Art. 619 cod procedura civila Despărţenia

Art. 619

(1)Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii.

(2)Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul.

(3)Apelul sau recursul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfăţişează numai reclamantul.

(4)Hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 613¹ alin. (1) este definitivă şi irevocabilă în ce priveşte divorţul.

(5)Hotărârea dată în materie de divorţ nu este supusă revizuirii.

(6)Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas irevocabilă o va trimite, din oficiu, serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, după caz, oficiului naţional al registrului comerţului.

Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011;

Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;

Comentarii despre Art. 619 cod procedura civila Despărţenia

franco p. 13.01.2013

Practică juridică

1. Cereri accesorii. 1) Deoarece hotărârea judecătorească are un caracter unitar, termenele în care pot fi exercitate căile de atac ordinare şi extraordinare trebuie să fie aceleaşi, iar nu să difere în raport cu partea din hotărâre ce se tinde a se reforma sau, după caz, retracta (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1610/1982, în R.R.D. nr. 10/1983, p. 68; C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 450/1991, nepublicată);

2) Instanţa care soluţionează cererea de divorţ urmează să se pronunţe, la solicitarea părţilor, şi asupra pensiei de întreţinere, încredinţării copiilor

Citește mai mult

minori, beneficiul contractului de închiriere şi împărţirii bunurilor comune. în asemenea cazuri operează o prorogare de competenţă în virtutea legii sau prin voinţa părţilor, în sensul că instanţa învestită cu cererea principală va soluţiona şi aceste cereri accesorii şi conexe. în consecinţă, dacă instanţa care soluţionează cererea de divorţ se pronunţă totodată şi cu privire la asemenea cereri, termenul de recurs este cel de 30 de zile, în care poate fi atacată soluţia de desfacere a căsătoriei. Altminteri, ar însemna ca una şi aceeaşi hotărâre să fie supusă mai multor termene de recurs, în raport de partea din hotărâre ce se atacă, ceea ce ar fi contrar caracterului unitar pe care îl are hotărârea judecătorească. Aceeaşi soluţie se impune chiar dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată numai cu privire la una dintre cererile accesorii formulate. Numai în cazul în care părţile au înţeles ca aceste cereri să le rezolve alte instanţe decât aceea de divorţ, hotărârile date în acele litigii vor putea fi atacate în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2483/1979, în C.D. 1979, p. 274);

3) Când instanţa care a soluţionat acţiunea de divorţ s-a pronunţat şi cu privire la cererea de împărţire a bunurilor comune, termenul de recurs împotriva soluţiei privind această cerere accesorie este cel de 30 de zile, în care poate fi atacată soluţia de desfacere a căsătoriei, căci altfel ar însemna ca aceeaşi hotărâre să fie supusă mai multor termene de recurs, în raport de partea din hotărâre care se atacă (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1599/1987, în R.R.D. nr. 4/1988, p. 76);

4) Termenul de recurs este acelaşi în situaţia în care instanţa care soluţionează acţiunea de divorţ se pronunţă şi cu privire la cererile accesorii referitoare la nume, încredinţarea minorilor spre creştere şi educare, stabilirea obligaţiilor de întreţinere, partajul bunurilor comune şi plata cheltuielilor de judecată. Această soluţie se impune dat fiind caracterul unitar pe care îl are hotărârea judecătorească (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 450/1991, în B.J. - Bază de date);
5) Termenul este de 30 de zile chiar dacă recursul nu priveşte soluţia dată în divorţ, ci modul cum au fost soluţionate cererile accesorii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2483/1979, în C.D. 1979, p. 274-276);

6) Hotărârea de divorţ poate fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile, chiar dacă obiectul recursului priveşte exclusiv împărţirea locuinţei (Trib. Bucureşti, secţia a V-a civilă, încheierea nr. 76/1971, cu note de S. Vîrtosu şi D. Florescu, în R.R.D. nr. 10/1971, p. 137);

2. Retragerea recursului. Reclamantul se poate desista de la recursul său împotriva sentinţei prin care s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soţi (Trib. Bucureşti, secţia I civilă, decizia nr. 683/1961, în Justiţia Nouă nr. 2/1963, p. 115, cu notă de O. Cheorghiu);

3. Soţ decedat. în cazul în care unul dintre soţi a decedat după pronunţarea sentinţei de divorţ, dar până la data introducerii recursului de către celălalt soţ împotriva acelei sentinţe, căsătoria a încetat prin decesul soţului, nu s-a desfăcut prin divorţ. în această situaţie, recursul nu poate fi anulat ca netimbrat, deoarece nu se mai pune problema desfacerii căsătoriei prin divorţ, deci se impune admiterea recursului şi închiderea dosarului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 197/1981, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 62);

4. Revizuire.

1) Hotărârea dată în materie de despărţenie nu este supusă revizuirii, fără a se face vreo distincţie între hotărârile de admitere sau de respingere a acţiunii, prin soluţionarea fondului ori prin respingere ca nesusţinută. O atare distincţie nu-şi găseşte justificare nici în textul art. 619 C. proc. civ. şi nici în economia legii. De altfel, dispoziţiile privitoare la căile de atac sunt de strictă interpretare (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1471/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 398, nr. 236);

2) Inadmisibilitatea revizuirii priveşte orice hotărâre de divorţ, fără a se putea face vreo distincţie între hotărârile de admitere sau de respingere a acţiunii, prin soluţionarea fondului ori prin respingerea ei ca nesusţinută (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1471/1972, în R.R.D. nr. 3/1973, p. 159).

Răspunde