Art. 99 Cod penal Limitele răspunderii penale Calculul pedepselor INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Capitolul V
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Secţiunea IV
Calculul pedepselor

Art. 99

Limitele răspunderii penale

Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 99 Cod penal Limitele răspunderii penale Calculul pedepselor INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR




defara 3.02.2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. 114 "(1) Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită
Citește mai mult este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă."

Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-114
Răspunde
defara 3.02.2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. 113 "(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii."
Răspunde
alina petrea 12.07.2012
Dispoziţiile art. 99 şi 109 C. pen., referitoare la limitele răspunderii şi la pedepsele aplicabile minorilor, sunt componente ale încadrării juridice a faptelor comise de această categorie de infractori, aşa încât omisiunea instanţelor de fond - de prim grad şi de apel - de a le menţiona în dispozitivul hotărârii atacate creează cazul de casare prevăzut în art 385^9 pct. 17 C. proc. pen. ("când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică").

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 125/1996

NOTĂ. în practica Tribunalului Suprem s-a considerat că cerinţa înscrisă în art. 357 C. proc. pen., ca
Citește mai mult dispozitivul hotărârii să cuprindă şi "textul de lege în care se încadrează" infracţiunea, vizează nu doar textul incriminator, ci şi toate celelalte texte, adiacente, care, laolaltă, determină răspunderea penală a celui condamnat (TS, sp., dec. nr. 120/1977, CD, p. 369). Pornindu-se de aici, neindicarea, în cuprinsul hotărârii de condamnare, a prevederilor art. 99 şi 109 C. pen., referitoare la limitele răspunderii şi la pedepsele aplicabile infractorilor minori, ar constitui - în opinia exprimată prin decizia de mai sus - cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct 17 C. proc. pen.

Este un punct de vedere căruia nu i se poate recunoaşte o valoare de principiu, pentru că încălcarea prevederilor art 357 C. proc. pen., nefiind sancţionată cu o nulitate absolută, poate atrage anularea hotărârii numai în condiţiile art 197 alin. 1 sau alin. 4 C. proc. pen., adică doar atunci când s-a adus o vătămare ce n-ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii sau când această anulare ar fi necesară pentru aflarea adevărului ori justa soluţionare a cauzei; or, dacă în minută s-a făcut menţiune despre aplicarea art. 99,109 C. pen. - ceea ce, în speţă, nu ştim - nu ne putem afla în nici una din situaţiile de mai sus.
Răspunde