Art. 257 Cod penal Traficul de influenţă INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL
| Comentarii |
|
Capitolul I
INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL
INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL
Art. 257
Traficul de influenţă
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 256 Cod penal Primirea de foloase necuvenite INFRACŢIUNI... | Art. 258 Cod penal Fapte săvârşite de alţi funcţionari... → |
|---|
Conform Legii 230/2007 si a HG 1588/2007 si a noii Legii 196/2018, valoarea reparatiei trebuia sa fie repartizata proportional cu cota indiviza a tuturor rproprieterilo de pe scara.
Presedintele si Comitetul Executiv
► Art. 291 "(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2)
Citește mai mult
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent."Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-291
Apelul declarat de parchet a fost admis sub următoarele aspecte: s-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privitor la pedeapsa
Citește mai mult
accesorie; s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a şi b C. pen.; s-a dispus confiscarea specială a sumei de 600.000 lei găsită asupra inculpatei.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 102/1998
Notă: a. Soluţia de mai sus cu privire la încadrarea juridică a faptei, deşi curentă în practica judiciară (v.: C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 103/A/ 1997, Culegere VIII, p. 363); C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 16/A/1995, Culegere VI, p. 226; Tm. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 307/1993, Culegere IV, p. 287), este discutabilă.
Potrivit art. 257 C. pen., pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca primirea, pretinderea sau acceptarea foloaselor să se facă pentru sine, adică în propriul folos al infractorului, sau pentru altul, adică în profitul altei persoane. în noţiunea "pentru altul" nu poate fi inclus - după părerea noastră - şi funcţionarul faţă de care făptuitorul are ori pretinde că ar avea influenţă. Fapta incriminată prin art. 257 C. pen. implică, prin ea însăşi, ideea că autorul uzează de influenţa sa, pe care el o vinde (de unde şi denumirea de trafic de influenţă sau sintagma venditore difumo, folosită de doctrina italiană pentru a-l desemna pe traficantul de influenţă); de asemenea, ea presupune perspectiva efectuării unei intervenţii la funcţionarul vizat, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un anumit act de serviciu. Or, dacă autorul primeşte foloasele pentru funcţionar, nu mai are loc o vânzare de influenţă, deoarece, plătind suma de bani ori remiţând folosul, persoana interesată nu cumpără influenţa autorului, ci serviciul solicitat de la funcţionar (v. V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995, p. 283).
De aceea cred că fapta inculpatei din speţă, care a spus că va da banii funcţionarului vamal, asupra căruia spunea că are influenţă, constituie infracţiunea de înşelăciune, şi nu aceea de trafic de influenţă (v., în acest sens, C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 106/A/1994, Culegere V, p. 228). b. Potrivit art. 257 raportat la art. 256 alin. 2 C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite de traficantul de influenţă se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Dacă însă persoana care a dat banii sau bunurile denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat - aşa cum s-a întâmplat în speţă -, banii sau bunurile nu se confiscă, ci se restituie acelei persoane, iar dacă i-au fost restituite între timp de către inculpat, nu se vor mai confisca (Plen TS, dec. de îndrumare nr. 3/1973, CD, p. 24; TS, sp., dec. nr. 2546/1979, RRD nr. 8/1980, p. 61; TS, sp., dec. nr. 65/1983, CD, p. 206; V. Dobrinoiu, op. cit., p. 308; O. Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român, Partea specială, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1997, p. 370).
în lipsa unei prevederi legale în acest sens în art. 257 C. pen., temeiul juridic al acestei soluţii a fost găsit în art. 255 alin. 3 C. pen., care urmează a se aplica prin asemănare (V. Dobrinoiu.op. cit., p. 308; TS, sp.,dec. nr. 1337/ 1977, RRD nr. 1/1978, p. 61; TS, sp., dec. nr. 1459/1977, R. 2, p. 381).
Pentru existenţa acestei infracţiuni nu este necesar ca subiectul activ să fi intervenit pe lângă funcţionarul asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că ar avea influenţă; este
Citește mai mult
suficient ca el să se fi prevalat de o asemenea influenţă, reală sau presupusă şi ca, pentru a uza de influenţa sa, să fi primit, să fi pretins ori să fi acceptat promisiunea unor foloase.b) în speţă, în anul 1990, inculpatul - cadru didactic -, prevalându-se de influenţa sa pe lângă alţi profesori, a pretins şi a primit suma de 5.000 lei, pentru a obţine, prin influenţa lui, promovarea unui elev. Pentru săvârşirea acestei fapte - încadrată în art. 257 C. pen. -, el a fost condamnat, la 15 februarie 1996, la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.
Această hotărâre pare nelegală - în lumina art 13 C. pen. - în ce priveşte pedeapsa aplicată. Fapta fiind săvârşită în anul 1990, deci anterior modificării art. 257 C. pen. prin Legea nr. 65/1992, care a majorat ambele limite ale pedepsei prevăzute de textul sus menţionat, apelul declarat de inculpat urmează a fi admis, a se desfiinţa în parte, în ceea ce priveşte pedeapsa, sentinţa atacată, a se reduce durata acesteia la un an şi a se dispune suspendarea condiţionată a executării ei, fiind îndeplinite condiţiile cerute de art 81 C. pen.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 105/A/1996
NOTĂ. Instanţa de apel putea, desigur, să reducă pedeapsa aplicată inculpatului şi să dispună suspendarea condiţionată a executării ei. Pentru aceasta era însă suficientă referirea la prevederile art. 72 şi 81 C. pen., invocarea prevederilor art. 13 C. pen. fiind total inadecvată.
La data săvârşirii infracţiunii (anul 1990) traficul de influenţă era sancţionat, potrivit legii, cu închisoarea de la 1 la 5 ani; ulterior, mai înainte de pronunţarea hotărârii atacate (15 februarie 1996), aceste limite de pedeapsă au fost majorate, prin Legea nr. 65/1992, la 2 şi, respectiv, 7 ani. Inculpatului urma a i se aplica deci, legea cea mai favorabilă, conform art. 13 C. pen., care, în speţă, era legea în vigoare la data săvârşirii faptei. Or, condamnându-1 pe inculpat la 3 ani închisoare, prima instanţă a aplicat corect această lege, pedeapsa pronunţată situându-se în limitele prevăzute de ea; dispoziţiile art. 13 C. pen. ar fi fost încălcate numai dacă inculpatul ar fi fost condamnat la o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare.
Nu poate rămâne neobservat nici modul în care instanţa de apel şi-a motivat soluţia; ea spune că, în raport cu prevederile art. 13 C. pen., pedeapsa aplicată de judecătorii fondului "pare nelegală". Această exprimare arată că instanţa de apel nu a fost ea însăşi convinsă pe deplin de corectitudinea concluziei sale; or, dacă îndoiala poate fi acceptată în domeniul stabilirii faptelor - când profită inculpatului -, ea, în nici un caz, nu poate sta la baza soluţiei când în discuţie este interpretarea şi aplicarea legii.