Art. 494 cod procedura civila Formalităţile premergătoare vânzării la licitaţie Urmărirea silită asupra bunurilor imobile

Practică juridică

Constituţionalitate

1. Garantarea dreptului de proprietate. în argumentarea criticii de neconstituţionalitate potrivit căreia textele deduse controlului - art. 376, art. 488 şi art. 494 C. proc. civ. - reglementează posibilităţi de trecere a bunurilor imobile din patrimoniul unei persoane fizice în acela al alteia, iar prin aceasta „se anulează pur şi simplu dreptul de proprietate privată, ocrotit de Constituţie", autorii excepţiei utilizează o premisă greşită, rezultat al absolutizării exerciţiului dreptului de proprietate.

în acest sens, se face abstracţie de prevederile art.

Citește mai mult

44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Curtea a reţinut că finalitatea acestor prevederi constituţionale constă în asigurarea realizării dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, într-o dimensiune rezonabilă, de natură să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor subiecte de drept cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

în condiţiile în care participarea la circuitul civil, componentă esenţială a
vieţii sociale, cu corolarul său - dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaţii -, constituie însăşi raţiunea de a fi a oricărui subiect de drept, Curtea a apreciat că ar fi fost un nonsens ca din acest circuit să fie exclus dreptul de proprietate, în maniera preconizată de autorul excepţiei. A accepta un atare punct de vedere ar însemna a institui o clauză de nerăspundere pentru titularul obligaţiei asumate (debitor), pus astfel la adăpost împotriva valorificării silite a creanţei de către creditorul său. Realizarea dreptului acestuia din urmă ar deveni dependentă exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esenţial securitatea circuitului civil. Aşa fiind, Curtea a constatat că, examinate în contextul acestor consideraţii principiale, reglementările legale deduse controlului îşi relevă utilitatea şi perenitatea, ele constituindu-se în limitări necesare ale dreptului de proprietate, impuse de raţiuni sociale majore şi instituite de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale (C.C., Decizia nr. 246/2005, M. Of. nr. 636 din 20 iulie 2005.]n acelaşi sens: Decizia nr. 474/2005, M. Of. nr. 990 din 8 noiembrie 2005).