Art. 431 Înlocuirea tratamentului medical Punerea în executare a măsurilor de siguranţă PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR
| Comentarii |
|
PUNEREA ÎN executare A HOTĂRÂRILOR
Secţiunea III
Punerea în executare a măsurilor de siguranţă
Art. 431
Înlocuirea tratamentului medical
Primind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care este luată măsura de siguranţă.
Persoana obligată la tratament medical are dreptul de a cere să fie examinată şi de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate instanţei prevăzute în alin. 1.
După primirea raportului medico-legal şi a concluziilor medicului specialist prevăzut în alin. 11, instanţa ascultă concluziile procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura de siguranţă şi apărătorului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.
Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.
O copie de pe hotărârea definitivă a instanţei prevăzute în art. 430 alin. 2 se comunică instanţei de executare.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
| ← Art. 430 Obligaţii în legătură cu tratamentul medical... | Art. 432 Internarea medicală Punerea în executare a măsurilor... → |
|---|
înlocuirea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical cu cea a internării medicale. Ascultarea persoanei faţă de care se dispune înlocuirea. Este nelegală hotărârea prin care instanţa a dispus înlocuirea măsurii de siguranţă prevăzute în art. 113 C. pen. cu cea prevăzută în art. 114 C. pen., fără ascultarea persoanei faţă de care se dispune înlocuirea, potrivit art. 431 C. proc. pen., deşi ascultarea acesteia se impunea faţă de boala psihică de care suferă, pentru a se observa direct şi a fi percepută nemijlocit starea sa psihică (C.A. Piteşti, s. pen., decizia nr. 303/R din 23 mai 2002, în B.J. 2002-2003, p. 229-230).