acţiune pentru stabilirea obligaţiei de întreţinere, mijlocul procesual prin care persoana îndreptăţită solicită instanţei de judecată să oblige persoana pârâtă, în baza îndatoririi ce-i revine prin lege, să-i presteze întreţinere. 1) Pentru ca obligaţia de întreţinere să poată fi valorificată pe cale de acţiune în justiţie trebuie îndeplinite două condiţii, şi anume: a) condiţia ca persoana îndreptăţită la întreţinere să fie în nevoie din cauza incapacităţii de a munci; şi b) condiţia ca persoana îndatorată să aibă mijloacele necesare pentru a putea presta întreţinerea. Dovada acestor condiţii poate fi făcută atât într-un sens, cât şi în celălalt - pretenţie şi apărare - prin orice mijloc de dovadă. 2) De regulă, obMgaţia de întreţinere este reciprocă. în consecinţă, a.s.o.î. poate fi exercitată - în raport de grupările pe care legea le enunţă - de: un soţ împotriva altui soţ; copiii împotriva părinţilor; fraţii şi surorile împotriva altor fraţi şi surori; bunicii împotriva nepoţilor etc. Dacă mai multe persoane sunt obligate în acelaşi grad (de exemplu, copiii majori faţă de părinţii lor), cererea se îndreaptă împotriva tuturor, urmând ca pentru fiecare să se stabilească o cotă -din totalul cheltuielilor - ţinându-se seama de raportul dintre posibilităţile fiecăruia dintre debitori şi nevoile celui îndreptăţit. Prin excepţie, în caz de urgenţă, părintele poate cere întreţinerea în întregime numai de la unul dintre copii, iar acesta, la rândul său, se poate întoarce şi recupera de la ceilalţi partea lor contributivă. Calitatea procesuală de a exercita a.s.o.î., în cazul în care cel îndreptăţit este un copil minor, o poate avea şi autoritatea tutelară, precum şi procurorul. 3) Instanţa competentă se determină în funcţie de anumite situaţii ce trebuie avute în vedere. Astfel: a) a.s.o.î. făcute separat - independent de alte pretenţii - i se aplică dispoziţiile generale privitoare la determinarea competenţei teritoriale ale instanţelor potrivit cărora cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Prin excepţie, în situaţia în care obligaţia de întreţinere decurge din raporturile dintre ascendenţi şi descendenţi, competenţa este alternativă, persoana îndreptăţită având a alege între instanţa propriului domiciliu şi instanţa domiciliului persoanei(-lor) pârâte; b) a.s.o.î. care are caracter accesoriu - de exemplu, când se cere şi stabilirea paternităţii sau şi încredinţarea copiilor în caz de divorţ - urmează să fie soluţionată de instanţa competentă să judece cererea principală; c) a.s.o.î. îndreptată împotriva mai multor persoane pârâte, cu domicilii diferite, potrivit legii, poate fi introdusă la instanţa competentă pentru fiecare dintre persoanele pârâte, urmând ca pentru celelalte să opereze prorogarea legală de competenţă. 4) Judecata a.s.o.î. se face, în general, potrivit procedurii de drept comun. Există şi unele aspecte particulare. Astfel: a) de regulă, obligaţia de întreţinere se stabileşte de la data când ea a fost cerută, adică de la înregistrarea cererii de chemare în judecată, iar în cazul în care se cere încredinţarea şi respectiv schimbarea domiciliului minorului de la un părinte la altul - separat sau prin acţiunea de divorţ - obligaţia de întreţinere este datorată de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus sau revenit asupra încredinţării şi schimbării domiciliului minorului; b) executarea obligaţiei de întreţinere poate fi făcută şi prin consemnarea unei sume globale - în urma înţelegerii părţilor - care să reprezinte prestaţiile periodice pe tot timpul stabilit de instanţă; c) hotărârile judecătoreşti date în materia obligaţiei de întreţinere sunt executorii de drept şi provizorii - în sensul că se poate reveni asupra lor dacă survin schimbări în structura condiţiilor în baza cărora au fost pronunţate -ceea ce evidenţiază posibilitatea de actualizare permanentă a obligaţiei de întreţinere; d) când executarea hotărârilor privind obligaţia de întreţinere se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii. Hotărârea primei instanţe este executorie de drept când are ca obiect sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Acţiune pentru stabilirea obligaţiei de întreţinere
