Art. 373 cod procedura civila Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Secţiunea I1
Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu
Art. 373
(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
(2)Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
(3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
Art. 3731
(1)Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
(2)Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.
(3)În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 3711 alin. (3) aplicându-se în mod corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
(4)Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:
1.cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2.titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;
3.creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
4.titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
5.există alte impedimente prevăzute de lege.
(5)Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
(6)În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
(7)Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
(8)Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1082 alin. (2), dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.
(9)În situaţia prevăzută la art. 3717 alin. (1), executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.
Codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
Ordonanţă de urgentă nr. 42/2009 - pentru modificarea Codului de procedură civilă din 6 mai 2009, Monitorul Oficial 324/2009;
Decizie curtea constituţional - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea 459/2006 din 17 aprilie 2009, Monitorul Oficial 256/2009;
Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Art. 3732
(1)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.
(2)La cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaţiile necesare pentru efectuarea executării.
(3)De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice, de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute de art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi de art. 1083.
(4)Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligaţi să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.
Codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Art. 3733
(1)Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă.
(11)Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac.
(2)Dacă se refuză emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de refuz.
Codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Art. 3734
(1)Când, privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări silite, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
(2)În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodată, va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul judecătoresc desemnat potrivit alin. (1).
(3)Desistarea, după conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori, nu va putea să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.
Codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 372 cod procedura civila Sesizarea organului de executare.... | Art. 374 cod procedura civila Sesizarea organului de executare.... → |
|---|
1. Instanţa de executare. Competenţa soluţionării cererii de suspendare a executării. Tribunalul a dispus suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Deşi titlul executoriu contestat a fost emis de Tribunal într-o procedură specială cum este cea prevăzută de Legea nr. 64/1995, mai exact se angajase răspunderea patrimonială a administratorului societăţii comerciale prin acel titlu, cum executarea silită se face potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite revenea
Citește mai mult
Judecătoriei potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., şi nu tribunalului cum greşit s-a procedat în speţă.Pentru motivele arătate, a fost admis recursul şi casată încheierea Tribunalului cu trimiterea dosarului pentru o nouă soluţionare la Judecătorie [C.A. Oradea, secţia civilă, decizia nr. 380/2005, în C.P.J. 2005, p. 39).
2. Principiul disponibilităţii. Executarea silită, în dreptul comun, este guvernată de principiul disponibilităţii şi, în consecinţă, urmărirea nu poate începe, de regulă, decât la cererea creditorului (Trib. Timiş, secţia civilă, decizia nr. 44/1985, în R.R.D. nr. 7/1985, p. 65);
3. Constituţionalitate
1. Statul de drept. Garantarea proprietăţii private. Dispoziţiile cuprinse în art. 373^2 şi 5 805 C. proc. civ. sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 44 alin. (2) teza I, art. 49 alin. (1) şi art. 55 alin. (2) din Legea fundamentală. Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 373^2 reprezintă reguli cu caracter general privitoare la modul de realizare a executării silite şi sunt statornicite de legiuitor pentru a-i crea organului de executare posibilitatea efectivă de a-şi îndeplini obligaţiile ce îi revin. în acest scop, în cazurile prevăzute de lege şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. Instituirea unei astfel de reguli a fost necesară, întrucât, în practică, există situaţii în care debitorul obligaţiei supuse executării se opune efectuării actelor de urmărire silită, concursul autorităţilor publice fiind într-un atare caz indispensabil.
Dispoziţiile art. 580^5 C. proc. civ. consacră o aplicare particulară a principiului general prevăzut de art. 373^2 alin. (1) din cod şi dă posibilitatea creditorului de a obţine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul autorităţilor publice, în cazul în care debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face sau de a nu face cuprinsă într-un titlu executoriu.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocat de autorii criticii drept text de referinţă în motivarea excepţiei, drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate, posibilitatea recunoscută executorului judecătoresc de a apela, în caz de nevoie, la concursul agenţilor forţei publice pentru îndeplinirea efectivă a executării silite, aşadar pentru asigurarea realizării dreptului recunoscut creditorului, printr-un titlu executoriu, nu relevă, în sine, niciun fine de neconstituţionalitate.
Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, cu referire la garantarea dreptului de proprietate privată, nu este întemeiată, întrucât, prin executarea silită a unei obligaţii de a face, respectiv de a preda un bun imobil, rezultată dintr-un titlu executoriu emis conform legii, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate -cărora li se subsumează reglementările în cauză - implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia. în consecinţă, art. 373^2 şi art. 5805 C. proc. civ.
nu numai că nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, dau expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.
împrejurarea că, în practică, activitatea organelor de poliţie, jandarmerie sau a altor agenţi ai forţei publice poate genera abuzuri nu poate fi convertită -aşa cum încearcă autorii excepţiei -într-un argument în susţinerea neconstituţional ităţii reglementării supuse controlului. Dacă împotriva unor eventuale abuzuri cel astfel vătămat are la dispoziţie mijloace şi căi legale de ripostă, renunţarea la posibilitatea recunoscută executorului de a apela la forţa coercitivă a statului, ori condiţionarea participării acesteia la executarea silită de un control prealabil (dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat, dacă se are în vedere că, de cele mai multe ori, participarea agenţilor forţei publice are un rol disuasiv şi deci preventiv), ar lipsi practic de conţinut însuşi conceptul de executare silită, realizarea dreptului fiind posibilă doar în măsura în care debitorul şi-ar executa obligaţia de bunăvoie (C.C., Decizia nr. 550/2005, M. Of. nr. 1110 din 8 decembrie 2005).
Citește mai mult
constituţionale menţionate anterior. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părţii să introducă contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu (C.C., Decizia nr. 664/2006, M. Of. nr. 931 din 16 noiembrie 2006).
5. Reunire. întrucât ambele executări se îndreaptă împotriva aceleiaşi debitoare şi vizează executarea silită imobiliară a aceluiaşi apartament, cele două executări silite se reunesc în acelaşi dosar (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 46/2005);
6. Cheltuieli de executare. Textul art. 373^4 alin. (2) C. proc. civ. nu prevede că instanţa se va pronunţa prin încheiere asupra cheltuielilor de executare „în scopul reducerii lor". Alin. (2) obligă instanţa să determine cuantumul cheltuielilor de executare efectuate de creditori până la momentul reunirii executărilor şi, având în vedere că, pentru sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare prin procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc, acest proces-verbal reprezintă titlu executoriu, conform art. 371^7 alin. (4)C. proc. civ., cheltuielile de executare se calculează adunând sumele plătite de creditori (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 46/2005).