Abţinerea judecătorului
| Comentarii |
|
abţinere, obligaţie a judecătorului de a se retrage de la judecarea unei cauze civile, în prezenţa unor motive strict determinate de lege. Abţinerea se bazează pe aceleaşi motive ca şi recuzarea. Abţinerea poate fi solicitată de judecător înainte ca părţile să formuleze vreo cerere de recuzare; dacă recuzarea s-a solicitat totuşi mai înainte, judecătorul poate declara că se abţine. Abţinerea are aceeaşi procedură de realizare ca şi recuzarea. Asupra cererii de abţinerea instanţa se pronunţă printr-o
încheiere care nu este susceptibilă de nicio cale de atac.
abţinerea, este acel incident procedural în care un judecător care ştie că se află într-unul dintre cazurile prevăzute de lege declară că se retrage de la judecarea unei anumite pricini. Potrivit art. 25 CPC, judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii. Art. 43 alin. (2) NCPC preia aceste dispoziţii şi prevede obligaţia de abţinere a judecătorului care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa, motiv prevăzut de art. 41 sau art. 42 NCPC.
Alin. (1) al art. 43 NCPC prevede, ca element de noutate, obligaţia grefierului de şedinţă de a verifica, înainte de primul termen de judecată, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută prevăzute la art. 41 şi de a întocmi, când este cazul (adică atunci când există un caz de incompatibilitate), un referat corespunzător.
Judecătorul este obligat să se abţină de la soluţionarea cauzei imediat ce a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate în privinţa sa, iar nu să procedeze în prealabil la soluţionarea unor probleme litigioase şi la administrarea probelor. Declaraţia de abţinere se face fie în scris de către judecător, anterior şedinţei de judecată, anexându-se la dosar, sau verbal în şedinţă, fiind consemnate în încheiere atât declaraţia în sine, cât şi motivele de incompatibilitate. Declaraţia de abţinere trebuie să cuprindă indicarea motivului/motivelor de incompatibilitate, cu prezentarea situaţiei de fapt şi a temeiului legal, urmând a fi însoţită de dovezi în sprijinul incompatibilităţii învederate, în măsura în care acestea nu rezultă din dosar. Declaraţia de abţinere nu se pune în discuţia părţilor, nefăcând obiectul unor dezbateri contradictorii, întrucât nu vizează modul de soluţionare a cauzei în sine.
în practică, s-a apreciat că este obligat să se abţină acel judecător din compunerea completului de recurs care are un interes personal, jude-cătoarea fondului fiindu-i prietenă intimă. Totodată, raporturile de familie existente între judecătorul completului şi notarul public care a autentificat actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată reprezintă o împrejurare care, în lumina dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului privitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot ceea ce implică echitatea procedurii, inclusiv dreptul la o instanţă imparţială, este de natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea în justa soluţionare a cauzei.
Norma are caracter imperativ, dar nesocotirea ei nu atrage nulitatea hotărârii pronunţate, judecătorul fiind pasibil de sancţionare disciplinară, în baza art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
abţinere - obligaţie care revine judecătorului, procurorului, organului de cercetare penală, grefierului de şedinţă, incompatibil, potrivit legii, de a se abţine de a participa la procesul penal, arătând totodată cazul de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Conform regimului stabilit de art. 50-54 C. proc. pen., declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate. Dacă persoana care se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate stabilite de lege nu declară că se abţine, poate fi recuzată. v. şi incompatibilitate, recuzare.
abţinere, obligaţia persoanei incompatibile, potrivit legii, de a se abţine să participe la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate (art. 50, C.p.p.). A. judecătorului, asesorului, procurorului sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine. Examinarea declaraţiei de a. se face de îndată, ascultîndu-se procurorul cind este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine. Dacă a. se admite, instanţa va stabili în ce măsură actele Îndeplinite sau măsurile dispuse se menţin. Dacă a. priveşte întreaga instanţă, declaraţia de a. se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, dacă găseşte a. Întemeiată, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs a. încheierea prin care s-a admis sau s-a respins a. nu este supusă nici unei căi de atac (art. 52, C.p.p.). în cursul urmăririi penale asupra declaraţiei de a. a organului de cercetare penală se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală iar asupra declaraţiei de a. a procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. Decla-iaţia de a. se soluţionează In cel mult 3 zile printr-o ordonanţă. Aceleaşi reguli se aplică în mod corespunzător şi în privinţa expertului sau interpretului (art. 54 C.p.p.).
abținere, obligaţia judecătorului care cunoaşte că într-o anumită cauză există un motiv de recuzare împotriva sa, de a se retrage de la judecarea acelei cauze. Abţinerea se bazează pe aceleaşi motive ca şi recuzarea. Abţinerea poate fi solicitată de judecător înainte ca părţile să formuleze vreo cerere de recuzare; dacă recuzarea s-a formulat, totuşi, judecătorul poate declara că se abţine. Abţinerea are aceeaşi procedură de soluţionare ca şi recuzarea.
, părțile și se soluționează în camera de consiliu . Apoi se supune la repartizarea electronica ,,ALEATORIE !?,, către alt complet .
Să înțeleg că este îndeajuns o declarație pe proprie răspundere fara probe?