Art. 109 Cod penal Pedepsele pentru minori Calculul pedepselor INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Vechiul Cod Penal actualizat
Capitolul V
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Secţiunea IV
Calculul pedepselor

Art. 109

Pedepsele pentru minori

Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani.

Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pedepsele complimentare nu se aplică minorului.

Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.

← Art. 108 Cod penal Revocarea liberării sau internării...  Art. 110 Cod penal Suspendarea condiţionată a executării... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 109 Cod penal Pedepsele pentru minori Calculul pedepselor INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR




alina petrea 12.07.2012
Textul art. 109 C. pen., care prevede pedepsele pentru minori, nu dispune nimic cu privire- la pedeapsa accesorie. în tăcerea legii, şi faţă de împrejurarea că interzicerea drepturilor care fac obiectul pedepsei accesorii însoţeşte pedeapsa închisorii în tot timpul executării ei, se impune concluzia că, pedeapsa accesorie, spre deosebire de pedepsele complimentare, este aplicabilă minorilor.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 105/A/1996

NOTĂ. în acelaşi sens, v.: Plen TS, dec. de îndrumare nr. 9/1972, RRD nr. 5/1973, p. 91; TS, sp., dec. nr. 636/1971, cu notă de Doru Pavel, RRD nr.
Citește mai mult 12/1972, p. 152; I. Iacob (I), G. Antoniu (II), Despre pedepsele accesorii, RRD nr. 2/1971, p. 103.

în literatura juridică s-a observat însă, că pedeapsa accesorie - care constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art 64 C. pen, în intervalul cuprins între momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi acela al terminării executării pedepsei închisorii -se aplică, de fapt, numai în ipoteza în care făptuitorul, minor la data săvârşirii infracţiunii, a devenit major înainte sau în cursul acestui interval de timp (v. Rămureanu, în Codul penal al RSR, comentat şi adnotat, Partea generală, de T. Vasiliu ş.a., Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 567; V. Dongoroz, în Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. n, Editura Academiei, Bucureşti, 1970, p. 260).
Răspunde