Art. 75 Cod penal Circumstanţe agravante Circumstanţele atenuante şi agravante INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Comentarii |
|
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Secţiunea II
Circumstanţele atenuante şi agravante
Art. 75
Circumstanţe agravante
Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:
a) săvârşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public;
c) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
c1) săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA;
d) săvârşirea infracţiunii din motive josnice;
e) săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei;
f) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate.
Instanţa poate reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav.
Cod penal actualizat prin:Lege nr. 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, Monitorul Oficial 601/2006;
Lege nr. 197/2000 - pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, Monitorul Oficial 568/2000;
← Art. 74 Cod penal Împrejurări care pot constitui circumstanţe... | Art. 76 Cod penal Efectele circumstanţelor atenuante... → |
---|
► Art. 77 "Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:
a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
d) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei,
Citește mai mult
stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii;
g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;
h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-77
Prin recursul declarat împotriva soluţiei de condamnare a inculpatului - pentru infracţiunea de distrugere prevăzută în art. 217 alin. 4 C. pen. , parchetul susţine, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 17 C. proc. pen., că în mod greşit nu s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75
Citește mai mult
lit. d C. pen., deoarece mobilul răzbunării face parte din categoria "motivelor josnice", în înţelesul acestui text.Motivul de recurs nu este fondat, deoarece, pentru a se putea reţine că o infracţiune a fost comisă din motive josnice, în sensul art. 75 lit. d C. pen., trebuie să se constate că făptuitorul a avut mobiluri ori a urmărit scopuri care, în mod obişnuit, nu caracterizează infracţiunea săvârşită; or, în cazul infracţiunilor de distrugere, relaţiile conflictuale dintre părţi - caracterizate în motivele de recurs drept "acte de răzbunare" - sunt împrejurări care, în majoritatea cazurilor se află la baza comiterii acestei infracţiuni.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 100/1998
Notă: încercându-se o caracterizare a "motivelor josnice", la care se referă - fără să le definească sau măcar să le exemplifice - art. 75 lit. d C. pen., în literatura juridică s-a arătat că acestea sunt acele impulsuri interne, contrare moralei, care presupun o conştiinţă deosebit de înapoiată, periculoasă prin posibilitatea de a genera fapte antisociale (v. C. B u lai, Drept pena! român, Partea generală, voi. II, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1992, p. 68).
Caracterizarea unor motive ca "josnice" - a arătat Tribunalul Suprem -implică aprecierea că ele, prin totala lor incompatibilitate cu morala, depăşesc caracterul antisocial al impulsurilor ce, de regulă, se află la baza faptelor specifice unui anumit tip particular de infracţiune (TS, sp., dec. nr. 2233/1983, R. 3, p. 36).
Identificarea "motivelor josnice" este lăsată de lege la aprecierea judecătorilor. O enumerare completă şi limitativă, în cuprinsul legii, ar fi fost cu neputinţă, faţă de diversitatea impulsurilor interne ce stau la baza acţiunilor omeneşti; dar, în afară de aceasta, chiar şi acelaşi mobil poate revela, de la caz la caz, în funcţie de împrejurări, o periculozitate diferită a persoanei infractorului.
în ceea ce priveşte răzbunarea, în general se admite că ea poate avea, în raport cu natura infracţiunii săvârşite, semnificaţia unui motiv josnic.
C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 1561 Al 1996