Art. 117 Expertiza obligatorie Expertizele MIJLOACELE DE PROBĂ
| Comentarii |
|
MIJLOACELE DE PROBĂ
Secţiunea X
Expertizele
Art. 117
Expertiza obligatorie
Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţa de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Această măsură este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie.
De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.
| ← Art. 116 Ordonarea efectuării expertizei Expertizele MIJLOACELE... | Art. 118 Procedura expertizei Expertizele MIJLOACELE DE PROBĂ → |
|---|
Apelurile declarate de ei fiind respinse, inculpaţii au făcut recurs. C. N. susţine că în mod greşit instanţele nu au dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, spre a se stabili dacă răspunde din punct de vedere penal; M. M. critică hotărârile atacate numai sub
Citește mai mult
aspectul individualizării pedepsei.Recursul declarat de inculpatul C. N. este fondat. Din fişa de consultaţii medicale pe care a depus-o la dosar, rezultă că acest inculpat suferă de debilitate mintală. în raport cu această situaţie, existând îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului, instanţele erau obligate - conform art. 117 alin. 1 C. proc. pen. - să dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Or, neluând o asemenea măsură, hotărârile atacate sunt viciate de cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 8 C. proc. pen.
Cum neefectuarea expertizei psihiatrice - de ale cărei concluzii depinde condamnarea sau nu a inculpatului, căci iresponsabilitatea este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei - echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, urmează ca, admiţându-se recursurile declarate de ambii inculpaţi şi, casându-se hotărârile atacate, cauza să fie trimisă spre rejudecare primei instanţe.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 236/1998
Notă: a. Din moment ce s-a pronunţat asupra faptelor penale pentru care fuseseră legal sesizate - pronunţând condamnarea inculpaţilor şi soluţionând pretenţiile de despăgubiri ale părţilor civile -, instanţele au rezolvat fondul cauzei, sub aspectul ambelor sale laturi, penală şi civilă. "Se consideră nerezolvare a fondului cauzei, în latura penală - arată prof. Gr. Theodoru - când prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei fapte pentru care fusese legal sesizată prin rechizitoriu, prin plângere prealabilă sau prin extinderea obiectului judecăţii; când s-a încetat procesul penal fără ca prima instanţă să se fi pronunţat asupra existenţei faptei, a vinovăţiei inculpatului şi a caracterului penal al faptei sau când se descoperă la instanţa de apel noi acte materiale aparţinând aceleiaşi infracţiuni continuate cu privire la care s-a pronunţat prima instanţă; în latura civilă, nu s-a rezolvat fondul cauzei când prima instanţă nu s-a pronunţat asupra pretenţiilor civile solicitate de una din părţile civile" (Gr. Theodoru, Drept procesual penal, Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, p. 368-369). Neadministrarea unei probe, oricare ar fi aceasta şi oricare ar putea fi influenţa ei asupra soluţiei procesului, nu echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, atâta vreme cât instanţa s-a pronunţat în fond - bine sau rău, nu interesează - asupra învinuirii aduse inculpatului şi asupra acţiunii civile.
în cazul nerezolvării fondului, cauza se restituie instanţei a cărei hotărâre a fost casată pentru a se asigura trecerea cauzei prin două grade de jurisdicţie de fond (ibidem, p. 368); or, nu s-ar putea considera că partea este privată de un grad de jurisdicţie atunci când instanţa s-a pronunţat asupra faptei pentru care fusese sesizată şi asupra consecinţelor sale, penale şi civile, chiar dacă soluţia adoptată este netemeinică, inclusiv din cauza neadministrării unor probe.
b. în speţă, oricum - chiar admiţând că neefectuarea expertizei psihiatrice în ceea ce îl priveşte pe unul dintre inculpaţi echivalează cu nerezolvarea fondului -, acest viciu de judecată nu putea fi raportat decât la acel inculpat (care, în susţinerea recursului, s-a prevalat de o circumstanţă personală: starea de iresponsabilitate) şi, ca atare, pricina urma a fi rejudecată de instanţa de trimitere numai în aceste limite, nu şi cu privire la celălalt inculpat, care n-a invocat decât greşita individualizare a pedepsei şi a cărui condamnare şi obligare la despăgubiri n-au fost găsite viciate de nici un caz de casare.
