Art. 581 cod procedura civila Ordonanţe preşedinţiale
| Comentarii |
|
Ordonanţe preşedinţiale
Art. 581
(1)Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2)Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
(3)Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
(4)Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî că executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
(Modificat prin Decretul nr. 132 din 19. VI. 1952).
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
| ← Art. 580 cod procedura civila Predarea silită a bunurilor... | Art. 582 cod procedura civila Ordonanţe preşedinţiale → |
|---|
I. Condiţiile de admisibilitate
A. Urgenţa
1. Ridicarea materialelor. Faptul că pârâţii au depozitat pe teren materiale în anul 1996, iar cererea de ordonanţă preşedinţială pentru obligarea acestora la ridicarea materialelor a fost formulată după doi ani denotă că, în speţă, nu a existat şi nu există urgenţă; pe de altă parte, aparenţa dreptului nu operează doar în favoarea reclamantei, părţile fiind coproprietare asupra terenului (C.A. Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 459/1999);
2. Ocupare abuzivă. Ocuparea abuzivă, în absenţa unui titlu
Citește mai mult
locativ, a unei suprafeţe de locuit proprietatea reclamantului deschide posibilitatea restabilirii situaţiei anterioare prin ordonanţă preşedinţială, urgenţa derivând din necesitatea înlăturării abuzului săvârşit de pârâţi (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 124/1998. în acelaşi sens: C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 850/1994);3. Ocuparea locuinţei. 1) în cauză nu se justifică luarea unei măsuri urgente, deoarece ocuparea apartamentului de către pârâţi nu s-a produs prin violenţă, nu s-a făcut dovada că reclamanţii ar fi avut lucruri în apartament, iar de la data ocupării acestuia de către pârâţi au trecut doi ani (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 6977/1994);
2) Cererea de evacuare pe calea ordonanţei preşedinţiale este justificată în cazul în care reclamantul deţine un contract de închiriere pentru locuinţa ocupată samavolnic de către pârâţi, care refuză sistematic să elibereze spaţiul, deşi primăria a emis dispoziţie de evacuare iar, pe lângă aparenţa de drept, reclamantul a justificat şi urgenţa, prin faptul că nu are unde locui (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 220/1997);
4. Defecţiune. Datorită unor defecţiuni la conductă, locatarii blocului au fost lipsiţi de apă caldă pe o perioadă de 6 luni, pârâtul refuzând să permită accesul în apartamentul său pentru efectuarea reparaţiilor necesare. Prin urmare, sunt îndeplinite condiţiile art. 581 C. proc. civ., refuzul pârâtului putând crea prejudicii majore celorlalţi locatari, fie prin producerea de inundaţii, fie prin lipsirea lor de apă caldă (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 467/1997);
5. Activitate comercială. Celeritatea care caracterizează raporturile comerciale nu este identică urgenţei necesare în materia ordonanţei preşedinţiale („cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara"), care trebuie dovedită în condiţiile prevăzute de text. Astfel, nu este îndeplinită condiţia urgenţei în raport cu faptul că reclamanţii desfăşoară activităţi comerciale (C.A. Braşov, decizia nr. 338/R/l 997, în C.P.J. 1994-1998, p. 97);
6. Locuinţă. în cazul în care reclamantul solicită obligarea pârâtei, fosta lui soţie, de a-i permite să locuiască în apartamentul ei, aşa cum au convenit în faţa notarului, pentru toată perioada necesară ca autorităţile competente să aprobe stabilirea lui definitivă în ţară, nu este îndeplinită condiţia urgenţei măsurii şi prevenirii unor pagube iminente, dacă reclamantul a introdus cererea la zece luni după data la care a obţinut aprobarea de a se stabil i în ţară, ceea ce înseamnă că nu avea nevoie urgentă de un spaţiu în care să locuiască (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 516/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 177, nr. 197);
7. Reintegrarea în locuinţă. în cazul în care un soţ a fost izgonit fără drept din locuinţa comună, cererea de reintegrare prezintă urgenţă, deoarece orice întârziere în luarea măsurii solicitate s-ar reflecta negativ asupra dreptului pe care îl are de a folosi acel spaţiu locativ şi
