Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
| Comentarii |
|
Înființare, funcții
Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru siguranța alimentelor (ANSVSA) a fost înființată în România ca principală instituție însărcinată cu punerea în aplicare la nivel național a regulilor stabilite pe plan european.
Potrivit Legii nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, „Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, (...) este autoritatea de reglementare în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, ce coordonează toate activitățile în acest domeniu, de la producerea materiilor prime până la consumator. Autoritatea este instituția de legătură cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor și acționează pe bază de autonomie structurală, funcțională și decizională".
ANSVSA a fost înființată prin Ordonanța de Guvern nr. 42/2004, prin reorganizarea Agenției Române pentru Siguranța Alimentelor și a Agenției Naționale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. Organizarea și funcționarea ANSVSA au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 130/2006, hotărâre abrogată prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 1415/2009. Astfel, în prezent, organizarea și funcționarea ANSVSA sunt stabilite prin Hotărârea de Guvern 1415/2009.
ANSVSA s-a aflat în subordinea directă a Primului-ministru până în data de 22 decembrie 2012, când a trecut în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii și dezvoltării rurale ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 96 din 22 decembrie 2012.
Potrivit actului normativ mai-sus menționat, în sarcina ANSVSA au fost stabilite următoarele cinci funcții: funcția de reglementare, funcția de control, funcția de strategie, funcția de administrare a structurilor din subordine și funcția de reprezentare.
Prin funcția de reglementare se asigură, în conformitate cu strategia adoptata de către aceasta, realizarea cadrului juridic și elaborarea reglementărilor specifice activităților din domeniul sani-tar-veterinar și al siguranței alimentelor, cu respectarea legislației naționale și europene.
Funcția de control se exercită prin asigurarea supravegherii și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul său de activitate.
Prin intermediul funcției de strategie, se elaborează, în conformitate cu politica Guvernului și cu tendințele pe plan internațional, strategia în domeniul său de activitate, precum și evaluarea, ana-
liza, managementul și comunicarea riscului în domeniul său de activitate, dar și proiecte de cercetare la nivel național și european cu referire la aceste aspecte.
A patra funcție îndeplinită de ANSVSA este aceea de administrare a structurilor din subordine, prin care se asigură coordonarea și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil în domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor.
Ultima funcție prevăzută în sarcina Autorității este cea de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate.
Atribuții
După cum reiese și din denumirea ANSVSA, aceasta nu are competențe doar în ceea ce privește siguranța alimentară, ci și în ceea ce privește domeniul sanitar-veterinar. Competențele acesteia în domeniul sanitar-veterinar sunt enumerate în art. 3 alin. (1) lit. A) din hotărârea privind organizarea și funcționarea Autorității. Având în vedere că activitățile desfășurate de ANSVSA în domeniul sanitar-veterinar exced obiectului cercetării noastre, ne vom limita la a prezenta strict atribuțiile principale desfășurate în domeniul siguranței alimentelor.
