Art. 580 cod procedura civila Predarea silită a bunurilor imobile Predarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face
| Comentarii |
|
Predarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face
SECŢIUNEA a III-a
Predarea silită a bunurilor imobile
Art. 580
Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.
Art. 5801
Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secţiuni, executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispoziţiile art. 577 fiind aplicabile.
Art. 5802
Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Art. 5803
(1)Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
(2)Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3)Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare.
(4)Încheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de şedinţă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală.
(5)Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;
Art. 5804
(1)Dispoziţiile prevăzute în secţiunea de faţă sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face.
(2)Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să desfiinţeze el însuşi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face.
Art. 5805
În cazurile prevăzute de art. 5802 şi 5804, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obţine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de poliţie, jandarmerie sau al altor agenţi ai forţei publice, după caz.
| ← Art. 579 cod procedura civila Predarea silită a bunurilor... | Art. 581 cod procedura civila Ordonanţe preşedinţiale → |
|---|
Constituţionalitate
1. Statul de drept. Garantarea proprietăţii private. Dispoziţiile cuprinse în art. 373^2 şi 580^5 C. proc. civ. sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 44 alin. (2) teza I, art. 49 alin. (1) şi art. 55 alin. (2) din Legea fundamentală. Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 373^2 reprezintă reguli cu caracter general privitoare la modul de realizare a executării silite şi sunt statornicite de legiuitor pentru a-i crea organului de executare posibilitatea efectivă de a-şi
Citește mai mult
îndeplini obligaţiile ce îi revin. în acest scop, în cazurile prevăzute de lege şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. Instituirea unei astfel de reguli a fost necesară, întrucât, în practică, există situaţii în care debitorul obligaţiei supuse executării se opune efectuării actelor de urmărire silită, concursul autorităţilor publice fiind într-un atare caz indispensabil.Dispoziţiile art. 580^5 C. proc. civ. consacră o aplicare particulară a principiului general prevăzut de art. 373^2 alin. (1) din cod şi dă posibilitatea creditorului de a obţine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul autorităţilor publice, în cazul în care debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face sau de a nu face cuprinsă într-un titlu executoriu.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocat de autorii criticii drept text de referinţă în motivarea excepţiei, drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate, posibilitatea recunoscută executorului judecătoresc de a apela, în caz de nevoie, la concursul agenţilor forţei publice pentru îndeplinirea efectivă a executării silite, aşadar pentru asigurarea realizării dreptului recunoscut creditorului, printr-un titlu executoriu, nu relevă, în sine, niciun fine de neconstituţionalitate.
Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, cu referire la garantarea dreptului de proprietate privată, nu este întemeiată, întrucât, prin executarea silită a unei obligaţii de a face, respectiv de a preda un bun imobil, rezultată dintr-un titlu executoriu emis conform legii, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate -cărora li se subsumează reglementările în cauză - implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia, în consecinţă, art. 373^2 şi art. 580^5 C. proc. civ. nu numai că nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, dau expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.
împrejurarea că, în practică, activitatea organelor de poliţie, jandarmerie sau a altor agenţi ai forţei publice poate genera abuzuri nu poate fi convertită -aşa cum încearcă autorii excepţiei -într-un argument în susţinerea neconstituţional ităţii reglementării supuse controlului. Dacă împotriva unor eventuale abuzuri cel astfel vătămat are la dispoziţie mijloace şi căi legale de ripostă, renunţarea la posibilitatea recunoscută executorului de a apela la forţa coercitivă a statului, ori condiţionarea participării acesteia la executarea silită de un control prealabil (dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat, dacă se are în vedere că, de cele mai multe ori, participarea agenţilor forţei publice are un rol disuasiv şi deci preventiv), ar lipsi practic de conţinut însuşi conceptul de executare silită, realizarea dreptului fiind posibilă doar în măsura în care debitorul şi-ar executa obligaţia de bunăvoie (C.C., Decizia nr. 550/2005, M. Of. nr. 1110 din 8 decembrie 2005).
I. Procedură
1. Obligaţie de a face. Emiterea unei hotărâri. Amendă civilă. Executarea silită a acesteia. în speţă, consiliul local a fost obligat să emită o hotărâre în favoarea creditoarei. întrucât acesta a refuzat să adopte hotărârea, apelanta a formulat cerere pentru obligarea acestuia la amenda civilă prevăzută de art. 580^3 C. proc. civ.
