Art. 461 Contestaţia la executare DISPOZIŢII COMUNE
| Comentarii |
|
DISPOZIŢII COMUNE
Art. 461
Contestaţia la executare
Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţionează de instanţa civilă, potrivit legii civile.
| ← Art. 460 Procedura la instanţa de executare DISPOZIŢII COMUNE | Art. 462 Rezolvarea contestaţiei DISPOZIŢII COMUNE → |
|---|
1. Autoritate de lucru judecat. Prin contestaţie la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive (C.S.J., s. pen., decizia nr. 4607 din 10 decembrie 1999, în B.J. 1999, p. 339-340).
2. în raport cu prevederile art. 461 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., stabilirea vinovăţiei
Citește mai mult
sau nevinovăţiei condamnatului nu se poate face pe calea contestaţiei la executare (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 2104/2000, în C.P.J.P. 2000, p. 291-292).3. întrucât contestaţia la executare constituie un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, este inadmisibil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărâre definitivă de condamnare sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2003, în P.J.P. 2003-2004, p. 334-335).
4. înlăturarea din cuprinsul hotărârii de condamnare a stării de recidivă, cu consecinţele ce decurg din aceasta sub aspectul pedepsei, nu se poate dispune pe calea contestaţiei la executare, întrucât printr-o astfel de contestaţiei la executare se tinde a se soluţiona o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat, iar solicitarea de a se înlătura starea de recidivă nu poate fi considerată incident intervenit în cursul executării pedepsei (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 804/A din 27 octombrie 2004, în P.J.P. 2003-2004, p. 331-332).
5. Cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Actul prin care se face dovada că a existat o cauză temeinică de împiedicare a celui condamnat să exercite recurs nu poate constitui temei pentru contestaţia la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci pentru o cerere de repunere în termenul de recurs (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5902 din 10 noiembrie 2004, în B.J. 2004, p. 893-894).
6. Cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. Dispoziţia de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, fără indicarea organului care va exercita supravegherea şi a datelor la care condamnatul trebuie să se prezinte la acesta, precum şi dispoziţia generică de a impune condamnatului respectarea obligaţiilor prevăzute în art. 863 C. pen., sunt de natură să creeze nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută şi, ca atare, constituie caz de contestaţie la executare, prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2617 din 13 mai 2004, în B.J. 2004, p. 895-896).
7. Dacă se dispune confiscarea mai multor bunuri, este necesar ca în dispozitivul hotărârii să se precizeze datele necesare identificării acestora, în lipsa unor astfel de precizări hotărârea neputând fi executată. în acest caz, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 718 din 31 ianuarie 2005, în J.S.P. 2005, p. 180-181).
8. împiedicare la executare. Deducerea greşită a arestării preventive, în sensul că prin hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă a fost dedusă o perioadă de timp mai mare decât cea a arestării preventive efective, atrage aplicarea cazului de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greşită a arestării preventive, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 167 din 12 ianuarie 2006, în J.S.P. 2006, p. 220-222).
9. Cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Graţiere. Pe calea contestaţiei la executare nu se poate reduce un rest de pedeapsă rezultat în urma revocării graţierii din cauza săvârşirii din nou a unei infracţiuni în termenul de încercare, deoarece, pe de o parte, într-o astfel de situaţie nu este vorba despre un incident ivit în cursul executării, iar, pe de altă parte, prin admiterea cererii s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive. Este adevărat că, potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se poate face contestaţie contra executării atunci când se invocă, între altele, graţierea, însă textul se referă numai la aplicarea graţierii intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar nu şi la modul în care graţierea a fost aplicată sau revocată printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 847/1997, în C.P.J.P. 1997, p. 84-85
10. Cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei. în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare poate fi invocată orice cauză de micşorare a pedepsei, cu condiţia ca aceasta să se ivească în cursul executării pedepsei. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate realiza reindividualizarea pedepsei pe baza circumstanţelor personale ale condamnatului, întrucât în acest caz nu există o cauză de micşorare a pedepsei ivită după punerea în executare a hotărârii definitive de condamnare (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 2017 din 19 septembrie 2003, în
P.J.P. 2003-2004, p. 326-327).
11. Este nelegală hotărârea prin care s-a înlăturat sporul de pedeapsă, aplicat definitiv în urma contopirii mai multor pedepse stabilite prin aceeaşi hotărâre de condamnare, cu motivarea că, unele dintre pedepse fiind graţiate, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. referitor la existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei. Hotărârea de condamnare definitivă prin care sporul de pedeapsă a fost aplicat pentru pedepsele care nu au fost graţiate se bucură de autoritate de lucru judecat şi, totodată, în această situaţie nu există o cauză de micşorare a pedepsei în sensul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (C.A. Piteşti, decizia penală nr. 13/R din 18 ianuarie 2005, www.just.ro).
12. Cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. este incident numai când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării. Din acest text rezultă că pe calea contestaţiei la executare se poate constata numai cauza sau incidentul care conduce la stingerea sau micşorarea pedepsei, neputându-se modifica hotărârea definitivă, prin pronunţarea unei alte soluţii. Prin urmare, invocarea legitimei apărări, în condiţiile art. 44 alin. (2') C. pen., implicând o nouă examinare a probelor administrate şi eventual pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., nu este posibilă pe calea contestaţiei la executare (C.A. Braşov, decizia penală nr. 356/Ap din 10 decembrie 2003, în C.P.J.P. 2003-2004, p. 346-347).
13. Incident anterior judecării cauzei. Inadmi-sibilitate. Contestaţia la executare formulată în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin care se solicită înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării, deoarece condamnatul ar fi supus unor tratamente inumane în ţara de origine prin executarea unei pedepse, este inadmisibilă, dacă hotărârea de condamnare în ţara de origine este anterioară celei prin care s-a dispus expulzarea de către instanţa română, întrucât incidentul invocat de condamnat este anterior judecării procesului în România, iar nu ivit în cursul executării pedepsei (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1407 din 24 februarie 2005, în J.S.P. 2005, p. 182-183).
14. Contestaţie la executare. Cauză de reducere a pedepsei. Aplicarea prevederilor art. 19 din Legea
nr. 682/2002 privind protecţia martorilor - potrivit cărora persoana care are calitatea de martor în sensul acestei legi şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - nu poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 461 alin. (1) C. proc. pen. Prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pot fi invocate numai cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei, pentru a se aprecia dacă în raport cu denunţul formulat s-au putut descoperi şi trage la răspundere penală persoanele care au săvârşit infracţiunile grave arătate de către denunţător, iar nu pe calea contestaţiei la executare, după ce denunţătorul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă şi se află în executarea pedepsei (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1478 din 7 martie 2006, în J.S.P. 2006, p. 223-224).
15. Instanţa competentă. Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. pen., rezolvarea situaţiilor reglementate în Titlul III din Partea specială a Codului de procedură penală este dată în competenţa instanţei de executare, prima instanţă de judecată. Modificările aduse ulterior hotărârii primei instanţe de către instanţele de control judiciar nu au niciun efect asupra acestei competenţe (C.A. Piteşti, s. pen., decizia nr. 7/R din 13 ianuarie 2004, în B.J. 2004, p. 141-143).
16. Instanţa competentă să judece contestaţia la executare se stabileşte în raport cu cazul de contestaţie incident în cauză, iar nu în raport cu acela invocat de contestator. în consecinţă, în cazul în care contestatorul a invocat atât cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c), cât şi pe cel prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. d), însă în speţă este incident numai acest din urmă caz de contestaţie, iar condamnatul nu a fost încă arestat în vederea executării pedepsei, competenţa revine instanţei de executare, potrivit art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2010 din 24 martie 2006, în J.S.P. 2006, p. 215-216).
17. Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul contestaţiei la executare întemeiate pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanţa competentă este instanţa de executare, adică prima instanţă de judecată, conform art. 418 C. proc. pen., sau instanţa corespunzătoare acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Nerespectarea dispoziţiilor relative la competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare este sancţionată cu nulitatea absolută (C.A. Piteşti, decizia penală nr. 105/A din 14 aprilie 2005, www.just.ro).
18. Contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen. Atunci când contestaţia la executare formulată de condamnatul deţinut este întemeiată atât pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c), cât şi pe cele ale art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este, în acelaşi timp, instanţa de executare, competenţa de judecată a contestaţiei aparţine acestei instanţe, iar nu instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 675 din 1 februarie 2006, în J.S.P. 2006, p. 213-215).
19. Contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în cazul prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competentă să judece contestaţia la executare este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar nu instanţa de executare, ca în celelalte cazuri de contestaţie prevăzute în art. 461 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1834 din 9 aprilie 2003, în B.J. 2003, p. 765-766).
20. Contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în cazul în care condamnatul, fiind extrădat din străinătate, se află în tranzit într-un loc de deţinere la data formulării contestaţiei la executare întemeiate pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., competenţa de a soluţiona contestaţia la executare nu aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află acest loc de deţinere, ci instanţei de executare sau instanţei în circumscripţia căreia se află locul de deţinere unde condamnatul execută pedeapsa, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 175 din 12 ianuarie 2006, în J.S.P. 2006, p. 212-213).
21. Retragerea cererii de contestaţie la executare. Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006, în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007).
22. Hotărâre prin care s-a soluţionat contestaţia la executare. Autoritate de lucru judecat. Deşi este posibil ca împotriva executării aceleiaşi hotărâri să se formuleze două sau mai multe contestaţii la executare, acest lucru nu este posibil atunci când contestaţia ulterioară are acelaşi obiect cu contestaţia precedentă, întrucât în acest caz există autoritate de lucru judecat (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 329/1997, în C.P.J.P. 1997, p. 83-84).
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 23/1998