act autentic, înscris care a fost întocmit de un notar public ori de altă autoritate competentă, care a fost citit, verificat şi atestat de către acesta în prezenţa părţilor, potrivit procedurii prevăzute de lege. Pentru unele acte juridice - contractul de donaţie, contractul de vânzare-cumpărare referitor la bunuri imobile etc. - legea prevede obligaţia încheierii lor numai în formă autentică. Pe lângă înscrisurile supuse procedurii de autentificare, legea recunoaşte valoarea de act autentic şi altor înscrisuri (de ex: hotărârile judecătoreşti).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Act autentic