Este real că amenda stabilită în sarcina debitorului trebuie plătită în favoarea
statului, şi nu în favoarea creditorului, dar debitorul refuză să îşi îndeplinească obligaţia de a emite o hotărâre, precum şi obligaţia de plată
Citește mai mult
a amenzii în favoarea statului, situaţie în care creditoarea se află în situaţia în care nu îşi poate pune în executare sentinţa civilă cuprinzând obligaţia de a face.în temeiul art. 296 C. proc. civ., apelul creditoarei va fi admis şi sentinţa va fi schimbată în sensul că se va admite cererea formulată de biroul executorului judecătoresc şi se va dispune încuviinţarea executării silite în ce priveşte amenda civilă de 500.000 lei pe zi (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativei fiscal, decizia nr. 8/2004, în B.J. 2004, p. 348).
Notă: în actuala reglementare a fost suprimată procedura încuviinţării executării silite de către instanţă; conform art. 373', cererea de executare se depune la executorul judecătoresc, acesta verificând dacă sunt îndeplinite condiţiile legale şi procedând la executarea silită în baza titlului executoriu.
2. Daune cominatorii. 1) Daunele cominatorii reprezintă o creaţie a practicii judiciare, neavând o reglementare legală; posibilitatea acordării de daune cominatorii a fost recunoscută în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de a face, nesusceptibile de executare silită, în scop de constrângere a debitorului obligaţiei la îndeplinirea acesteia, sub sancţiunea plăţii unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere. Actualmente, prin aplicarea dispoziţiilor art. 580^3 C. proc. civ., constrângerea debitorului unei obligaţii de a face, care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, se poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, care se achită în folosul statului, şi nu al creditorului, iar creditorul obligaţiei are dreptul de a primi numai daune-interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind
proprietatea intelectuală, decizia nr. 104/2005).
2) Admiţând recursul în interesul legii, Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au statuat: I. Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 580^3 C. proc. civ. II. Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.
Prin reglementarea dată în cuprinsul art. 580^3 C. proc. civ. nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituţia daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligaţia de a face sau de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă menţinerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit şi amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să îşi îndeplinească obligaţia asumată.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum şi că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă şi lichidă, revine instanţei de judecată îndatorirea ca, după executarea obligaţiei respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării (I.C.C.J., Secţiile Unite, Decizia nr. XX/2005, M. Of. nr. 225 din 13 martie 2006).
Notă: întrucât problema admisibilităţii cererii de acordare a daunelor cominatorii după apariţia art. 580^3 a fost soluţionată neunitar de către instanţe, a fost necesară intervenţia Secţiilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei decizii în interesul legii, care este obligatorie potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Ulterior pronunţării acestei decizii, art. 580^3 a fost modificat şi completat prin Legea nr. 459/2006, nou-introdusul alin. (5) al acestui articol prevăzând expres că „pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."
în aceste condiţii, credem că soluţia adoptată de Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a devenit inaplicabilă.
Constituţionalitate
3. Accesul liber la justiţie. Reglementarea din art. 580^3 alin. (1) se subsumează Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind Secţiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face sau dea nu face. Finalitatea acesteia este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi deîntâr-ziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.
Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este deci în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea Constituţională a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces (C.C., Decizia nr. 429/2005, M. Of. nr. 562/2005, A/l. Of. nr. 1111 din 8 decembrie 2005. în acelaşi sens: Decizia nr. 756/2006, M. Of. nr. 975 din 6 decembrie 2006).
I. Procedură
1. Acţiunea civilă. Această prevedere legală (art. 580^2 C. proc. civ. - n.a.) urmăreşte valorificarea aceluiaşi drept al creditorului, de a fi autorizat el să execute obligaţia de a face, în cadrul executării silite, fără să fi abrogat dreptul de a-l valorifica pe calea acţiunii civile întemeiată pe dispoziţiile art. 1076 şi 1077 C. civ., existentă anterior intrării în vigoare a prevederilor art. 5802 C. proc. civ. (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 5 11/2002);
II. Constituţionalitate
2. Egalitatea în drepturi. Accesul liber la justiţie. Dreptul la apărare.
Art.
Citește mai mult
580^2 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nici o distincţie sau în considerarea altor criterii. Reglementarea în discuţie are ca finalitate asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-o hotărâre definitivă, hotărâre învestită cu formulă executorie, chiar dacă nu este încă irevocabilă, întrucât, în principiu, recursul nu este suspensiv de executare. în considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, art. 580^2 C. proc. civ. a conferit caracter irevocabil încheierii de autorizare a creditorului de a îndeplini obligaţia de a face, pe cheltuiala debitorului. în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a obţine reformarea hotărârii constitutive de titlu, pe calea recursului, precum şi de a solicita instanţei de recurs suspendarea executării hotărârii recurate, acesta beneficiază de garanţii procesuale care dau expresie principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare (C.C., Decizia nr. 104/2003, M. Of. nr. 177 din 20 martie 2003).