să pretindă executarea sa, ar putea fi o persoană diferită faţă de aceea îndreptăţită să ceară executarea garanţiei. Axată exclusiv pe analiza raportului de garanţie ca bun accesoriu creanţei principale, această concluzie extrem de flexibilă este însă înşelătoare.
9. Domeniu de aplicare şi condiţii - Pentru argumentele pe care le vom prezenta în continuare, considerăm că, totuşi, cesiunea de garanţie este posibilă numai în următoarele ipoteze:
a) Cesiunea de garanţie aferentă cesiunii creanţei principale.
b) Cesiunea de garanţie distinctă de cesiunea creanţei principale dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
i. Cesionarul este un creditor (actual sau viitor) al debitorului garant;
ii. Debitorul garant îşi dă consimţământul la cesiune;
iii. Cesiunea operează cel mult în limita întinderii creanţei principale garantate iniţial.
c) Cesiunea de rang, supusă următoarelor condiţii
i. Cesionarul este un creditor actual sau viitor al debitorului garant, garantat cu o garanţie reală mobiliară asupra aceluiaşi bun ca şi cedentul;
ii. Cesiunea operează numai în limita întinderii creanţei garantate prin contractul de garanţie.
10. Cesionarul garanţiei trebuie să fie creditor al debitorului garant. - Dreptul de garanţie reală mobiliară este o specie de privilegiu; el conferă creditorului posibilitatea de a îşi satisface creanţa cu preferinţă din valoarea unui anumit lucru. Dacă nu există o creanţă de îndestulat, nu se poate transmite autonom un drept de îndestulare cu preferinţă.
în sinteză, titularul dreptului de garanţie reală mobiliară trebuie să deţină o creanţă principală împotriva debitorului garant, căci numai o asemenea creanţă poate fi satisfăcută cu preferinţă din bunul afectat dreptului de garanţie respectiv. Rezultă o primă limitare: garanţia nu se poate transmite decât unui creditor al aceluiaşi debitor.
Nu este însă obligatoriu ca dreptul de creanţă al cesionarului să preexiste cesiunii, întrucât legea permite şi posibilitatea garantării obligaţiilor viitoare). Calitatea de creditor a cesionarului trebuie să existe la momentul executării garanţiei.
11. De regulă, cesiunea de garanţie nu e valabilă decât dacă a fost consimţită de debitorul garant. - Prin ipoteză însă obligaţia asupra căreia se transferă garanţia este diferită de obligaţia garantată de debitor. în consecinţă, debitorul va trebui să suporte efecte pe care nu le-a consimţit prin contractul de garanţie).
Or, potrivit principiului relativităţii efectelor actului juridic civil, un act juridic (contractul de cesiune de garanţie) nu poate profita şi nici dăuna unui terţ care nu a consimţit la încheierea lui (debitorul garant) - res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest. în consecinţă,
pentru ca actul juridic de cesiune a garanţiei să poată produce efectele care îi sunt esenţiale (întrucât garanţia cedată urmează a se executa împotriva debitorului garant şi numai dacă acesta nu îşi execută obligaţia principală), debitorul garant trebuie să fie el însuşi parte la acest contract.
în acest caz, prin cesiunea de garanţie, va fi afectat însuşi nucleul dur al raportului de accesorietate între garanţie şi creanţa garantată, astfel cum l-am definit mai sus. Rezultă o a doua limitare: pentru o cesiune de garanţie distinctă de cesiunea creanţei principale este necesar acordul debitorului garant . Pentru creditorul cesionar, o astfel de cesiune este totuşi mai favorabilă decât cesiunea unei noi garanţii deoarece garanţia transmisă conservă rangul iniţial.
12. Cesiunea de rang. - Cesiunea de rang face excepţie de la regula potrivit căreia pentru o cesiune de garanţie distinctă de cesiunea creanţei principale este necesar acordul debitorului garant. Specie a cesiunii de garanţie, cesiunea de rang este operaţiunea prin care, între doi creditori ai aceluiaşi debitor, garantaţi cu câte o garanţie reală mobiliară asupra aceluiaşi bun, se produce un schimb de ranguri între cele două garanţii. Deşi cesiunea de rang> nu este reglementată în mod expres de legislaţia română, considerăm că ea poate fi realizată prin folosirea mecanismelor puse la dispoziţie de Legea garanţiilor. Cedent este creditorul garantat care cedează rangul preferabil şi preia rangul inferior, cesionar fiind cel care preia rangul preferabil şi cedează rangul inferior.
