Acrescământ
| Comentarii |
|
acrescământ, definiție - 1. Creşterea drepturilor succesorale ale unei persoane drept urmare a renunţării sau înlăturării altor persoane de la drepturile lor derivate din legile succesorale sau din testament. 2. Uneori termenul se utilizează şi la accesiunile imobiliare naturale (aluviuni, avulsiuni etc.).
Există în doctrina şi jurisprudenţă noastră o neclaritate în privinţa semnificaţiei noţiunii de (drept de) acrescământ. Astfel, s-a considerat că renunţarea unui succesibil (e.g., fiul defunctului) ar face să opereze acrescământul în favoarea comoştenitorilor săi (ceilalţi fii ai defunctului) într-o succesiune legală; că nedemnitatea unuia dintre cei trei fii ai defunctului ar face să opereze acrescământul în favoarea celorlalţi doi; că predecesul unui legatar universal atrage caducitatea dispoziţiei făcute în favoarea sa şi, în consecinţă, operarea acrescământului în favoarea celuilalt legatar universal; că renunţarea unui legatar particular la legatul conjunctiv permite colegatarilor săi să dobândească prin acrescământ. Soluţiile citate şi altele similare au fost întemeiate legal pe art. 697 şi 929 C. civ.
Din motive de ordin istoric - felul cum au fost receptate soluţiile dreptului roman şi maniera în care juriştii le-au interpretat în fiecare ţară -, noţiunea de acrescământ (numit şi adăugire, creştere sau sporire) apare folosită în dreptul succesoral comparat pentru una, mai multe sau toate ipotezele similare din devoluţiunea legală şi testamentară. Neclaritatea este prezentă şi la Dimitrie Alexandresco, a cărui operă a influenţat literatura şi practica româneşti subsecvente. Lectura atentă a complexei sale analize arată că, deşi nu a tranşat clar terminologic, a redus noţiunea de drept de acrescământ la aplicarea art. 929 C. civ. Neclaritatea persista şi în forma din 2009 a noului cod civil român, unde art. 1072 noul Cod Civil se intitula „Dreptul de acrescământ".
Lucrările de la legea de punere în aplicare a noului cod au clarificat chestiunea în sensul în care şi profesorul Deak considerase: că numai ultima ipoteză exemplificată mai sus şi reglementată în vechiul cod la art. 929 se încadrează la noţiunea de acrescământ. Fiii comoştenitori nu au nevoie de vreun drept de creştere pentru a împărţi partea fratelui lor renunţător sau nedemn: o vor face în virtutea vocaţiei la întreg conferite de regulile devoluţiunii succesorale legale. La fel, legatarul universal va culege în virtutea chemării sale testamentare la întreg partea colegatarului său universal renunţător; raţionamentul se aplică mutatis mutandis şi legatarilor cu titlu universal. în sinteză, regula este următoarea: de ineficacitatea unei vocaţii legale sau testamentare beneficiază succesibilul/succesorul ale cărui drepturi urmau să fie desfiinţate/reduse dacă ar fi fost eficace (sau, cum se mai spune, beneficiază succesibilul/succesorul din a cărui parte urma să fie plătită). Prin art. 99 pct. 11 din Legea nr. 71/2011 s-a modificat în acest sens denumirea marginală a art. 1072, din „Dreptul de acrescământ" în „Destinaţia bunurilor constituind obiectul unui legat ineficace”. în intenţia codului din 2011, dispoziţiile alineatului secund al art. 1065 noul Cod Civil au caracter excepţional raportat la regula mai sus expusă; aplicarea acestora este redusă numai la legatul particular conjunctiv, determinat în condiţiile primului alineat al aceluiaşi 1065.