bunurile ce se află în el. Faptul că soţii mai au un imobil în proprietate personală, în care reclamantul ar putea locui, nu este de natură să justifice respingerea cererii de reintegrare, cu atât mai mult cu cât instanţa, procedând astfel, ar pronunţa implicit o separare de domicilii şi ar antama fondul pricinii în condiţiile în care soţii s-ar afla în proces de divorţ (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, deci-zia nr. 1329/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 178, nr. 198; Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 450/1981, în C.D. 1981, p. 243);
8. Lucrări de însămânţare. întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale instanţa poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice, între altele, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, iar reclamantul avea un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, instanţa a fost îndreptăţită să-l oblige pe pârât să-i lase în deplină posesie o parte din suprafaţa terenului solicitat prin acţiune, apreciind caracterul urgent al cererii formulate la începutul lunii aprilie, perioadă în care se efectuează lucrările de însămânţare (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1106/1990, în C.P.J.C. 1991, p. 180, nr. 201);
9. Gard. Cererea de a se opri lucrările de construire a unui gard pe un teren litigios nu intră în niciuna din situaţiile prevăzute de lege ca fiind caracterizate de urgenţă (Trib. Târgu-Neamţ, sentinţa nr. 351/1958, în Legalitatea populară nr. 12/1958, p. 103);
10. Oprirea lucrărilor de construcţie. Autorizaţie atacată în contencios administrativ. Este lipsită de temei legal susţinerea cuprinsă în motivarea recursului, în sensul că măsura suspendării lucrărilor de construcţie pe baza autorizaţiei ar fi contrară legi i, câtă vreme art. 9' alin. (2) al Legii nr. 50/1991 prevede că se suspendă de drept caracterul executoriu al autorizaţiei care a fost atacată în contencios administrativ.
Cerinţa urgenţei este îndeplinită deoarece fără oprirea fizică a lucrărilor nu se dă nicio eficienţă suspendării de drept a autorizaţiei de construcţie, care ar continua să se execute până la terminarea lucrărilor, generându-se o stare de fapt care ar putea fi ireversibilă (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4690/2004, în B.J. 2004, p. 320).
B. Caracterul vremelnic
11. Evacuare. 1) Instanţa nu este îndreptăţită ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună măsura definitivă a evacuării dintr-un spaţiu, pentru care pârâtul are un titlu, chiar dacă acest titlu este contestat de reclamant, ipoteză în care nu mai este vorba despre păstrarea unui drept al reclamantului, ci de luarea unei măsuri definitive care vizează însuşi fondul cauzei (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 538/1998);
2) Proprietarul care doreşte să se mute în propria sa locuinţă nu poate obţine evacuarea chiriaşului pe calea ordonanţei, deoarece măsura are caracter definitiv (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 939/1973, în C.D. 1973, p. 322);
12. Acces la drum public. Fără să soluţioneze fondul litigiului dintre părţi, instanţa urmează să dispună măsura vremelnică a obligării pârâţilor de a ridica microbuzul parcat în faţa porţii reclamanţilor şi de a le permite accesul la drumul public (Jud. Sector 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 4158/2001);
13. Demolare. 1) Demolarea unei construcţii nu se poate dispune pe cale de ordonanţă preşedinţială, pentru că nu este o măsură vremelnică, în sensul art. 581 C. proc. civ. (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1815/1997. în acelaşi sens: Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2145/1997);
2) Desfiinţarea unor lucrări de împrejmuire, ca şi a unor lucrări de construcţii, este inadmisibilă pe calea ordonanţei, fiind în mod evident măsuri cu caracter definitiv. în plus, ambele părţi au depus la dosar titluri de proprietate pentru imobilul în discuţie, în raport de care nu se poate aprecia pe calea ordonanţei preşedinţiale că vreuna din părţi are în mai mare măsură în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale, fără a se încălca o altă cerinţă impusă de dispozi-ţiile art. 581 C. proc. civ., şi anume neabordarea fondului litigiului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1953/2000);
3) în cazul ocupării unei porţiuni de teren folosită de reclamant şi începerii unor lucrări de construcţie, nu ne aflăm în prezenţa unei revendicări (care presupune un proprietar neposesor, în litigiu cu un posesor neproprietar), ci în cadrul solicitării unei măsuri vremelnice, constând în înlăturarea consecinţelor faptei samavolnice a pârâtului, de a efectua lucrări de construcţie pe terenul folosit de reclamant (C.A. Braşov, decizia nr. 749/1997, în C.P.J. 1994-1998, p. 99);
