Art. 178 Cod penal Uciderea din culpă Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
| Comentarii |
|
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
Secţiunea I
Omuciderea
Art. 178
Uciderea din culpă
Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta săvârşită din culpă, de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se află în stare de ebrietate.
Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor până la 3 ani.
| ← Art. 177 Cod penal Pruncuciderea Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA... | Art. 179 Cod penal Determinarea sau înlesnirea sinuciderii... → |
|---|
Citește mai mult
de 64 km/h.Din febr.2016 dosarul a fost preluat de Parchet.In momentul accidentului nu i s- a retinut permisul.Abia in febr.2016 politia a solicitat sa se predea permisul.De la parchet i s-a eliberat dovada inlocuitoare a permisului,dovada ce o prelungea lunar.In data de 07.07.2016 parchetul a trimis dosarul la Judecatorie,in baza art.178 cod penal.As vrea sa stiu care este procedura prin care sotului meu i se da dreptul de a conduce,pana la solutionarea cazului,avand in vedere ca este sofer profesionist,si practic din asta isi castiga painea.Cu multumiri!► Art. 192 "(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a
Citește mai mult
două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate."Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-192
unde un alt autorism a lovit un pieton care traversa pe loc nepermis ....dupa ce la lovit a tras pe dreapta
iar fiind intuneric venind ceva mai din spate lam lovit si eu.. rezultand decesul acestuia .. cum tre sa procedezi ptr eveniment deorece eu nu sunt vinovat cu nimic
Citește mai mult
criminalistica de la Cluj, si in final dupa 2 ani vine de la Brasov, ba ca dosarul se afla la cealalta institutie. Si uite asa au trecut 4 ani linisti. Precizez ca sotia celui decedat locuieste in Timisoara, si ca fiul cel cel mare este nevazator din nastere si are nevoie de asistenta speciala. Recent, procesul s-a anuntat ca se va tine la Brasov, la sfarsitul lunii octombrie. Problema este ca datorita unui venit limitat, si faptului ca are in ingrijire cei doi copii, unul in conditii speciale, mama este practic in imposibilitate de a se deplasa la Brasov pentru proces. Dorim sa stim daca exista o posibilitate de a stramuta procesul de la Brasov la Timisoara. Va multumesc anticipat.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1259/1998 Notă: Aplicarea art. 33 lit. b C. pen. nu este legală.
Uciderea din culpă, incriminată, în forma simplă, în art. 178 alin. 1 C. pen., are patru modalităţi agravate prevăzute în art. 178 alin. 2-5 C. pen., dintre care - pentru încadrarea juridică a
Citește mai mult
faptei comise de inculpat - prezintă interes numai cele înscrise în alin. 2 şi 5.Prima dintre aceste modalităţi agravate se caracterizează prin aceea că uciderea din culpă a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi (cum este şi cea de conducere auto).
Cea de-a doua modalitate la care ne referim - cea prevăzută în art. 178 alin. 5 C. pen. - se caracterizează prin aceea că "prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane". Această împrejurare agravantă - pluralitatea victimelor - priveşte toate modalităţile uciderii din culpă şi nu afectează unitatea infracţională reprezentată de fiecare dintre aceste modalităţi (v.: V. Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. III, Editura Academiei, Bucureşti, 1971, p. 210; O. Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1997, p. 106, Gh. Nistoreanu ş. a., Drept penal, Partea specială, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, p. 121; TS, sp., dec. nr. 331/1983, RRD nr. 5/1984, p. 67; TS, sp., dec. nr. 3174/1974, RRD nr. 8/1975, p. 72).
Dispoziţiile art. 33 lit. b C. pen. - care reglementează concursul ideal de infracţiuni - trebuie deci excluse din încadrarea juridică a faptei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 17 martie 1995, inculpatul I. G. -care nu avea
Citește mai mult
permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul condus - s-a deplasat, din ordinul şefului său, inculpatul V V, cu un utilaj Stalova Wolla, care avea defecţiuni majore la motor, direcţie şi sistemul de frânare, cunoscute de ambii inculpaţi, din comuna Popeşti Leordeni spre comuna Otopeni; la un moment dat, sesizând prezenţa pe carosabil a unei femei, inculpatul I. G., pentru a nu o lovi - deşi faţă de viteza redusă de rulare ar fi putut să oprească -, datorită defecţiunilor sistemului de frânare, a încercat să o ocolească printr-un viraj dreapta, urcând pe acostament, dar cum acesta era în pantă, utilajul a reintrat pe carosabil, acroşând victima, care, în urma leziunilor suferite, a încetat din viaţă.Prin recursul declarat - care este fondat - parchetul critică soluţia de achitare a inculpatului V. V. pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută în art. 178 C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţele au motivat că V. V. nu poate fi considerat autor al infracţiunii sus-menţionate întrucât nu a condus nemijlocit utilajul în cauză. Or, în realitate, la decesul victimei au contribuit culpele ambilor inculpaţi, căci, în condiţiile de fapt date, culpa nici unuia dintre ei nu ar fi fost suficientă, singură, să producă rezultatul. Inculpatul V. V., încredinţând autoutilajul, ale cărui defecţiuni majore le cunoştea, spre a-l conduce pe drumurile publice, celuilalt inculpat, despre care ştia că nu are permis de conducere corespunzător, a încălcat prevederile art. 79 lit. a, 80 şi 82 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966 şi a contribuit astfel, în mod obiectiv, la-moartea victimei, neprevăzând, deşi trebuia şi putea să prevadă, posibilitatea producerii unui accident cu consecinţe vătămătoare, inclusiv letale.
