Art. 59 codul familiei
| Comentarii |
|
Atentie ! act normativ abrogat de la 1 octombrie 2011 prin Legea 71/2011
Capitolul II
Filiatia
Sectiunea a II-a
Filiatia fata de tata
Filiatia
Sectiunea a II-a
Filiatia fata de tata
Art. 59
Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.
| ← Art. 58 codul familiei | Art. 60 codul familiei → |
|---|
Acţiune în stabilirea filiaţiei. Respectarea principiul egalităţii în drepturi dintre un bărbat şi o femeie
C. fam., art. 59 Constituţia României, art. 16 alin. (1)
Faptul că acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, fără ca pretinsul tată să aibă posibilitatea de a introduce acţiunea, nu contravine principiului constituţional potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
C.C., decizia nr. 262 din 25 septembrie 2001, în M. Of. nr. 3 din 7 ianuarie 2002
Obie
Citește mai mult
ctul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 C. fam., al căror conţinut este următorul:„Art. 59. (I) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de cătrc mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.
(2) Dreptul de a porni acţiunea în stabilirea paternităţii nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua acţiunea pornită de acesta.
(3) Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată”.
Autorul exccpţiei de neconstituţionalitate susţine că accst text de lege contravinc prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), care stabilcsc că „România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fară deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială”, precum şi ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fară privilegii şi fară discriminări”.
Examinând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează stabilirea pe cale judecătorească a paternităţii din afara căsătoriei, în sensul că dreptul la acţiune împotriva presupusului tată aparţine copilului şi se exercită în numele său de către mamă, în calitate de reprezentant legal al acestuia. Aşadar, art. 59 C. fam. nu cuprinde, astfel cum susţine autorul exccpţiei de neconstituţionalitate, dispoziţii din care să rezulte că „avortul fiind permis (...), femeia este singura care poate hotărî cu privire la naşterea copilului”, încălcându-se astfel egalitatea în drepturi dintre un bărbat şi o femeie. Ca atare, Curtea nu poate reţine că prevederile criticate instituie vreo discriminare între cetăţeni pe criteriu de sex şi nici că acestea încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 C. fam. urmează să fie respinsă.