Art. 95 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
Art. 95
(1)Când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.
(2)Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară.
(3)Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.
(4)Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.
(Modificat prin Decretul nr. 649 din 5. VII. 1967).
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
| ← Art. 94 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... | Art. 96 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... → |
|---|
Citește mai mult
li se recunoască dreptul de a încuviinţa citarea prin publicitate.3. Având în vedere dispoziţiile alin. (2), regula în realizarea procedurii de citare prin publicitate o constituie afişarea citaţiei la uşa instanţei. Prin excepţie, citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, numai dacă se apreciază că o asemenea măsură este necesară.
în ambele cazuri trebuie respectat termenul menţionat în alin. (3). 4. Dacă citaţia a fost publicată în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit, dar nu a fost afişată la uşa instanţei, procedura nu este legal îndeplinită de vreme ce textul are în vedere „şi" publicarea, deci în plus faţă de afişare.
5. Din alin. final nu rezultă până la ce moment al procesului se poate înfăţişa pârâtul şi să invoce lipsa procedurii de citare. Pentru că normele care reglementează citarea părţilor au caracter dispozitiv, încălcarea lor trebuie invocată în condiţiile art. 108 alin. (3).
Pe de altă parte, dacă pârâtul nelegal citat nu a fost prezent nici la ultimul termen de judecată în primă instanţă, astfel încât să se acopere neregularitatea procedurală conform art. 89 alin. (2), lipsa de procedură va putea fi invocată direct în apel sau în recurs, dacă sentinţa nu este susceptibilă de apel. Dacă însă hotărârea este supusă apelului, în recurs nu va putea fi invocată lipsa procedurii de citare în primă instanţă. Soluţia se impune faţă de prevederile art. 108 alin. (3).
6. Dacă pârâtul dovedeşte că reclamantul îi cunoştea adresa şi totuşi a obţinut citarea sa prin publicitate, toate actele de procedură săvârşite după acest moment se vor anula iar reclamantul va putea fi obligat la despăgubiri şi amendat.
- Ordonanţa Guvernului nr. 10/ 2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, aprobată prin Legea nr. 278/2004, art. 4 alin. (2) - Recursul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea părţilor urmând să fie făcută în condiţiile art. 86-94 din Codul de procedură civilă, în cazul
Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi al lichidatorului, şi prin publicitate în două ziare de circulaţie naţională, în cazul celorlalte părţi. Atunci când Banca Naţională a României a făcut
Citește mai mult
cererea pentru declanşarea procedurii, aceasta va fi citată în condiţiile art. 86-94 din Codul de procedură civilă.Citarea prin publicitate
1. Condiţii. 1) întrucât s-a dovedit că pârâtul nu mai locuieşte la ultimul domiciliu cunoscut şi că nu are o locuinţă statornică, în mod legal instanţele au făcut aplicarea art. 95 alin. (2) C. proc. civ., citându-l prin publicitate, măsura constând în afişarea citaţiei la uşa instanţei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3699/2000);
2) Dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. instituie obligaţia reclamantei de a face tot ce-i stă în putinţă pentru a afla domiciliul pârâtului. Astfel, în cazul în care, de la o informaţie neoficială, fără niciun alt
Citește mai mult
demers, s-a trecut la procedurade citare prin publicitate, prin afişare la uşa instanţei, atât a citaţiei, cât şi a hotărârii, hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 100, art. 105 şi art. 107 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor procedurale privitoare la comunicarea hotărârilor (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 651/1998, în C.P.J., p. 103);
3) Citarea prin publicitate are caracter excepţional, fiind justificată de imposibilitatea pentru reclamant de a afla domiciliul pârâtului. Aşadar, într-o corectă aplicare a legii, pentru a se recurge la procedura citării prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, confirmân-du-şi susţinerile prin probe corespunzătoare (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 519/1994, în B.J. 1994, p. 86);
4) După cum rezultă din dispoziţia cuprinsă în art. 95 C. proc. civ., precum şi din principiile generale aplicabile în materie, procedura citării prin publicitate are caracter de excepţie, ea fiind justificată de neputinţa în care se află reclamantul în ceea ce priveşte aflarea domiciliului părţii adverse. Prin urmare, pentru a se recurge la procedura citării prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deşi a făcut tot ce i-a statîn putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului, confirmându-şi eventual susţineri le cu probe corespunzătoare. Aceasta înseamnă că, pentru a dispune citarea prin publicitate, instanţa nu se poate mulţumi cu afirmaţia reclamantului în sensul că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să-i ceară să indice demersurile întreprinse pentru aflarea lui (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 912/1979, în C.D. 1979, p. 257);
