ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentară Statutul deputaţilor şi al senatorilor Parlamentul
| Comentarii |
|
Parlamentul
SECŢIUNEA a 2-a
Statutul deputaţilor şi al senatorilor
ARTICOLUL 72
Imunitatea parlamentară
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
| ← ARTICOLUL 71 Incompatibilităţi Statutul deputaţilor şi al... | ARTICOLUL 73 Categorii de legi Legiferarea Parlamentul → |
|---|
Cand Roberta Anastase a fost prinsa de televiziune ca masluia voturile in parlament, nu a fost infractiune flagranta?!
Pe de altă parte, opiniei publice i s-a inoculat ideea că parlamentarii sunt
Citește mai mult
exoneraţi de răspundere şi pentru faptele care nu au legătură cu opiniile şi voturile lor politice, fiind criticate pe nedrept textele Constituţiei referitoare la instituţia imunităţii parlamentare.Imunitatea parlamentară este o garanţie a exercitării mandatului şi nu un privilegiu al persoanei, şi cu atât mai puţin o cauză de exonerare de răspundere.
Pentru a evita orice discuţii pe această temă s-a considerat necesar ca problematica de la cele două texte referitoare la independenţa opiniilor şi la imunitatea parlamentară să fie grupate la un singur text, art. 72.
In noua formulare se menţine soluţia exonerării de răspundere a deputaţilor şi a senatorilor pentru voturile şi opiniile politice, iar, în ceea ce priveşte răspunderea penală, textul în noua redactare, arată că aceasta intervine numai pentru fapte care nu au legătură nici cu voturile şi nici cu opiniile politice exprimate de parlamentar în exercitarea mandatului său. Textul în noua versiune stabileşte regula după care deputaţii şi senatorii pot fi cercetaţi penal (deci pot fi chemaţi să dea declaraţii, să fie confruntaţi cu persoane, să fie chemaţi să identifice diferite persoane etc.,) şi, pe cale de consecinţă, pot fi trimişi în judecată penală, dacă împotriva lor _s-a întocmit un rechizitoriu de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul în care au săvârşit fapte care intră sub incidenţa legii penale şi care nu sunt legate de voturile sau opiniile lor politice exprimate în exercitarea mandatului de parlamentar. Textul reţine însă obligaţia obţinerii încuviinţării Camerei din care face parte parlamentarul pentru realizarea a trei activităţi procesual penale, şi anume: percheziţia (corporală şi domiciliară), reţinerea şi arestarea. La fel ca şi în textele anterioare, în noua versiune se precizează dreptul parlamentarului de a fi ascultat înainte de votul Camerei cu privire la ridicarea imunităţii în ceea ce priveşte percheziţia, reţinerea sau arestarea, după caz, competenţa de judecată fiind de asemenea a instanţei supreme a ţării, dat fiind faptul că este vorba de judecarea penală a unei persoane care a fost investită prin votul popular cu calitatea de reprezentant al poporului român în Parlamentul ţării.
Noua reglementare nu a vizat însă, şi ipoteza infracţiunilor flagrante, sub acest aspect a rămas în vigoare textul iniţial al Constituţiei din 1991, cu precizarea că a devenit alin. (3).
În legătură cu actualul alin. 3 s-au purtat discuţii în sensul că acesta reprezintă un text prin care se încalcă principiul separaţiei puterilor pentru că emiterea mandatului de arestare este o prerogativă a puterii judecătoreşti şi numai această putere îl poate revoca. Este adevărat că art. 23, în vechea redactare dădea în competenţa magistraţilor (procurori şi judecători) emiterea mandatului de arestare, iar noul text al art. 23 reţine numai competenţa judecătorilor, dar nu este mai puţin adevărat faptul că, fără posibilitatea Camerelor de a revoca mandatele de arestare ale parlamentarilor în ipoteza unor false infracţiuni flagrante s-ar putea ajunge la o dictatură a judecătorilor, ceea ce este de neacceptat.
Soluţia alin. 3 se înscrie în spiritul principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Dacă puterea judecătorească devine abuzivă, inventând infracţiuni flagrante pentru a putea fi arestaţi parlamentari, adică aleşii naţiunii, Parlamentul trebuie să aibă pârghia constituţională prin care să restabilească echilibrul în mecanismul statal.
Citește mai mult
politice punct.Slovaci au observat ca si la ei parlamentarilor crscuse averea in progresie geometrica. Cum comentati art 44 al 8 cu averea licita se prezuma.Intrebarea mea este de ce nu se dovedeste averea licita prin acte , de unde si cum?Parerea mea ca acest articol (malefic} a facut mult rau ROUMANIEI,deoarece cu ajutorul lui s-au dat cele mai "tunuri si tepe "tarii (devalizari,furturi,acumulari de averi imense ,etc)fara ca prejudiciile sa fie recuperate,totul se trece la datorie publica si tot poporul plateste iar infractorii raman cu averea.A fost o soluţie dictată de acele împrejurări, dar apare nefiresc ca Preşedintele României, membrii Guvernului, magistraţii şi toţi funcţionarii publici să fie obligaţi să depună jurământul de credinţă, iar parlamentarii, care sunt aleşi direct de către cetăţeni, nu. Este adevărat că obligaţia
Citește mai mult
depunerii jurământului de credinţă pentru parlamentari a fost, în actuala legislatură, stabilită prin lege, senatorii aleşi în anul 2000 fiind primii care au depus acest jurământ, dar pentm a înlătura orice speculaţii privitoare la caracterul constituţional al acestei legi a fost nevoie de modificarea expresă a Constituţiei.Prin modificarea Constituţiei se realizează şi corespondenţa logică între operaţiunea de intrare în exerciţiul mandatului, pe de o parte, şi operaţiunea de depunere a jurământului, pe de altă parte, în sensul că intrarea în exerciţiul mandatului de parlamentar este condiţionată şi de depunerea jurământului. Pe cale de consecinţă logică, persoana care a fost aleasă deputat sau senator şi refuză să depună jurământul, deşi alegerea sa a fost corectă, nu dobândeşte calitatea de parlamentar. De altfel, consecinţa în toate cazurile în care se depune jurământul este că exerciţiul funcţiei nu poate începe decât după prestarea jurământului.
In felul acesta se evită orice speculaţie.
Prima formă de imunitatea este o imunitate intrinsecă mandatului, iar a doua numai pe durata mandatului, ca un mijloc de protecţie împotriva unor măsuri abuzive, inspirate mai ales din motive politice. Astfel, parlamentarul poate fi trimis în judecată, dar numai de către
Citește mai mult
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai în faţa acestei înalte instanţe.în caz de infracţiune flagrantă reţinerea şi percheziţia se pot face dar cu încunoştinţarea, de către ministrul justiţiei, a măsurii respective şi dacă, considerând că nu există un motiv justificat, Camera nu dispune revocarea acestei măsuri.
puteti va rog sa-mi spuneti daca candidati la Presedintie si candidati la Parlament are imunitate?