14. Sistarea defrişării. Caracterul vremelnic al măsurii nu este condiţionat de existenţa unor litigii asupra fondului pricinii, ci poate decurge din însăşi natura măsurii luate, iar urgenţa se analizează în raport de circumstanţele obiective şi subiective ale pricinii. Ca atare, în mod just prima instanţă a apreciat că se impune obligarea pârâtului la sistarea oricăror lucrări de defrişare sau demolare a amenajărilor de pe terenul aferent construcţiilor. Faţă de conduita pârâtului, care continuă să efectueze lucrări fără acordul celuilalt proprietar, măsura se impune de urgenţă şi ea este, prin natura ei, vremelnică, putând dura numai până când se sistează starea de coproprietate între părţi (C.A. Bucureşti, secţia a ll-a civilă, decizia nr. 1226/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 503-504);
C. Neprejudecarea fondului
15. Coproprietate. Este inadmisibilă cererea prin care proprietarul unei
locuinţe solicită obligarea, pe calea ordonanţei, a celuilalt coproprietar de a-i permite accesul în locuinţa respectivă pe care acesta din urmă o foloseşte în exclusivitate, reclamantul-proprietar având locuinţa asigurată în alt imobil, deoarece nu este vorba de ocrotirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, iar pentru soluţionarea pretinsului drept sunt necesare verificări de fond (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2025/1984, în R.R.D. nr. 7/1985, p. 72);
16. Evacuare. 1) în urma examinării aparenţei dreptului, instanţa nu este îndreptăţită ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună măsuri definitive, cum ar fi, de exemplu, măsura evacuării dintr-un spaţiu, pentru care cel a cărui evacuare se cere un titlu, chiar dacă acest titlu este contestat de reclamant, ipoteză în care nu mai este vorba despre păstrarea unui drept al reclamantului, ci de luarea unei măsuri definitive care vizează însuşi fondul cauzei (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 538/R/1998, în C.P.J. 1994-1998, p. 100);
2) Acţiunea în evacuare, pe motiv că închirierea s-a făcut numai pentru o perioadă scurtă de timp, care a expirat, nu justifică luarea unor măsuri prin ordonanţă preşedinţială, raporturile locative dintre părţi putând fi lămurite numai în cadrul unei acţiuni de drept comun (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 654/1994, în B.J. - Bază de date);
3) în cazul cererii de evacuare, prin ordonanţă preşedinţială, dintr-un spaţiu comercial, cerinţele înscrise în art. 581 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite dacă părţile au pretenţii reciproce şi contractul de închiriere nu a fost reziliat pe cale judecătorească deoarece lipseşte aparenţa de drept, iar măsura solicitată ar prejudeca fondul (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 3047/1998, în B.J. -Bază de date);
4) Cererea de evacuare pe calea ordonanţei preşedinţiale formulată de societatea comercială locatoare este respinsă, deoarece nu se poate pune problema unei ocupări samavolnice a spaţiului de locuit, iar în ceea ce priveşte lipsa îndreptăţirii minorei de a mai ocupa apartamentul după decesul bunicilor, faţă de dispoziţiile art. 100 C. fam., aceasta reprezintă o susţinere proprie unei acţiuni de fond, care nu se poate rezolva în cadrul procedurii sumare a ordonanţei preşedinţiale (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 296/R/1998);
17. Revendicare. 1) Revendicarea unei suprafeţe de teren nu poate fi soluţionată în cadrul procedurii prevăzute pentru ordonanţa preşedinţială, ci în cadrul unei acţiuni de drept comun (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2327/1993, în B.J. - Bază de date);
2) Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se poate stabili dreptul de proprietate asupra unor spaţii comerciale asupra căruia ambele părţi susţin că au titlu (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 147/1996, în B.J. - Bază dedate);
18. Carte funciară. Radiere. Pronunţarea instanţei, prin ordonanţă preşedin-ţială, asupra valabilităţii unui contract de credit şi a unui contract de garanţie, prin radiere din cartea funciară, este inadmisibilă, întrucât această măsură este de natură să prejudece fondul, contravenind dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1060/1995, în B.J. - Bază de date).