Astfel, fie cazul în care A este creditorul lui C pentru 1000 de unităţi, scadenţi la 1 martie, iar B este creditorul lui C pentru 2000 de unităţi, scadenţi la 1 februarie. Creanţa lui  este garantată printr-o garanţie reală mobiliară de prim rang asupra unor creanţe pe care C le are contra terţilor. B deţine numai o garanţie reală mobiliară de rang secund asupra aceloraşi creanţe. După cum se ştie, chiar în cazul în care creanţa lui B devine scadentă anterior creanţei lui A, în urma executării A este cel care se va îndestula cu precădere din sumele obţinute, chiar fără a beneficia de o creanţă scadentă (art. 78 din Lege). Pentru a evita un astfel de rezultat, este posibil ca între A şi B să se încheie un contract de cesiune de garanţie (în condiţiile art. 43 din Lege) în urma căreia o parte de 1000 de unităţi din creanţa lui B va beneficia de o garanţie de prim rang, ce va putea fi executată la 1 februarie, iar creanţa lui A va deveni de rang secund.
După cum se vede, situaţia debitorului nu este prin nimic afectată de o cesiune de rang (şi, tocmai de aceea, acordul său nu este necesar pentru această cesiune); efectele unei astfel de cesiuni influenţează numai ordinea de prioritate a creditorilor părţi la cesiune. Astfel, în această ipoteză, natura, termenii şi condiţiile obligaţiilor principale, garantate asupra aceluiaşi bun, nu suportă nici o modificare în urma cesiunii de rang.
De vreme ce, pe de o parte, după cum am arătat, cesiunea de rang este, de fapt, un schimb între rangurile părţilor, iar pe de altă parte, ea nu se produce decât până la concurenţa creanţei garantate cu rang preferabil, nici creditorii de rang intermediar, care nu sunt parte la cesiune, nu pot fi prin nimic afectaţi de acest res inter alios acta, ei păstrându-şi rangul iniţial.
Singura modificare intervine între părţile cesiunii şi priveşte gradul de opozabilitate al prerogativei preferinţei din conţinutul fiecăruia dintre cele două drepturi de garanţie reală mobiliară care poartă asupra aceluiaşi obiect.
Desigur, de la aceste reguli generale privitoare la libertatea cesiunii de rang se poate deroga dacă creditorul garantat a consimţit expres în contractul de garanţie să îşi restrângă aria de libertate angajându-se să nu schimbe rangul acestei cesiuni, contractul de garanţie fiind încheiat în acest caz intuitu personae. Considerăm că, mai ales în cazul garanţiilor cu deposedare, debitorul garant ar putea avea un interes legitim pentru a introduce în contractul de garanţie o asemenea clauză limitativă în raport cu dreptul creditorului garantat de a dispune de preferinţa decurgând din garanţia sa.
13. Cesiunea de garanţie operează cel mult în limita creanţei principale garantate iniţial. - O a treia condiţie, comună pentru cesiunea de garanţie obişnuită şi pentru cesiunea de rang, decurge din necesitatea protecţiei intereselor creditorilor de rang subsecvent, respectiv de rang intermediar. într-adevăr, de vreme ce garanţia ce face obiectul cesiunii îşi păstrează rangul iniţial, este necesar ca transmiterea acestei garanţii să opereze cel mult în limita creanţei garantate iniţial. Spre exemplu dacă creanţa principală a cedentului este de 1000 de unităţi, iar creanţa principală a cesionarului este de 2000 de unităţi, în urma cesiunii de garanţie, această ultimă creanţă nu va putea fi garantată decât pentru 1000 de unităţi.