C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 263/1996
în speţă, comisia de expertiză psihiatrică medico-le-gală - a ajuns la concluzia că inculpatul a comis fapta, prevăzută în art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, în condiţii de iresponsabilitate - l-a examinat pe inculpat în ziua de 1 aprilie 1996, fără ca
Citește mai mult
acesta să fie internat dar, după o lungă perioadă de spitalizare (5 ianuarie - 2- martie 1996) şi având la dispoziţie, pe lângă foaia de internare, şi acte medicale privind unele internări anterioare săvârşirii faptei.în această situaţie, nu era necesară efectuarea unei noi expertize psihiatrice în condiţii de internare - aşa cum se susţine prin motivul de recurs invocat de parchet - iar decizia pronunţată de instanţa de apel, care l-a achitat pe inculpat în baza art 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., obligându-1 însă, la tratament medical - nu este afectată de cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 8 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. 1 pen., dec. nr. 443/1996
NOTĂ. în cazurile în care s-a dispus efectuarea expertizei psihiatrice - când aceasta este obligatorie, potrivit art. 117 alin. 1 C. proc. pen. - expertiza trebuie efectuată, fără excepţie, în condiţii de internare într-o instituţie sanitară (art 117 alin. 2 C. proc. pen.), şi nu ambulatoriu; neîn-deplinirea acestei cerinţe imperative este sancţionată cu nulitatea hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 3859 pct 8 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării când expertiza psihiatrică obligatorie nu a fost efectuată în cazurile şi condiţiile art. 117 alin. 1 şi 2.
Practica judiciară este constantă în sensul că raportul de expertiză psihiatrică, ce nu se bazează pe investigaţii făcute nemijlocit în condiţii de internare - ci de exemplu, pe examinarea dosarului şi a unor acte medicale întocmite anterior sau pe observaţiile sumare făcute într-o singură zi asupra pacientului - nu oferă garanţiile necesare, aşa încât, atâta vreme cât expertiza nu s-a făcut, în mod strict, în condiţiile prevăzute de lege (art. 117 alin. 2 C. proc. pen.; art 42 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 446/1966), urmează ca instanţa să dispună o nouă expertiză (v. CSJ, sp. dec. nr. 621/1991, Dr. nr. 1/1991, p. 76; TS, sm., dec. nr. 590/1979, RRD nr. 11/1979, p. 71; TS, sp., dec. nr. 1419/1979, RRD nr. 1/1980, p.68; TS, sp., dec. nr. 871/1978, R. 2, p. 151; TS, sp., dec. nr. 1180/1977, R. 2, p. 151; Tm. Bucureşti, s. II pen., dec. nr. 1739/1981, R. 3, p. 111; Tj. Arad, dec. pen. nr. 381/1969, RRD nr. 12/1969, p. 181).
Citește mai mult
din partea instanţelor judecătoreşti, mai ales în cazurile în care este dispusă de organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului, acest text nu corespunde, în opinia noastră, cerinţelor C.E.D.O. în materie. De lege ferenda, organul judiciar ar trebui să aibă libertatea de a aprecia, după neîndeplinirea de bunăvoie de către persoana solicitată a obligaţiei prezentării la unitatea medicală în vederea expertizării, dacă expertiza psihiatrică se poate realiza numai ca urmare a internării persoanei respective, iar dacă aceasta este dispusă, se va supune condiţiilor şi a garanţiilor din jurisprudenţa C.E.D.O. privind privarea de libertate.în cazul în care efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., instanţa trebuie să dispună în acest scop internarea inculpatului într-o instituţie sanitară de specialitate. Dacă inculpatul se sustrage de la internare, aceasta se aduce la îndeplinire de organele de poliţie, conform alin. (2) al aceluiaşi articol (C.S.J., s. pen., decizia nr. 2553 din 6 iunie 2000)
Dacă la dosar s-au depus acte medicale din
care rezultă că făptuitorul suferă de o boală psihică, această situaţie este de natură să creeze instanţei o îndoială asupra stării lui psihice, efectuarea expertizei psihiatrice în condiţiile prevăzute în art. 117 C. proc. pen. fiind obligatorie pentru stabilirea stării de responsabilitate (C.S.J., s. pen., decizia nr. 7 din 6 ianuarie 1992)
Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, iar omisiunea instanţei de a dispune, în acest caz, efectuarea expertizei psihiatrice constituie motiv de casare, prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 72 din 18 ianuarie 1995)