Art. 723 cod procedura civila Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti
| Comentarii |
|
Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti
Art. 723
(1)Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
(2)Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Art. 7231
(1)În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.
(2)Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.
(3)Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 722 cod procedura civila Dispoziţii privind... | Art. 724 cod procedura civila Dispoziţii privind... → |
|---|
1. Cuantumul cauţiunii. în cazul măsurilor asigurătorii, atât stabilirea termenului de plată, cât şi a cuantumului cauţiunii sunt lăsate la aprecierea judecătorului. Limitele aprecierii sunt stabilite în articolului 723^1 alin. (2) C. proc. civ., şi anume, dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20 % din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor a căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 2.000 lei (RON).
Analizând scopul şi rolul cauţiunii, s-a constatat că aceasta nu se stabileşte
în nicio situaţie în raport de
Citește mai mult
posibilităţile de plată sau interesul celui obligat la plată.Creditorul nu poate să invoce lipsa posibilităţilor materiale şi nici un interes propriu, atâta timp cât cauţiunea nu se stabileşte în favoarea lui, ci în favoarea debitorului şi a terţului poprit şi în raport de eventualele prejudicii ce s-ar produce în patrimoniul acestora (C.A. Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 24/2006, în B.J. - Bază de date);
II. Constituţionalitate
2. Accesul liber la justiţie. Dreptul la un proces echitabil. Dispoziţiile art. 723^1 alin. (2)C. proc. civ. sunt constituţionale prin raportare la prevederilor art. 20 şi
21 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la cuantumul maxim al cauţiunii, stabilit în art. 723^1 alin. (2), Curtea a observat că scopul acesteia este, pe de o parte, acela de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, iar, pe de altă parte, prevenirea sau limitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor rău-platnici. Pentru a reprezenta o garanţie reală a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale, cauţiunea trebuie să aibă un caracter serios, să nu fie derizorie în raport cu valoarea bunului urmărit. Pe de altă parte, textul criticat limitează această cauţiune la 20% din valoarea obiectului cererii, ceea ce este de natură să instituie un criteriu maximal obiectiv de stabilire a acesteia, împiedicând fixarea, drept cauţiune, a unor sume disproporţionat de mari.
De asemenea, Curtea a reţinut că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci una impusă exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, aşa încât instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici de încălcare a dreptului la apărare (C.C., Decizia nr. 363/2006, M. Of. nr. 505 din 12 iunie 2006).
I. Abuzul
1. Cereri repetate. 1) Cererile repetate ale părţii, de amânare a unei cauze a cărei soluţionare se face de urgenţă (evacuare), sunt expresia exercitării abuzive a drepturilor procedurale (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1132/2000);
2) Formularea de cereri şi exercitarea de căi de atac, în mod repetat, în afara
de drept sistemului determinat de legea procesual civilă, constituie un abuz de drept, o exercitare a drepturilor procesuale în alte scopuri decât cele în considerarea cărora au fost edictate (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr.
Citește mai mult
326/2005, în B.J. - Bază de date);2. Apel netimbrat. Nu se poate reţine exercitarea abuzivă a dreptului procesual de a declara calea de atac prin simplul fapt al netimbrării apelului, intimatul-creditor neinvocând faptul că declararea apelului s-ar fi făcut cu rea-credinţă şi în alt scop decât acela de a critica încheierea apelată.
Mai mult, culpa procesuală sub aspectul netimbrării apelului este sancţionată distinct, în temeiul unor prevederi legale speciale, cu anularea apelului (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 137/A/2005, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 403).
II. Pagube
3. Obligaţia indicării şi dovedirii pagubelor. Pentru aplicarea prevederilor art. 723 alin. (2) C. proc. civ., este necesară invocarea şi dovedirea pagubelor pricinuite prin abuzul de drept procesual. în speţă, intimatul-creditor nu a invocat şi, pe cale de consecinţă, nici nu a dovedit existenţa şi întinderea unui prejudiciu cert, prin declararea apelului netimbrat (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 137/A/2005, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 403);