II. Aparenfa dreptului
19. Probe. 1) Deşi prin intermediul acestei proceduri sumare nu se analizează în fond raporturile juridice dintre părţi, instanţa are obligaţia să verifice aparenţa dreptului. Faţă de obiectul cererii, prin care s-a solicitat să se dispună oprirea funcţionării celor trei climatizatoare instalate de pârâtă fără acordul celorlalţi coproprietari la o distanţă mică de balconul reclamantei, aparenţa dreptului nu era legată de
calitatea reclamantei de proprietară a apartamentului, ci presupunea să se probeze faptul că instalarea climatiza-toarelor generează o poluare fonică depăşindu-se gradul de intensitate a sunetului admis de lege. întrucât reclamanta nu a înţeles să administreze probe în acest sens - datorită confuziei dintre urgenţa cererii şi celeritatea judecării acesteia - corect a reţinut tribunalul că nu s-a făcut dovada aparenţei dreptului în favoarea reclamantei şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2841/2000);
2) în speţă, a admite că aparenţa de drept este stabilită fără echivoc în favoarea reclamanţilor înseamnă a considera că pârâta execută lucrările de construcţie pe terenul proprietatea reclamanţilor, iar nu pe terenul său, deşi susţine contrariul, depunând şi titluri de proprietate în acest sens, ceea ce înseamnă, în ultimă consecinţă, a prejudeca fondul dreptului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2977/2000);
3) în cazul în care reclamantul justifică aparenţa dreptului său de proprietate
asupra unui teren pe care l-a stăpânit înainte de colectivizare şi înscrierea sa la C.A.P., este îndreptăţit să ceară, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtului de a sista lucrările de construcţii pe acel teren. O atare măsură, deşi are caracter provizoriu, trebuie însă să fie conformă cu aparenţa dreptului, iar urgenţa este justificată de faptul că o eventuală continuare a lucrărilor ar putea să-l prejudicieze pe reclamant în situaţia în care va obţine retrocedarea acelui teren în cadrul de aplicare a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1754/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 179, nr. 200).
III. Aplicaţii
20. Soţi. Restituirea bunurilor.
1) Principial, este admisibilă ordonanţa preşedinţială pentru a se obţine restituirea bunurilor personale ale unuia dintre soţi, deţinute de către celălalt soţ, deoarece, de regulă, este vorba despre bunuri indispensabile, a căror procurare din nou împovărează inutil pe proprietar (Trib. Jud. Satu-Mare, secţia civilă, decizia nr. 383/1973, în R.R.D. nr. 9/1974, p. 65);
2) în materie de bunuri mobile se poate solicita pe această cale numai restituirea celor de uz personal, de strictă necesitate. Restituirea altor bunuri care nu au acest caracter nu poate fi solicitată decât pe calea acţiunii de drept comun
(Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 977/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 177, nr. 196);
21. Act abuziv. 1) Calea ordonanţei preşedinţiale este admisibilă, deşi conduce la luarea unei măsuri definitive, în cazul în care se urmăreşte înlăturarea unui act abuziv. Astfel, în cauza supusă judecăţii, pârâtul a montat elemente de calorifer în plus, peste numărul prevăzut în construcţie, în apartamentul său situat la un nivel inferior al imobilului. Or, reducerea căldurii datorită acestui act constituie o pagubă iminentă, care nu s-ar putea repara pentru perioada de iarnă în curs, astfel încât urgenţa măsurii de desfiinţare a elementelor montate în plus este justificată (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 24/1990, în C.P.J.C. 1990, p. 133, nr. 176);
2) O obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 779/1982, în C.D. 1982, p. 204);
22. Evitarea unui pericol. Se poate obţine evacuarea vremelnică a locatarilor unui imobil învecinat şantierului de construcţii şi aflat în raza de acţiune a unei macarale-turn, deoarece prin lucrările care se execută se pune în pericol viaţa şi integritatea corporală a locatarilor respectivi (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 874/1976, în R.R.D. nr. 2/1977, p. 65);
23. Folosinţa unor dependinţe. Este admisibilă ordonanţa pentru a face să înceteze împiedicarea folosinţei unor dependinţe nu numai când tulburarea se realizează prin încuierea sau punerea unor stavile materiale, ci şi atunci când zădărnicirea accesului se face prin ameninţări (bătaie) a căror traducere în fapt, în trecut, este de natură să creeze temeri serioase în persoana celui ameninţat (Trib. Jud. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 1193/1975, în R.R.D. nr. 9/1976, p. 64);
24. întoarcerea executării silite.