în aceste condiţii, toate elementele infracţiunii de ucidere din culpă sunt întrunite şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V. V.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 671/1998
Notă: Chestiunea dacă persoana care a încredinţat alteia un autovehicul, spre a-l conduce pe drumurile publice, deşi ştia că ea nu are permis de conducere, poate răspunde, atunci când aceasta din urmă a produs din culpă un accident de circulaţie cu urmări letale, nu numai pentru infracţiunea prevăzută în art. 36 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, ci şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. 2 C. pen. este controversată.
Potrivit unui punct de vedere, acest lucru nu ar fi posibil, deoarece fapta prevăzută în art. 36 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 a fost incriminată - ca "infracţiune obstacol" - pentru a se preveni săvârşirea unor infracţiuni mai grave, astfel că atunci când se comite o asemenea infracţiune, aşa cum este şi cea prevăzută în art. 178 alin. 2 C. pen., cea dintâi nu se mai poate înscrie în antecedenţa cauzală a celei de-a doua. "Existenţa independentă a infracţiunii obstacol şi a infracţiunii subsecvente exclude posibilitatea existenţei legăturii de cauzalitate între fapta care constituie elementul material al infracţiunii obstacol şi urmarea cerută pentru existenţa infracţiunii subsecvente. Legătura dintre cele două infracţiuni corelative nu trebuie să fie identificată cu legătura cauzală în infracţiune, după cum conexitatea dintre cele două infracţiuni nu conduce la unitatea acestora" (v. G. Antoniu, în Practica judiciară penală, vol. III, Editura Academiei, Bucureşti, 1992, p. 49). în această viziune, în sarcina celui care a încredinţat autovehiculul trebuie să se reţină numai infracţiunea prevăzută în art. 36 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, nu şi infracţiunea de ucidere din culpă (v., în acest sens: TS, sp., dec. nr. 1521/1977, R. 2, p. 176; C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 129/A/1995, Culegere VI, p. 234; C. Apel Craiova, dec. pen. nr. 335/1994, "Revista juridică a Olteniei", nr. 1-2/1994, p. 107). Celălalt punct de vedere - care afirmă existenţa, în concurs, a ambelor infracţiuni, este însă majoritar atât în literatura juridică (v. C. B u 1 a i, în Practica judiciară penală, vol. V, Editura Academiei, 1998, p. 136; C. Tu r i a n u, Cristiana Turianu, Legislaţia rutieră comentată şi adnotată, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 297-298; I. Dobrinescu, Infracţiuni contra vieţii persoanei, Editura Academiei, Bucureşti, 1987, p. 129), cât şi în practica judiciară (v.: TS, sp., dec. nr. 2628/ 1991, CD, p. 261; TS, sp., dec. nr. 2219/1980, R. 2, p. 274; TS, sp., dec. nr. 279/ 1974, R. 1, p. 419).
în ceea ce ne priveşte, considerăm corectă decizia curţii, care a statuat că, în situaţia examinată, există, în concurs, şi infracţiunea de ucidere din culpă. Elementul material al acestei infracţiuni nu trebuie să constea neapărat - şi cel mai adesea nu constă - într-o acţiune de lovire sau vătămare corporală; el constă în orice acţiune sau inacţiune susceptibilă să producă, direct sau indirect, moartea victimei (v. G. A n t o n i u, în Codul penal al RSR, comentat şi adnotat, Partea specială, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 107). "în materie de ucidere din culpă nu avem un act de violenţă, ci o conduită greşită într-o situaţie periculoasă"; în timp ce "agresiunea este directă şi provoacă ea însăşi moartea victimei", "conduita greşită provoacă numai posibilitatea ca, în anumite împrejurări, să se producă consecinţe grave pentru viaţa persoanei" (I. D o b r i n e s c u, op. cit., p. 128).
