Art. 595 cod procedura civila Sechestrul asigurător Măsurile asigurătorii

Art. 595

În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Comentarii despre Art. 595 cod procedura civila Sechestrul asigurător Măsurile asigurătorii

franco p. 13.01.2013

Practică juridică

1. Cerere principală respinsă. Una din condiţiile prevăzute de art. 591 C. proc. civ. pentru instituirea măsurii sechestrului asigurător o reprezenta intentarea acţiunii civile, deoarece aceasta era o măsură asigurătorie temporară, destinată să indisponibilizeze bunurile mobile sau imobile ale pârâtului până la terminarea procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa.

În speţă, reclamantul-intimat a făcut dovada introducerii acţiunii prin cererea
pentru emiterea somaţiei de plată, dar prin

Citește mai mult

sentinţa comercială nr. 199 din 5 aprilie 2005 s-a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi s-a respins cererea, această hotărâre judecătorească fiind irevocabilă.

Prin urmare, faţă de soluţionarea acţiunii principale, în sensul respingerii ca fiind prescris dreptul la acţiune, instanţa a constatat că creanţa creditorului nu era exigibilă, condiţie prevăzută de asemenea de dispoziţiile art. 591 C. proc. civ. pentru înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului.

Intimatul nu a făcut dovada faptului că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise sau exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori risipească averea conform art. 591 alin. (3) C. proc. civ., situaţie în care, faţă de împrejurarea că creanţa nu era exigibilă, menţinerea măsurii dispusă prin încheierea nr. 4 din 6 ianuarie 2005 nu se justifică.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304^1 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis recursul, modificată încheierea atacată şi respinsă cererea formulată de reclamant pentru înfiinţarea sechestrului asigurător (C.A. Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 248/2005, în C.P.). 2005, p. 81).

Notă: Din datele speţei reiese că la data încuviinţării de către prima instanţă a cererii de înfiinţare a sechestrului asigurător există pe rol o cerere de emiterea somaţiei de plată, în raport de care instanţa a considerat că sunt întrunite condiţiile art. 591 alin. (1).

Faptul că, ulterior încuviinţării sechestrului, cererea de emitere a somaţiei de plată a fost respinsă nu putea să constituie temei de casare a încheierii şi de respingere a cererii de încuviinţare a sechestrului.

în atare situaţie îşi găseau aplicabilitatea dispoziţiile art. 595 C. proc. civ., care permite debitorului să ceară instanţei ridicarea măsurii asigurătorii încuviinţate.

Problema pe care instanţa de recurs trebuia să o rezolve, constituind motiv de recurs, era aceea dacă cererea de emitere a unei somaţii de plată reprezintă sau nu o „acţiune" în sensul prevăzut de art. 591 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce ne priveşte, considerăm că răspunsul este afirmativ deoarece, în caz de admitere a cererii, se emite ordonanţa conţinând somaţia de plată, care poate fi executată silit.

2. Restituirea cauţiunii. Depunerea cauţiunii, obligatorie potrivit art. 908 C. com. în cauzele comerciale, este prevăzută de lege în scopul protejării debitorului împotriva unor acţiuni netemeinice sau abuzive. Dacă se dovedeşte că cererea a fost instituită cu rea-credinţă, debitorul poate solicita despăgubiri, despăgubiri care se pot onora cu precădere din cauţiunea depusă de către persoana la a cărei cerere a fost instituit sechestrul.

în speţă, cererea de restituire a cauţiunii formulată de creditor este neîntemeiată, atâta vreme cât şi în prezent este instituit sechestrul asupra bunurilor debitorului.

Soluţia firească este aceea a ridicării sechestrului de către instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 595 şi 593 C. proc. civ., situaţie în care se va putea dispune şi asupra restituirii cauţiunii {Trib. Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, încheierea din 13 mai 2005, nepublicată).

Răspunde