Art. 175 Cod penal Omorul calificat Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
| Comentarii |
|
Capitolul I
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
Secţiunea I
Omuciderea
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
Secţiunea I
Omuciderea
Art. 175
Omorul calificat
Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
i) în public,
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
| ← Art. 174 Cod penal Omorul Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA... | Art. 176 Cod penal Omorul deosebit de grav Omuciderea... → |
|---|
► Art. 199 "(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188,art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-199
► Art. 189 "(1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau
Citește mai mult
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(2) Tentativa se pedepseşte."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-189
b. Premeditarea - care implică, pe de o parte, un proces psihic de reflectare asupra modului de
Citește mai mult
săvârşire a infracţiunii şi, pe de altă parte, efectuarea unor acte de pregătire care să reflecte hotărârea luată -presupune existenţa unui oarecare interval de timp între momentul luării rezoluţiei şi activitatea materială de execuţie.Aceste condiţii trebuie analizate de la caz la caz, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei. Trecerea unui interval de timp chiar de câteva ore între momentul când inculpatul a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea şi momentul realizării acestei hotărâri nu semnifică neapărat existenţa premeditării, dacă nu rezultă că inculpatul a meditat asupra hotărârii luate, că şi-a concentrat forţele psihice în vederea realizării cu succes a acestei hotărâri, că a cântărit posibilităţile de înfăptuire a rezoluţiei.
c. Gelozia nu reprezintă neapărat un "motiv josnic"; sensul acestei noţiuni nu poate fi dat de o interpretare extensivă, căci în asemenea situaţie ar însemna că, în caz de omor, circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 lit. d C. pen. să fie incidenţă ori de câte ori ridicarea vieţii unei persoane a avut loc pe fondul unor impulsuri interne contrare moralei, cum ar fi răutatea, invidia.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 280/A/1998
C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 881A/1996
In apel, inculpatul a susţinut că, în speţă, erau incidente prevederile art. 76 lit. b) - nu lit a) - C. pen. şi că, aşa fiind, nu putea fi condamnat la o pedeapsă mai mare de 1 an şi 6 luni închisoare.
Critica adusă a fost considerată nefondată, pentru următoarele motive (reproduse textual):
Potrivit art. 76 alin. 1 lit. a) C. pen., când minimul
Citește mai mult
special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.Potrivit art. 21 C. pen., tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată, în speţă minimul fiind de 7 ani şi 6 luni, iar maximul de 10 ani.
Aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen. se face în raport cu limitele pedepselor prevăzute de lege pentru fapta consumată, acestea fiind supuse apoi reducerii la jumătate în cazul tentativei şi scuzei provocării, tratate împreună şi nu sunt operante reduceri succesive, cum susţine inculpatul.
Potrivit art. 76 alin. 2 C. pen., însă, în cazul unor infracţiuni, printre care şi cea de omor, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă până la cel mult o treime din minimul special, astfel că, la tentativa privind infracţiunea prevăzută în art 174, 175 lit. c) C. pen., treimea se calculează în raport cu 7 ani şi 6 luni închisoare.
Prin urmare, instanţa a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art 76 lit. a) C. pen.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 78/A/1996
NOTĂ. Ca formă de activitate infracţională, incriminată şi pedepsită, tentativa este, în esenţă, o infracţiune. Că este aşa, rezultă şi din art. 144 C. pen., care arată că prin expresiile "săvârşirea unei infracţiuni" şi "comiterea unei infracţiuni" se înţelege săvârşirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată ori ca tentativă.
Tentativa fiind o infracţiune, atunci când există circumstanţe atenuante, reducerile de pedeapsă pe care le prevede art 76 C. pen. trebuie raportate la pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă, iar nu la pedeapsa legală a infracţiunii consumate. De aceea, este inexact a se susţine că, în caz de tentativă, "aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen. se face în raport cu limitele pedepselor prevăzute pentru fapta consumată" şi că, sub aspectul reducerii pedepsei, tentativa şi scuza provocării trebuie "tratate împreună", fără a fi "operate reduceri succesive". Numai existenţa mai multor circumstanţe atenuante nu duce la tot atâtea reduceri de pedeapsă, dar tentativa nu este o circumstanţă atenuantă, ci - aşa cum s-a arătat - o infracţiune.
în speţă, trebuia să se procedeze în modul următor:
- mai întâi, să se constate că, infracţiunea de omor calificat fiind pedepsită, la data săvârşirii faptei, cu închisoare de la 15 la 20 de ani, tentativa se sancţiona, conform art. 21 C. pen., cu o pedeapsă cuprinsă între 7 ani şi 6 luni (jumătatea minimului, devenită acum minim special) şi 10 ani (jumătatea maximului, devenită maxim special);
- apoi, în speţă fiind vorba de o infracţiune de omor, să se facă aplicarea art. 76 alin. 2 C. pen. şi să se reducă pedeapsa sub acest nou minim special - de 7 ani şi 6 luni -prevăzut de lege pentru tentativă, până la cel mult o treime din cuantumul acestuia.
Aceste reduceri de pedeapsă - mai întâi pentru tentativă şi apoi pentru circumstanţele atenuante - nu trebuie să se realizeze prin stabilirea succesivă a două pedepse concrete; operaţia se desfăşoară numai mental - fără să existe nici măcar obligaţia de a fi descrisă în considerentele hotărârii - dar nu mai puţin, ea implică parcurgerea a două etape distincte, aşa cum s-a arătat mai sus.
în raport cu cele ce preced, pedeapsa de 3 ani închisoare apare a fi fost bine aplicată. Referirea la art. 76 alin. 1 lit. a) este însă greşită, pe de o parte, pentru că acest text priveşte ipoteza în care minimul special este de 10 ani sau mai mare şi, pe de altă parte, pentru că, oricum, inculpatul fiind condamnat pentru infracţiunea de omor, sunt incidente, aşa cum s-a arătat, prevederile art 76 alin. 2 C. pen.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 87/A/1996
NOTĂ. în practica Tribunalului Suprem s-a admis computarea închisorii
Citește mai mult
contravenţionale atunci când activitatea ilicită ce caracterizează contravenţia se integrează în materialitatea acţiunii care constituie elementul material al infracţiunii .