Dar în situaţia din speţă există nu numai elementul material cil infracţiunii de ucidere din culpă, constând în încredinţarea volanului unui autovehicul cu defecţiuni la sistemul de frânare, unei persoane lipsite de cunoştinţe şi practică în conducerea autovehiculelor, ci şi cealaltă componentă - alături de acţiune şi rezultat - a laturii obiective: raportul de cauzalitate. La decesul victimei au contribuit faptele ambilor inculpaţi - adică atât conducerea autovehiculul fără priceperea necesară, cât şi încredinţarea acestuia persoanei care a provocat în mod nemijlocit accidentul -, deoarece în împrejurările date, nici unul dintre făptuitori n-ar fi putut singur, fără contribuţia celuilalt, să genereze rezultatul.
Cât priveşte latura subiectivă, ni se pare evident că, încredinţând autovehiculul spre a-l conduce, unei persoane neexperimentate, fără permis de conducere, şeful acesteia trebuia şi putea să-şi reprezinte toate consecinţele posibile, inclusiv accidentarea mortală a unei persoane.
Citește mai mult
viteza, dar şi-a continuat deplasarea, virând spre stânga pe contrasens, cu intenţia de a ocoli copilul, angajat în traversare; acesta, însă, s-a întors brusc spre trotuar, fiind lovit cu partea din dreapta a maşinii şi, ca urmare a impactului, a încetat din viaţă.Declarând recurs, bazat pe cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul susţine că, întrucât nu a încălcat nici o prevedere legală privind circulaţia pe drumurile publice, greşit s-a reţinut culpa sa în producerea accidentului, astfel că se impunea o soluţie de achitare.
Este adevărat că la locul accidentului nu existau restricţii de circulaţie referitoare la viteză şi nici indicatoare rutiere de avertizare şi că, în acel moment, maşina condusă de inculpat circula cu o viteză de 44 km/h.
Dar, deşi - aşa cum rezultă din probe - inculpatul a observat din timp victima pe carosabil şi avea posibilitatea tehnică de a evita, prin frânare, impactul, el şi-a continuat deplasarea, încercând să ocolească victima, fără a lua în calcul posibilitatea ca aceasta - un copil de 3 ani - să reacţioneze într-un mod neaşteptat; în aceste condiţii, se impune concluzia că inculpatul nu a luat toate măsurile de prevedere la care îl obliga exerciţiul calităţii de conducător auto, potrivit art. 8 din Decretul nr. 328/1966, şi că deci culpa sa în producerea accidentului a fost corect stabilită, motivul de recurs fiind nefondat.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 179/1998
Susţinerea inculpatului, care a fost condamnat pentru infracţiunea de ucidere din culpă (art. 178 alin. 2 C. pen.), că, în speţă, sunt incidente prevederile art 47 C. pen., privitoare la cazul fortuit - pentru că prezenţa victimei, adormită, pe şosea nu
Citește mai mult
putea fi prevăzută - nu este întemeiată.Vinovăţia inculpatului constă în neatenţia sa, din care cauză nu a observat la timp victima, pentru a putea opri (bătaia farurilor era de 30 m iar spaţiul necesar pentru oprire de 21,22 m) şi în nerespectarea regulilor de circulaţie prevăzute în art. 49 liL k) şi 1) din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, conform cărora conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi să reducă viteaza până la limita evitării oricărui pericol pe timp de noapte, ploi torenţiale, ninsori abundente, pe drumuri alunecoase, cu polei sau zăpadă.
C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 531/1996
Soluţia instanţelor - de prim grad şi de apel - care, condamnându-l pe inculpat pentru infracţiunea de ucidere din culpă (art. 178 alin. 2 C. pen.), nu au reţinut, în stabilirea cuantumului despăgubirilor
Citește mai mult
civile, existenţa unei culpe comune şi nu au redus valoarea acestora sub limita daunelor constatate, este corectă.în condiţiile în care inculpatul, încălcând prevederile art. 49 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, nu a redus viteza autovehiculului până la limita evitării oricărui pericol la depăşirea autobuzului aflat în staţie şi nu a ţinut seama de avertizarea indicatorului de a conduce cu maximă prudenţă, datorită prezenţei, în zonă, a copiilor, gradul culpei victimei apare infim şi nerelevant, aşa încât, în mod justificat, s-a considerat că inculpatul are o culpă exclusivă în producerea accidentului.
C. Apel Bucureşti, s. 1 pen., dec. nr. 127/1996