Dacă, din contră, prin efectul cesiunii, garanţia este afectată unei obligaţii de întindere inferioară, cesiunea se consideră parţială dacă din voinţa părţilor, expresă sau tacită, nu rezultă contrariul. Astfel, de exemplu, în cazul în care creanţa principală a cedentului este de 2000 de unităţi, iar creanţa principală a cesionarului este doar de 1000 de unităţi, în urma cesiunii de garanţie, această ultimă creanţă va fi garantată integral (pentru toate cele 1000 de unităţi) în urma cesiunii, în timp ce creanţa cedentului va rămâne garantată, dar numai parţial - în limita a 1000 de unităţi.
14. Efectele cesiunii de garanţie. - Contractele prin care garanţia se transmite împreună cu creanţa garantată sunt supuse prevederilor Codului civil şi Legii garanţiilor referitoare la cesiunea de creanţă, întrucât se prezumă că transmiterea garanţiei este accesoriul transmiterii creanţei garantate. Prin urmare, credem că în privinţa acestei cesiuni nu sunt necesare comentarii suplimentare. De aceea, ne vom referi în continuare numai la celelalte două specii de cesiune de garanţie.
Legea garanţiilor nu conţine nici o prevedere care să reglementeze regimul juridic al cesiunii de garanţie. în art. 43, Legea se mulţumeşte numai să enunţe principiul caracterului transmisibil al garanţiei reale şi condiţiile de probă ale contractului de cesiune.
Dacă s-a transmis numai garanţia reală mobiliară, atunci se impune o distincţie, după cum ne referim la raporturile între cedent şi cesionar, între cesionar şi debitor şi între cedent şi debitor.
a) între cedent şi cesionar, raporturile sunt diferite, după cum transmiterea s-a făcut cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(i) Dacă garanţia reală mobiliară a fost transmisă cu titlu oneros contra unui preţ plătit de cesionar cedentului, între cesionar şi cedent sunt aplicabile regulile generale ale contractului de vânzare-cumpărare, prevăzute de Codul civil şi, eventual, de Codul comercial.
Considerăm că acestui caz îi este asimilabilă şi cesiunea de rang consimţită în schimbul unui preţ. în acest caz, chiar dacă de esenţa cesiunii de rang este un schimb de ranguri între cedent şi cesionar, contractul nu va fi supus regulilor schimbului cu sultă, ci regulilor vânzării,
deoarece, determinantă pentru intenţia comună a părţilor a fost dobândirea de către cesionar a unui rang privilegiat în schimbul preţului plătit (iar nu în schimbul unui rang inferior), ceea ce este specific contractului de vânzare-cumpărare.
Atât în cazul cesiunii de rang, cât şi în cazul cesiunii de creanţă obişnuite, în cazul în care cedentul obţine un alt bun decât o sumă de bani, contractul va fi calificat drept schimb. Dacă, pentru garanţia sau rangul transmis, cesionarul asigură un drept de folosinţă, între cedent şi cesionar se vor aplica regulile contractului de locaţiune.
Cedentul este ţinut să garanteze pentru existenţa şi validitatea dreptului real de garanţie (ori rangului) transmis'. De asemenea, dacă garanţia transmisă este cu deposedare şi prin contractul de cesiune nu s-a dispus contrariul, cedentul are obligaţia de a preda cesionarului bunul afectat garanţiei (dacă garanţia poartă asupra unei creanţe, obligaţia de predare priveşte titluj constatator al creanţei şi transmiterea posesiei acesteia).
în orice caz, spre deosebire de dreptul comun, transferul garanţiei reale mobiliare va putea fi probat cel puţin printr-un înscris sub semnătură privată, indiferent de valoarea contraprestaţiei stabilite.
(ii) Dacă garanţia reală mobiliară s-a făcut cu titlu gratuit, între cedent şi cesionar sunt aplicabile regulile contractului de donaţie. De asemenea, dacă la schimbul de ranguri presupus de cesiunea de rang nu s-a adăugat nici o altă prestaţie din partea cesionarului, atunci acestuia i se conferă un avantaj patrimonial gratuit, astfel încât contractul va fi de asemenea calificat drept donaţie.