Ordonanţa preşedinţială poate fi folosită pentru întoarcerea executării silite în cazul în care o hotărâre pusă în executare a fost ulterior desfiinţată (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1072/1959, în Legalitatea populară nr. 8/1960, p. 111);
25. Inscripţii ipotecare. Radierea unor inscripţiuni ipotecare nu poate fi considerată sau asimilată cu situaţia unui drept care, de nu ar fi păstrat, s-ar păgubi prin întârziere, ci, dimpotrivă, chiar de ar fi vremelnic ordonată, ar da naştere unei situaţii de drept susceptibilă de a produce consecinţe şi prejudicii ireparabile, fie prin cumpărarea imobilului în perioada de vremelnică radiere, cu dreptul pentru cumpărători de a pretinde că l-au cumpărat negrevat de ipotecă, fie prin constituirea şi luarea în cursul aceleiaşi perioade a unor alte inscripţii ipotecare, care ar lipsi pe creditorul ipotecar de beneficiul rangului pe care îl obţinuse pentru ipoteca radiată vremelnic (Cas. I, decizia nr. 854/1937, în Jurisprudenţa Generală, 1937, p. 971, nr. 1138);
26. Pagubă iminentă.
1) Pentru a se permite trecerea lucrătorilor prin curtea vecină spre a repara o clădire, se poate recurge la calea ordonanţei, dacă prin aceasta se înlătură o pagubă iminentă altfel (Trib. Piatra Neamţ, sentinţa nr. 3522/1956, în Legalitatea populară nr. 9/1957, p. 1138);
2) Pe calea ordonanţei preşedinţiale se poate obţine repararea unui şanţ colector al apelor de ploaie de către pârâţii-proprietari ai fondului superior şi repararea zidului despărţitor dintre proprietăţile pârâţilor pe care se sprijină canalul colector, spre a fi astfel înlăturat un prejudiciu iminent rezultat din scurgerea apelor pe fondul inferior al reclamantului (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 461/195/, cu notă de
D. Negulescu, în Legalitatea populară nr. 4/1959, p. 113);
27. înlesnirea executării. în cazul înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării unei hotărâri judecătoreşti, admiterea ordonanţei nu este condiţionată de stabilirea urgenţei, deoarece ea rezultă în mod obiectiv din necesitatea înlesnirii executării (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 785/1960, în C.D. 1960, p. 357);
28. O.U.G. nr. 40/1999. închirierea locuinţei. O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe reglementează o procedură specială, derogatorie de la dispoziţiile comune în materia ordonanţei preşedinţiale, care permite proprietarului să exercite acţiunea în evacuare fără a face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 581 C. proc. civ. Astfel, este necesar şi suficient ca reclamantul, „proprietar recunoscut de justiţie", să probeze că l-a notificat pe chiriaş în vederea încheierii contractului de închiriere, că acesta
a refuzat sau nu a răspuns notificării şi că de la data primirii notificării de către chiriaş au trecut 60 de zile (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1292/2000);
29. Executare silită. Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) pct. I lit. a) din Regulamentul privind activitatea executorilor judecătoreşti, executorul judecătoresc poate înştiinţa instanţa ori de câte ori se ivesc piedici cu prilejul unei executări, în vederea înlăturării lor pe calea prevăzută de art. 581 C. proc. civ. Textul trebuie interpretat în sensul că, atunci când instanţa este sesizată cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, executorul judecătoresc poate prezenta instanţei situaţia concretă cu care s-a confruntat cu prilejul executării silite şi nicidecum în sensul că i se recunoaşte executorului legitimare procesuală, deoarece prin definiţie calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi titularul dreptului dedus judecăţii (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3721/2000);
30. Contencios administrativ. Inadmisibilitate. 1) Legea contenciosului administrativ - atât Legea nr. 29/1990, cât şi Legea nr. 554/2004 - prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, partea poate cere suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea litigiului. Aceasta întrucât actele administrative sunt executorii din oficiu prin ele însele, adică nu necesită intervenţia unui alt organ pentru a le învesti cu formulă executorie.
