Art. 43 Noul Cod de Procedură Civilă Abţinerea Judecătorul. Incompatibilitatea
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Judecătorul. Incompatibilitatea
Judecătorul. Incompatibilitatea
Art. 43
Abţinerea
(1) Înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.
(2) Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii.
(3) Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere.
| ← Art. 42 Noul Cod de Procedură Civilă Alte cazuri de... | Art. 44 Noul Cod de Procedură Civilă Recuzarea Judecătorul.... → |
|---|
Ca noţiune, abţinerea este incidentul procedural ce vizează situaţia unui judecător care, cunoscând existenţa unui motiv de incompatibilitate în privinţa sa, solicită a fi retras din completul învestit cu soluţionarea unei cauze.
în toate cazurile, abţinerea provine de la însuşi judecătorul aflat în situaţia de incompatibilitate, iar nu de la parte.
î
Citește mai mult
n ipoteza în care judecătorul are cunoştinţă despre existenţa unui caz de incompatibilitate în privinţa sa, independent dacă este prevăzut de art. 41 sau 42 NCPC, acesta este obligat să formuleze declaraţie de abţinere.în primul rând, codul prevede faptul că înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută şi, în cazul în care ar putea exista un astfel de motiv, va întocmi un referat corespunzător. De remarcat este împrejurarea că aceste verificări se fac de către grefierul de şedinţă, înaintea primului termen de judecată, iar nu de către grefierul registrator ori arhivar, la primirea cererii sau, după caz, a dosarului. Verificările respective vor avea în vedere numai existenţa cazurilor de incompatibilitate absolută, iar nu şi a celor reglementate de art. 42 NCPC.
în al doilea rând, dat fiind caracterul de norme imperative al dispoziţiilor care reglementează abţinerea, judecătorul are obligaţia, iar nu facultatea, să se abţină în ipoteza existenţei cazurilor de incompatibilitate, fie ele şi a celor reglementate de art. 42 NCPC, nerespectarea acestei obligaţii constituind abatere disciplinară.
în privinţa condiţiilor de formă cerute pentru declaraţia de abţinere, codul prevede faptul că aceasta se face în scris de către judecător, anterior şedinţei de judecată, anexându-se la dosar, sau verbal în şedinţă, fiind consemnate în încheiere atât declaraţia în sine, cât şi motivele de incompatibilitate. Declaraţia de abţinere trebuie să cuprindă indicarea motivului/motivelor de incompatibilitate, cu prezentarea situaţiei de fapt şi a temeiului legal, urmând a fi însoţită de dovezi în sprijinul incompatibilităţii învederate, în măsura în care acestea nu rezultă din dosar. Ca atare, simpla invocare a legăturii de rudenie cu una dintre părţi, fără prezentarea unei dovezi în acest sens, nu este de natură să conducă în mod automat la admiterea cererii pe considerentul prezumţiei că judecătorul nu poate face decât declaraţii conforme realităţii.
Declaraţia de abţinere nu se pune în discuţia părţilor, nefăcând obiectul unor dezbateri contradictorii, întrucât nu vizează modul de soluţionare a cauzei în sine.
Judecătorul este dator să se abţină de la soluţionarea cauzei imediat ce a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate în privinţa sa, iar nu să procedeze la soluţionarea unor probleme litigioase prealabile şi la administrarea probelor, pentru ca la momentul dezbaterilor asupra fondului cererii să formuleze declaraţie de abţinere, întrucât lipsa sa de obiectivitate îşi poate pune amprenta asupra modului de instrumentare a cauzei, ce ar fi de natură să conducă la pronunţarea unei anumite soluţii.