ARTICOLUL 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern
Comentarii |
|
ARTICOLUL 11
Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.
← ARTICOLUL 10 Relaţii internaţionale | ARTICOLUL 12 Simboluri naţionale → |
---|
Citește mai mult
au prioritate reglementările internaţionale”.Având în vedere aceste dispoziţii constituţionale, „Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, constituie un fundamental izvor de drept în cadrul ordinii juridice din ţara noastră, având aplicabilitate directă şi prioritară asupra legilor interne, în caz de conflict normativ.
Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg, se întemeiază pe această Convenţie, ale cărei dispoziţii le aplică. în procesul de aplicare a prevederilor Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului este interpretul suprem al acestora şi, de aceea, jurisprudenţa sa are, de asemenea, aplicabilitate directă în dreptul nostru.
II. Dispoziţii internaţionale contrare
Citește mai mult
Constituţiei. Prin Legea de revizuire din noiembrie 2003, tocmai ca urmare a asimilării tratatelor respective în dreptul intern, la alin. (3) s-a prevăzut că, dacă un asemenea tratat este contrar unei dispoziţii constituţionale, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei, pentru punerea de acord a normei constituţionale încălcate cu prevederile tratatului. Este consecinţa logică a principiului supremaţiei Constituţiei, prevăzut la art. 1 alin. (5).în acelaşi timp, potrivit art. 20 din Constituţie, în domeniul drepturilor omului, prevederile tratatelor încheiate pentru apărarea acestor drepturi au prioritate faţă de legile interne, iar dacă există o neconcordanţă între prevederile acestor tratate sau pacte, indiferent de denumire, ultimele se aplică, pe temeiul priorităţii lor. Este o regulă aplicată consecvent de Curtea Constituţională, dar care ar trebui să-şi găsească aplicare, tot aşa de consecvent, şi în activitatea instanţelor judecătoreşti.
III. Principiul aplicării legii mai favorabile. O regulă nouă, îmbogăţind prevederile acestui articol, este aceea potrivit căreia sunt exceptate cazurile în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Ea se justifică prin efectele sale favorabile celui îndreptăţit, care, astfel, îi asigură, în condiţii corespunzătoare, interesele şi este similară cu principiul aplicării legii mai favorabile, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie. Tocmai de aceea, aplicarea priorităţii dreptului internaţional se face cu asigurarea interpretării în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu celelalte pacte şi tratate la care ţara noastră este parte.
IV. Dreptul comunitar. Prioritar este şi dreptul comunitar, după aderarea ţării la Uniunea Europeană, ca urmare a transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare şi exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în tratatul de aderare, în condiţiile legii adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, cu majoritatea calificată de două treimi. Se asigură astfel că, în toate cazurile, prioritar este interesul naţional.