Art. 618 cod procedura civila Despărţenia
| Comentarii |
|
Despărţenia
Art. 618
(1)Reclamantul poate renunţa la cerere în tot cursul judecăţii înaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. Renunţarea reclamantului nu are nicio înrâurire asupra cererii făcute de pârât.
(2)Acţiunea de divorţ se va stinge prin împăcarea soţilor în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.
(3)Reclamantul însă va putea porni o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare, şi în acest caz se va putea folosi şi de faptele vechi.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
| ← Art. 617 cod procedura civila Despărţenia | Art. 619 cod procedura civila Despărţenia → |
|---|
1. Renunţare în recurs. în procesul de divorţ, reclamantul poate renunţa la judecată în recurs, dacă pârâtul nu se opune. Când pârâtul se opune, renunţarea se poate face numai înaintea instanţei de fond (Trib. Jud. Timiş, secţia civilă, decizia nr. 911/1987, în R.R.D. nr. 2/1988, p. 72);
2. împăcarea soţilor. în situaţia în care instanţa de fond a declarat stinsă acţiunea de divorţ prin împăcare, la cererea ambilor soţi, şi s-a dispus şi restituirea taxei de timbru (solicitată expres de reclamantă), aceasta nu mai poate reveni, în recurs, solicitând să se continue procesul,
Citește mai mult
pentru considerentul că soţul continuă să aibă o comportare necorespunzătoare, întrucât, faţă de dispoziţiile art. 618 alin. (3)C. proc. civ., reclamanta poate porni o nouă cerere pentru faptele petrecute după împăcare (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 1027/1988, în R.R.D. nr. 8 1989, p. 66);3. Perimare. Dispoziţiile art. 618, care prevăd soluţia stingerii procesului dacă părţile s-au împăcat, se vor aplica prioritar faţă de dispoziţiile art. 248, care se referă la perimare, ele fiind nu numai imperative, ci şi speciale (S. Zilberstein, notă la decizia nr. 1943/1960 a Trib. Reg. Oltenia, în Legalitatea populară nr. 12/1960, p. 122-124).