Art. 377 cod procedura civila Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu Dispoziţii generale

Art. 377

(1)Sunt hotărâri definitive:

1.hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;

2.hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3.hotărârile date în apel;

4.orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel;

(2)Sunt hotărâri irevocabile:

1.hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;

2.hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

3.hotărârile date în apel, nerecurate;

4.hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

5.orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;

Comentarii despre Art. 377 cod procedura civila Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu Dispoziţii generale

irina.bianca 9.01.2013

Practică juridică

I. Procedură

1. Hotărâre irevocabilă. în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii. Aşa fiind, hotărârea curţii de apel fiind pronunţată în recurs, este irevocabilă şi nu poate fi atacată pe calea recursului (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2577/1995, în B.J. - Bază de date. în acelaşi sens; C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2528/1995, în B.J. - Bază de date);

2. Hotărâre definitivă/irevocabilă. Cale de atac exercitată de terţi.

împotriva

Citește mai mult

unei hotărâri judecătoreşti pot exercita căile de atac exclusiv părţile în proces, succesorii în drepturi ai acestora, creditorii părţilor-în condiţiile art. 974 C. civ-, precum şi procurorul, de pe temeiul prevederilor art. 45 alin. (4) C. proc. civ., orice alţi subiecţi de drept nefiind, în lipsa unei abilităţi legale exprese, îndreptăţiţi la a exercita în nume propriu căile de atac recunoscute de lege împotriva unei hotărâri judecătoreşti.

Aşa fiind, aceia care nu se află în vreuna din situaţiile de mai sus nu au dreptul de a întrebuinţa căile legale de
atac împotriva unei hotărâri ce le este străină, ei putându-se apăra contra ei doar prin invocarea inopozabilităţii faţă de ei a acestei hotărâri.

Pe cale de consecinţă, şi dispoziţiile art. 377 privitoare la condiţiile în care o hotărâre judecătorească poate fi socotită definitivă, respectiv irevocabilă, trebuie înţelese cu observarea unor asemenea exigenţe, neputându-se considera că atunci când un terţ exercită apelul sau, după caz, recursul împotriva unei hotărâri, aceasta nu ar mai putea fi socotită definitivă sau, după caz, irevocabilă.

Doar acesta poate fi sensul evocatelor prevederi ale art. 377 C. proc. civ., căci altfel li s-ar da terţilor posibilitatea ca prin unilaterala lor voinţă-şi care ar putea fi uneori manifestată abuziv - să influenţeze momentul rămânerii definitive ori irevocabile a unei hotărâri judecătoreşti, prin exercitarea arbitrară, necondiţionată de vreun termen în sensul art. 266 alin. (3), art. 284 alin. (1) şi art. 302 C. proc. civ., a apelului sau recursului (C.A. Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 59/A/2005, în B.J. 2005, p. 258);

II. Constituţionalitate

3. Egalitatea în drepturi. Accesul liber la justiţie. Folosirea căilor de atac.

Art. 376 alin. (1) şi art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (2), art. 21 şi art. 128 [art. 129 în urma republicării -n.a.] din Constituţie. în conformitate cu art. 125 alin. (3) [art. 126 alin. (2)în urma republicării - n.a.] din Constituţie, întreaga procedură de executare silită, inclusiv prevederile legale criticate, este prevăzută de lege, respectiv de Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanţa, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută. De asemenea, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitivai hotărârilor judecătoreşti, precum şi la învestirea lor cu formulă executorie, nu se constituie niciun privilegiu ori discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie (C.C., Decizia nr. 181/2000, M. Of. nr. 645 din 11 decembrie 2000);

4. Accesul liber la justiţie. Dreptul la apărare. Art. 372, art. 373, art. 376 şi art. 377 C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede posibilitatea instanţei sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate „şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1Ţ, iar, potrivit art. 399-404, împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Totodată, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea. în acelaşi timp, potrivit art. 404' şi art. 4042 C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia (C.C., Decizia nr. 303/2002, M. Of. nr. 897 din 11 decembrie 2002. în acelaşi sens: C.C., Decizia nr. 134/2002, M. Of. nr. 469 din 1 iulie 2002).

Răspunde