Dacă donaţia nu este indirectă sau simulată, atunci considerăm că o astfel de garanţie este supusă formei autentice ad validitatem. în sprijinul acestei soluţii, notăm, pe de o parte, că, fiind un bun mobil necorporal, garanţia reală nu poate face obiectul unui dar manual, iar, pe de altă parte, că art. 43 teza finală nu poate fi invocat ca dispoziţie specială derogatorie, întrucât el instituie o regulă de probă, iar nu o condiţie de validitate.
b) intre cesionar şi debitor, raporturile se vor stabili pe baza contractului prin care debitorul garant şi-a dat acordul pentru cesiunea de garanţie şi, dacă prin acest ultim contract nu se dispune contrariul, pe baza contactului de garanţie iniţial, cesionarul dobândind toate drepturile cedentului stabilite prin acest contract.
c) între cedent şi debitor, exceptând cazul cesiunii de rang, raporturile izvorâte din raportul de garanţie încetează în momentul cesiunii de garanţie, de regulă, fără ca obligaţia principală a debitorului garant faţă de cedent să fie în vreun fel afectată. Este însă posibil ca, prin contractul de cesiune de garanţie, pentru a obţine acordul debitorului cedat la cesiune, cedentul să îşi asume faţă de acest debitor anumite obligaţii sau să îi acorde anumite facilităţi cu privire la termenii şi condiţiile obligaţiei principale.
15. Opozabilitatea cesiunii de garanţie. Regula. - în finalul expunerii noastre asupra cesiunii de garanţie, ne propunem să stabilim dacă opozabilitatea actului faţă de terţi este sau nu condiţionată de îndeplinirea vreunei formalităţi speciale de publicitate. în lipsa unei dispoziţii exprese, la o primă lectură a textelor pertinente, s-ar putea considera că răspunsul este negativ pentru următoarele considerente:
a) Deoarece garanţia reală mobiliară, obiect al cesiunii, este un drept real, iar nu un drept de creanţă cesiunea de garanţie nu este supusă condiţiilor de opozabilitate prevăzute de Codul civil şi de Legea garanţiilor pentru cesiunea de creanţă.
b) De asemenea, considerăm că cesiunea de garanţie nu poate fi calificată drept vânzare condiţionată, în sensul art. 2 lit. b) din Legea garanţiilor, întrucât numai o parte dintre prerogativele oferite de garanţia reală mobiliară sunt condiţionale, celelalte fiind pure şi simple. Caracterul condiţional al unora dintre prerogativele dreptului transmis nu atrage automat caracterul condiţional al vânzării.
c) în fine, în opinia noastră, cesiunea de garanţie nu este un act juridic destinat să garanteze îndeplinirea unei obligaţii cu un bun, în terminologia aceleiaşi dispoziţii legale, deoarece, ca regulă, prin cesiunea de garanţie nu se aduce o garanţie în plus pentru executarea obligaţiei principale, ci doar se schimbă titularul garanţiei deja existente.
în ciuda acestor argumente, optăm totuşi pentru soluţia potrivit căreia înscrierea cesiunii de garanţie la arhivă este necesară în vederea asigurării opozabilităţii cesiunii faţă de terţi. în sensul soluţiei pe care o propunem pledează cel puţin trei argumente:
a) în toate cazurile cesiunea de garanţie are loc între creditori ai aceluiaşi debitor. La încheierea contractului de cesiune, cesionarul este interesat să obţină o garanţie (sau numai un rang preferabil) pentru executarea creanţei principale pe care o deţine împotriva debitorului garant. Din acest punct de vedere, cesiunea de garanţie poate fi considerată un act juridic destinat sa garanteze îndeplinirea unei obligaţii cu un bun, în sensul art. 2 lit. b) din Legea garanţiilor, urmând a fi supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de această lege.
b) Potrivit art. 59 alin. (1) din Legea garanţiilor, un aviz de garanţie reală mobiliară cuprinde printre alte menţiuni şi numele, domiciliul sau reşedinţa ori domiciliul ales al creditorului garantat, titular al dreptului de garanţie reală mobiliară. Cesiunea de garanţie presupune schimbarea acestui titular, ceea ce, potrivit principiului simetriei formelor, atrage modificarea avizului de garanţie iniţial prin intermediul unui aviz modificator. Tocmai acest aviz modificator reprezintă formalitatea de publicitate a cesiunii de garanţie;
c) Securitatea dinamică a circuitului juridic civil reclamă un sistem de evidenţă unitară a garanţiilor reale mobiliare, care să ofere certitudine terţilor cu privire la realitatea actuală a menţiunilor înscrise la arhiva electronică. Or, acest obiectiv nu ar putea fi realizat dacă titularul înscris la arhivă este o altă persoană decât titularul actual al garanţiei, care a dobândit această calitate în urma unei cesiuni de garanţie neînscrise.