5) Din cuprinsul art. 95 C. proc. civ. rezultă că citarea prin publicitate, inclusiv prin afişarea citaţiei la uşa instanţei,
se face numai atunci când, prin tot ce s-a întreprins, nu s-a izbutit a se afla domiciliul părţii respective. Pentru primul termen după repunerea pe rol, în urma suspendării cauzei, citaţia privind pe contestator a fost restituită, instanţa constatând că acesta nu mai locuieşte la adresa indicată iniţial. Pentru termenul următor, citarea contestatorului s-a făcut prin afişare la uşa instanţei, fără a se întreprinde ceva pentru identificarea domiciliului său, pricina fiind judecată în lipsa celui în cauză. Prin aceasta au fost încălcate prevederile legale referitoare la citarea contestatorului şi la respectarea dreptului său de apărare, hotărârile pronunţate în condiţiile menţionate fiind netemeinice şi nelegale (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 92/1987, în R.R.D. nr. 10/1987, p. 68);
6) în mod legal şi temeinic prima instanţă nu a încuviinţat citarea prin publicitate în baza art. 95 C. proc. civ., punând mai întâi în vedere apelantei să facă demersuri pentru aflarea noului domiciliu al debitorului, deoarece textul de lege menţionat permite o astfel de citare numai după ce reclamantul face tot ce-i stă în putinţă şi nu izbuteşte să afle domiciliul pârâtului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 473/1004);
2. Domiciliu necunoscut. Pârâtă plecată din ţară. în cauză, reclamantul a învederat că din anul 2001 pârâta este plecată din România, locuind faptic în Israel, fără a putea indica însă, în mod complet, actualul ei domiciliu ori reşedinţa sa din acest stat.
în aceste împrejurări, prima instanţă era datoare, într-adevăr, a dispune citarea pârâtei prin publicitate, conform art. 95 C. proc. civ., fără însă a se mărgini la citarea prin afişarea citaţiei la uşa instanţei, ci dispunând şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit, fiind vădit că, în condiţiile în care pârâta se afla în Israel, simpla afişare a citaţiei la uşa instanţei era neîndestulătoare.
Prin urmare, trebuie considerat că înaintea primei instanţe citarea pârâtei s-a făcut nelegal, cu consecinţa că dreptul ei la apărare a fost încălcat, ceea ce atrage anularea sentinţei (C.A. Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 191 l/A/2004, în B.J. 2004, p. 252).
Notă: în situafia în care, la data introducerii cererii, pârâta era plecată deja din ţară de mai mulţi ani şi stabilită în Israel, nici citarea acesteia prin Monitorul Oficial al României sau printr-un ziar răspândit pe teritoriul ţării nu asigură efectiv posibilitatea încunoştinţării pârâtei despre proces, deşi şansele ca aceasta să afle că este chemată în judecată sunt oricum mai mari decât în cazul simplei afişări a citaţiei la uşa instanţei.
în orice caz, în lipsa unei alte reglementări, dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. sunt aplicabile şi atunci când pârâtul are un domiciliu necunoscut în afara ţării, aşa cum corect s-a procedat în speţă.
Prevederile art. 114' alin. (4) referitoare la citarea pârâtului care locuieşte în străinătate se pot aplica doar atunci când reclamantul cunoaşte şi indică acest domiciliu, nu şi atunci când învederează că, deşi a întreprins toate demersurile necesare, nu a reuşit să afle adresa din străinătate a pârâtului.
3. Rea-credinţă. Citarea pârâtului prin publicitate, în condiţiile art. 95 C. proc. civ., are caracter de excepţie şi nu poate fi dispusă decât dacă reclamantul a învederat că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului. Dacă citarea prin publicitate a pârâtului s-a datorat relei-credinţe a reclamantului, acesta din urmă este pasibil de aplicarea unei amenzi în folosul statului şi de plata unor despăgubiri către partea prejudiciată (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 581/1979, în I.C. Mihuţă, Repertoriu III, p. 292, nr. 76).
Notă: în actuala reglementare posibilitatea aplicării unei amenzi în atare situaţie este prevăzută expres în art. 108 alin. (1)pct. 1 Ut. c) C. proc. civ.
Nu se poate dispune citarea, prin afişare la uşa instanţei, a părţii a cărei adresă rezultă din actele dosarului.
- C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 672/1999, Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anul 1999, p. 73.
Necunoaşterea domiciliului pârâtului. Demersuri
1. Pentru a dispune citarea prin publicitate, instanţa nu se poate mulţumi cu afirmaţia reclamantului că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să-i ceară să indice ce
demersuri a întreprins pentru aflarea lui. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă,
Citește mai mult
decizia nr. 912/1979, C.D./1979, p. 257,2. într-o corectă aplicare a legii, pentru a se recurge la procedura citării prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului, confirmându-şi, eventual, susţinerile cu probe corespunzătoare. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 519/1994, B.J./1994, p. 87.