Art. 598 cod procedura civila Sechestrul judiciar Măsurile asigurătorii

Practică juridică

I. Condiţii

A. Existenţa unui proces

1. Obiectul procesului. Din cuprinsul prevederilor înscrise în art. 596 (în actuala reglementare, art. 598 C. proc. civ. - n.a.) şi art. 1632 C. civ., rezultă că, pentru încuviinţarea sechestrului judiciar se cere să existe un proces cu privire la proprietatea sau posesia unui lucru mobil sau imobil, ori la administrarea sau folosinţa unui bun proprietate comună. în caz contrar, o asemenea măsură nu poate fi dispusă (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 219/1994, în B.J. - Bază de date).

Notă: A se vedea art. 598 şi urm. C. proc. civ., astfel

Citește mai mult

cum au fost modificate
şi completate prin O. U. C. nr. 138/2000, în special art. 599;

2. Consecinţe. Este inadmisibilă cererea pentru instituirea sechestrului judiciar şi a sigilării autoturismului bun comun, câtă vreme părţile nu aveau pe rolul instanţei proces pentru împărţirea bunurilor (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 1143/1988, în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 127);

Notă: A se vedea, în reglementarea actuală, art. 599 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat şi completat prin O. U. G. nr. 138/2000, pentru situaţiile în care se poate cere instituirea unui sechestru judiciar în absenţa unui proces.

B. Motive întemeiate

3. Probă. 1) Simpla existenţă a unui proces cu privire la un bun nu justifică, prin ea însăşi, instituirea unui sechestru judiciar. Partea care solicită luarea acestei măsuri asigurătorii este obligată să dovedească necesitatea măsurii, conform principiului general înscris în art. 1169 C. civ., potrivit căruia cel care face o cerere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Necesitatea înfiinţării sechestrului judiciar poate rezulta din pericolul de degradare, înstrăinare sau risipire a bunurilor, din proasta administrare a cestora etc. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 261/2000);

2) Simpla existenţă a unui proces în legătură cu un bun nu justifică, prin ea însăşi, înfiinţarea unui sechestru judiciar, ci trebuie să se dovedească necesitatea înfiinţării acestuia (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1453/1970, în R.R.D. nr. 10/1971, p. 171);

4. Pericol de înstrăinare. în baza art. 1632C. civ., este justificată înfiinţarea sechestrului judiciar asupra imobilului debitorului, ca valoare a împrumutului şi a dobânzilor aferente, dacă există pericolul de înstrăinare a bunului de către debitor (C.S.]., secţia civilă, decizia nr. 3037/2001, în B.J. - Bază de date);

5. Soţi. Bun comun. în speţă, la cererea reclamantei, s-a înfiinţat sechestru judiciar asupra unui autoturism bun comun al soţilor. S-a reţinut în acest sens că pârâtul-recurent, părăsind domiciliul conjugal, s-a stabilit la concubina sa, iar autoturismul, la care părţile au făcut şi o serie de îmbunătăţiri importante, este folosit în exclusivitate numai de el şi de concubină. în situaţia dată s-a considerat justificată cererea de înfiinţare a sechestrului (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 208/1990, în C.P.J.C. 1990, p. 142, nr. 192);

6. Coproprietate. Sechestrul judiciar poate fi instituit şi în cazul în care, deşi nu există neînţelegeri cu privire la dreptul de proprietate, litigiul este generat de faptul că bunul comun este folosit în mod exclusiv de un coproprietar în detrimentul celuilalt (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 703/1975, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 872, nr. 120);

7. Evaluare. Faptul că bunul a fost evaluat nu este de natură să facă inutilă aplicarea sechestrului judiciar, care se dispune tocmai în scopul de a se conserva bunul în natură, în starea în care se găseşte (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 842/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 373, nr. 121);

II. Judecata

8. Aprecierea instanţei. încuviinţarea unui sechestru judiciar este lăsată cu totul la facultatea instanţelor de fond, care sunt în drept să aprecieze în mod suveran oportunitatea numirii unui asemenea sechestru (Cas. I, 23 iunie 1906, Em. Dan, Codul adnotat, p. 954, nr. 1);

9. Cerere în apel. Cererea de sechestru judiciar nefiind făcută la prima instanţă şi discutată de părţi, nu poate fi admisă o asemenea cerere în apel, deoarece s-ar viola principiul celor două grade de jurisdicţie prevăzute de legiuitor în favoarea părţilor (Cas. I, 10 septembrie 1876, Em. Dan, Codul adnotat, p. 503, nr. 113).

Notă: Soluţia trebuie nuanţată, în sensul că se poate solicita înfiinţarea unui sechestru judiciar asupra unui bun ce formează obiectul unei judecăţi, indiferent dacă judecata este în primă instanţă sau a ajuns în apel. Cele două procese sunt distincte, constituindu-se dosare separate. Dacă însă cererea principală se judecă în apel, cererea de sechestru judiciar va fi îndreptată la prima instanţă, iar nu direct la instanţa de apel, pentru a nu se răpi un grad de jurisdicţie;

10. Creditor ipotecar. Creditorul ipotecar, având dreptul de a urmări imobilul în mâna oricărei persoane s-ar afla, nu are interes a cere sechestrul judiciar, fiindcă niciun pericol nu există pentru dânsul. în ceea ce priveşte veniturile imobilelor, sechestrul judiciar nu prezintă nicio utilitate pentru creditorul ipotecar, dacă acesta a pierdut în mod definitiv dreptul asupra lor în procesul de urmărire ce a făcut şi nu este admisibil ca, ce s-a pierdut pe cale de urmărire între aceleaşi părţi să se poată câştiga pe cale de sechestru judiciar (C.A. Craiova I, 14 martie 1900, Em. Dan, Codul adnotat, p. 955, nr. 14);

11. Măsură asigurătorie. Sechestrul judiciar este o măsură asigurătorie, care nu împiedică pe creditorul care a cerut-o împreună cu alţii a urmări încasarea creanţei sale prin mijloacele pe care legea le acordă şi după titlul pe care îl are (C.A. Bucureşti, 16 ianuarie 1906, Em. Dan, Codul adnotat, p. 958, nr. 40);

12. O parte din bunuri. Măsura sechestrului judiciar se poate lua şi numai asupra unora din bunurile care formează obiectul litigiului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2108/1971, în C.D. 1991, p. 199-200).