Pentru aceste motive, considerăm că înscrierea cesiunii de garanţie la arhiva garanţiilor mobiliare se impune pentru a se asigura opozabilitatea cesiunii faţă de terţi. Terţii sunt, în această materie creditorii de rang intermediar sau subsecvent ai debitorului garant, cesionarii subsecvenţi de la acelaşi cedent, creditorii cedentului şi ai cesionarului. Debitorul garant va fi de asemenea considerat terţ în ipotezele în care acordul său nu este necesar pentru încheierea contractului de cesiune de garanţie (adică în cazul cesiunii de rang şi al cesiunii de garanţie care este accesorie cesiunii de creanţă).
De regulă, opozabilitatea cesiunii de garanţie se poate asigura numai prin înscrierea la arhivă întrucât aceasta reprezintă singura formalitate a cărei îndeplinire este necesară în lumina ansamblului reglementării, iar nu şi prin notificare sau acceptare din partea debitorului garant. Prin excepţie, există două cazuri în care opozabilitatea cesiunii de garanţie se poate asigura şi prin formalităţile prevăzute de art. 1393 C. civ. sau, dacă este cazul, prin cele cuprinse în art. 85 din Legea garanţiilor: (a) cesiunea de garanţie accesorie cesiunii de creanţă şi (b) cesiunea garanţiei constituite asupra unui drept de creanţă.
16. Opozabilitatea cesiunii de garanţie. Excepţii. - a) După cum am văzut, atunci când garanţia poartă asupra unei creanţe, executarea garanţiei conferă, printre alte prerogative, şi dreptul de a prelua creanţa. Privită numai din perspectiva acestei prerogative, garanţia constituită asupra unei creanţe poate fi redusă la o cesiune condiţională de creanţă. Titularul unui drept sub condiţie îl poate înstrăina sub aceeaşi condiţie. Prin cesiunea de garanţie, creditorul garantat cedează sub condiţie şi dreptul de creanţă afectat acelei garanţii. Altfel spus, dacă garanţia poartă asupra unui drept de creanţă, cesiunea de garanţie este, între altele, o cesiune condiţională a acelui drept de creanţă. Ca atare, ea este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii de creanţă, astfel cum au fost acestea prezentate în prima parte a prezentului studiu.
Atunci când formalităţile de publicitate a cesiunii de creanţă presupun proceduri care îl implică pe debitor (notificare sau acceptare), publicitatea cesiunii garanţiei constituite asupra creanţei seva asigura prin efectuarea acestor formalităţi în raport cu debitorul creanţei afectate garanţiei, iar nu în raport cu debitorul garant.
b) Atunci când cesiunea de garanţie este accesorie cesiunii de creanţă, opozabilitatea faţă de terţi a cesiunii de creanţă determină opozabilitatea faţă de terţi a cesiunii de garanţie, în temeiul principiului accesorium sequitur principale.r consecinţă dacă s-au efectuat formalităţile necesare pentru opozabilitatea cesiunii creanţei principale, aceste formalităţi vor determina şi opozabilitatea cesiunii accesorii de garanţie, cu distincţiile deja analizate în prima parte a prezentului studiu.
în acest caz, debitorul garant are, în raport cu cesiunea de creanţă, calitatea de debitor cedat, cu consecinţele care decurg în privinţa efectelor notificării şi acceptării cesiunii.
c) în concluzie, de regulă, cesiunea de garanţie este opozabilă faţă de terţi numai cu îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute pentru opozabilitatea garanţiei reale mobiliare. Prin excepţie, dacă obiectul garanţiei este o creanţă sau dacă cesiunea de garanţie este accesorie cesiunii creanţei principale, opozabilitatea faţă de terţi se asigură şi în modalităţile prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii de creanţă.