Legea contenciosului administrativ este lege specială şi, prin urmare, prevalează în raport cu Codul de procedură civilă, astfel încât ordonanţa preşedinţială, fondată pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă în contencios administrativ (I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5541/2005, în B.J. - Bază de date);
2) Cererea de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca cerere separată menită a proteja un drept ce s-ar păgubi prin întârziere, nu este admisibilă în cazul acţiunilor în contencios şi în temeiul dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ., în această materie fiind incidente dispoziţiile speciale (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 10867/2005, în B.J. 2005, p. 463).
IV. Instanţa competentă
31. Instanţa competentă să judece fondul. înţeles. Soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială este de competenţa, în primă instanţă, a instanţei competente să judece fondul dreptului. în speţă, obiectul ordonanţei preşedinţiale este luarea unei măsuri provizorii de sistare şi abţinere a pârâţilor de la efectuarea oricăror lucrări la un imobil.
Fiind vorba de o obligaţie de a nu face, neevaluabilă în bani, dacă reclamanţii ar solicita obligarea pârâţilor să sisteze şi să se abţină definitiv, iar nu provizoriu, de la efectuarea oricăror lucrări la imobil competentă ar fi să soluţioneze cauza în primă instanţă judecătoria, în baza art. 1 C. proc. civ.
întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot lua doar măsuri vremelnice, provizorii, care nu prejudecă fondul, expresia „instanţa competentă să judece fondul dreptului" se referă în speţă la fondul dreptului obligaţiei de a
nu face, care constituie obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, iar nu la fondul dreptului acţiunii în „anularea contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părţi".
Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială se face prin identificarea instanţei competente să judece fondul dreptului, raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, iar nu la un alt obiect al unei cereri sau acţiuni pendinte între aceleaşi părţi, pe rolul instanţelor judecătoreşti (C.A. Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 453/R/2004, în B.J. 2004, p. 210);
32. Competenţă materială. Din cuprinsul dispoziţiilor art. 581 alin. (2) coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, în măsura în care criteriul valoric prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. nu este aplicabil, precum în cazul cererilor neevaluabile în bani, competenţa de soluţionare a cererii de
ordonanţă preşedinţială aparţine judecătoriei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1482/2002, în B.J. - Bază de date).
V. Judecata
33. Citarea părţilor. 1) Soluţionarea unei cauze pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială fără citarea părţilor nu este contrară dispoziţiilor legale şi, deci, în cazul în care instanţa a procedat în acest mod nu se poate susţine că s-au încălcat prevederile legale referitoare la citare, atunci când condiţiile prevăzute de lege pentru promovarea cererii sunt îndeplinite (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 243/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 178, nr. 199);
2) Cererea de ordonanţă preşedinţială se soluţionează, de regulă, cu citarea părţilor, dar, în unele situaţii, apreciate de instanţă, ea poate fi judecată şi fără citarea lor (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 5/1975, pct. 15, în C.D. 1975, p. 20);
34. Necitarea părţilor. Egalitatea de tratament. Ca situaţie de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 581 alin. (3) C. proc. civ., judecarea ordonanţei fără citarea părţilor presupune neparticipa-rea acestora, situaţie ce determină ineficienţa anumitor principii procesuale, cum este contradictorialitatea, dar nu şi al egalităţii de tratament a părţilor.
