Art. 364 Repunerea în termen Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE

Apelurile declarate de parchet şi de inculpat s-au dezbătut - în prezenţa inculpatului - la 8 decembrie 1995, pronunţarea a avut loc la 5 ianuarie 1996, iar inculpatul a declarat recurs la 31 ianuarie 1996.

Prin cererea de recurs formulată, inculpatul a solicitat - în baza art 385^3 raportat la art. 364 C. proc. pen. - să fie repus în termenul pentru exercitarea acestei căi de atac. El arată că întârzierea în declararea recursului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare: starea gravă a sănătăţii sale (în acest sens, inculpatul a depus la dosar acte medicale din care rezultă că,

Citește mai mult

în perioada 8 ianuarie -17 ianuarie 1996, a fost internat în spital cu diagnosticul: "bronşită cronică, bronhospatică acutizată, emfizem pulmonar, disfuncţie ventilatorie mixtă severă, angor pectoris stabil, insuficienţă cardiacă totală").

Cererea de repunere în termen nu este întemeiată, deoarece inculpatul nu a uzat de calea de atac în 10 zile de la încetarea împrejurării fortuite ce l-a împiedicat să declare recursul în termenul prevăzut de lege.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 89/1996

NOTĂ. Potrivit art 385^3, raportat la art 364 C. proc. pen., pentru ca inculpatul care a pierdut termenul de recurs să poată beneficia de remediul procesual al repunerii în termen, este necesară îndeplinirea - cumulativă - a două condiţii: a) întârzierea în declararea recursului să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare (noţiune prin care, de regulă, se înţelege un caz fortuit sau de forţă majoră); b) cererea de recurs tardivă să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei ori a despăgubirilor civile.

în legătură cu cea de-a doua condiţie, se impune a observa că - atâta vreme cât nu au trecut 10 zile de la data când a început executarea - inculpatul poate beneficia, fără nici o restricţie sau condiţionare, de repunere în termenul de recurs, indiferent de data la care a încetat cauza de împiedicare; în lipsa vreunei prevederi legale în acest sens, instanţa nu poate respinge cererea de repunere în termen din moment ce aceasta a fost făcută mai înainte de a se fi împlinit termenul de 10 zile, calculat de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile, oricare ar fi data la care împrejurarea fortuită sau cazul de forţă majoră, care l-a împiedicat pe inculpat să exercite în termen calea de atac, a încetat. Aşadar, termenul de 10 zile, sus menţionat, nu se socoteşte de la încetarea cauzei de împiedicare, ci - aşa cum s-a exprimat Tribunalul Suprem -"este lăsat deschis până la împlinirea a 10 zile de la încarcerare" (TS, col. pen., dec. nr. 858/1962, JN nr. 3/1963, p. 150). A decide altfel înseamnă -după părerea noastră - a adăuga la lege şi a-1 priva pe inculpat de dreptul de a declara recurs.

Cauză temeinică de împiedicare. Repunere în termen.

împrejurarea că inculpatul s-a aflat în delegaţie nu constituie o cauză temeinică de împiedicare pentru a declara apel în termen, în sensul art. 364 C. proc. pen. referitor la repunerea în termenul de apel (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 899/1997)