în acest sens, este exclusă efectuarea vreunui act de procedură ce implică activ părţile, personal ori prin repre-
zentant; mai mult, o atare limitare a intervenţiei lor, din raţiuni de eficienţă a măsurii adoptate de instanţă, trebuie aplicată în mod egal.
Acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, în condiţiile în care instanţa de fond a consemnat prezenţa uneia dintre părţi, care a cunoscut termenul de judecată, a administrat probe şi a ascultat concluziile sale pe fondul cauzei; aşadar, a efectuat tot atâtea acte de procedură ce antrenează o dezbatere contradictorie, cu atât mai mult cu cât aceasta a avut loc fără participarea celeilalte părţi.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 581 alin. (3) C. proc. civ. şi, totodată, principiul egalităţii părţilor în proces, producând pârâtei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în atare condiţii de nelegal itate (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2317/R/2003, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 172);
35. Chemare în garanţie. în cazul unei cereri de ordonanţă preşedinţială nu este admisibilă chemarea în garanţie, deoarece pe calea ordonanţei nu se rezolvă fondul (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 444/1966, în Justiţia Nouănr. 8/1966, p. 166);
36. Intervenţie voluntară. Şi în
cadrul ordonanţei se poate formula o cerere de intervenţie voluntară (Trib. Hunedoara, secţia civilă, sentinţa nr. 2403/1966, în R.R.D. nr. 2/1967, p. 159);
37. Puterea de lucru judecat.
Ordonanţa preşedinţială se bucură de putere de lucru judecat relativă, numai faţă de o nouă cerere de ordonanţă preşedinţială, în care situaţia de fapt şi de drept este identică, nu şi faţă de procesul de fond (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2703/2000);
V. Constituţionalitate
38. Dreptul la apărare. Art. 581 alin. (3) C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1/1994 (M. Of. nr. 69 din 16 martie 1994), că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale. Reglementarea prin acest text de lege a unei proceduri speciale prin care instanţa de judecată poate ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără citarea părţilor, nu contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, fiind necesar ca această prevedere constituţională să fie coroborată cu art. 128 şi art. 125 alin. (3) [art. 129 şi art. 126 alin. (3) în urma republicării - n.a.] din Legea fundamentală (C.C., Decizia nr. 124/2002, M. Of. nr. 399 din 11 iunie 2002);
39. Egalitatea în drepturi. Accesul liber la justiţie. Dreptul la apărare.
1) Art. 581 alin. (3) C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, în ceea ce priveşte prevederile art. 24 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 124/2002. Potrivit textului, ordonanţa preşedinţială „va putea fi dată şi fără citarea părţilor", deci prin derogare de la regula citării, justificată de urgenţa intervenţiei. Necitarea priveşte părţile în proces, astfel încât nu se instituie discriminări, în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, şi dispoziţiile privind accesul liber la justiţie sunt respectate, întrucât ordonanţa preşedinţială, dată fără citarea părţilor, este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, iar acesta se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor (C.C., Decizia nr. 181/2002, M. Of. nr. 547 din 25 iulie 2002);
2) Art. 581 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. Nu se poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situaţii similare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite. De asemenea, prin procedura de urgenţă a ordonanţei preşedinţiale nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justi-
ţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială. Totodată, în legătură cu Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 581 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 24 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 124/2002. Posibilitatea atacării cu apel şi cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestării executării acesteia constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare (C.C., Decizia nr. 281/2002, M. Of. nr. 906 din 13 decembrie 2002. în acelaşi sens, a se vedea supra, C.C., Decizia nr. 107/2003);
Notă: în actuala reglementare, calea de atac a apelului împotriva ordonanţei preşedinţiale a fost suprimată.