Atribuțiile ANSVSA sunt prevăzute în art. 3 alin.(1) lit. B) din H.G. nr. 1415/2009, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, aceste atribuții sunt numeroase, actul normativ regie-
la activitățile Codex Alimentarius, precum și la activitățile organismelor și organizațiilor naționale și internaționale în domeniul specific de activitate: 9. coordonează identificarea specialiștilor în vederea participării la acțiunile organismelor și organizațiilor naționale și internaționale în domeniul standardizării, siguranței și calității alimentelor; 10. coordonează activitatea de control în domeniul siguranței și calității alimentelor, după modelul existent în țările din Uniunea Europeană; 11. coordonează metodologic activitatea de control, testare și expertizare a alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea către consumator; 12. realizează și valorifică bazele de date proprii prin colectarea, clasificarea, corelarea, actualizarea permanentă, arhivarea și diseminarea informațiilor privind monitorizarea înregistrărilor, avizărilor și a autorizărilor privind siguranța alimentelor, acordate de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, monitorizarea rezultatelor acțiunilor de supraveghere și control privind siguranța alimentelor, precum și a cadrului legislativ în domeniu, datele statistice și datele privind procesul de cercetare-dezvol-tare; 13. coordonează activitatea de formare, instruire și perfecționare a personalului implicat în domeniul siguranței alimentelor; 14. acordă avize științifice și asistență tehnică în domeniul specific de activitate; 15. reprezintă punctul național de contact și coordonatorul la nivel național al Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje - SRAAF; 16. organizează un punct permanent de contact pe baza unui tel verde, telefon de urgență de la care orice persoană fizică sau juridică poate obține informații obiective și la care aceasta poate prezenta contestații în domeniul siguranței alimentelor; 17. asigură supravegherea și controlul privind respectarea condițiilor generale din domeniul alimentar, prin punerea în practică a unor măsuri specifice care să conducă la diminuarea incidenței și la eliminarea bolilor transmisibile de la animale la om; 18. supraveghează și monitorizează, din punctul de vedere al siguranței alimentelor, operatorii economici care își desfășoară activitatea în domeniul industriei agroalimentare; 19. participă la activitatea de standardizare, gradare și clasificare a produselor agroalimentare, împreună cu celelalte instituții abilitate; 20. reprezintă punctul de contact și ține permanent legătura cu autoritățile pentru siguranța alimentelor, constituite la nivel național și internațional; 21. elaborează și promovează acte normative în domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor și participă la promovarea reglementărilor în domeniul calității alimentelor; 22. elaborează programe naționale în domeniul siguranței alimentelor, împreună cu celelalte instituții abilitate; 23. promovează și coordonează activitatea de instruire și perfecționare a personalului în domeniul siguranței alimentelor prin efectuarea de cursuri postuniversitare în domeniul său de activitate, în cadrul universităților acreditate în acest sens de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării pe bază de protocol sau parteneriat încheiat cu instituțiile de învățământ superior acreditate în domeniul siguranței alimentelor: 24. elaborează și avizează convenții, parteneriate, mentând un număr de treizeci și șase de asemenea competențe, care oferă o viziune amplă a activităților pe care ANSVSA le poate desfășura într-un anumit moment în legătură cu siguranța pentru produsele alimentare. Acestea, pentru a da câteva exemple, pot varia de la atribuții în domeniul elaborării de proiecte de acte normative, la participarea la activitățile de standardizare, gradare și clasificare a produselor agroalimentare și ajungând la elaborarea și avizarea de convenții, parteneriate, protocoale și acorduri inter-guvernamentale în domeniul său de competență.
O altă atribuție stabilită în sarcina ANSVSA prin H.G. nr. 1415/2009 este aceea a armonizării cadrului legislativ național cu reglementările existente la nivelul UE în domeniul siguranței pentru produsele alimentare. Așa cum vom arăta, în opinia noastră, această atribuție, împreună cu competențele atribuite în vederea elaborării și implementării strategiei și legislației privind siguranța alimentelor și elaborarea normelor pentru siguranța ali-
I. Dreptul național privind siguranța pentru produsele alimentare meritelor, reprezintă cele mai importante atribuții stabilite în sarcina ANSVSA. Nu mai puțin importantă este și atribuția ANSVSA de reprezentare a punctului național de contact și coordonatorul la nivel național al Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje.
După cum vom vedea în următorul capitol dedicat formării și aplicării normelor privitoare la siguranța pentru produsele alimentare, vom analiza în mod concret modalitatea de elaborare și de implementare a normelor privind siguranța pentru produsele alimentare. De aceea, de-a lungul acestui Capitol I ne vom centra doar pe prezentarea aspectelor legate de organizarea, funcționarea și prezentarea generală a atribuțiilor instituțiilor implicate în siguranța pentru produsele alimentare în România, fără a intra în detalii referitoare la principalele atribuții care, în opinia noastră, sunt cele legate de activitatea legislativă a instituțiilor la care facem referire.
O altă atribuție care, în opinia noastră, reprezintă un element cheie în dezvoltarea politicii privind siguranța pentru produsele alimentare existente la nivel european este aceea a reglementării exprese a colaborării dintre ANSVSA și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), precum și colaborarea cu alte instituții, organe și organisme europene sau internaționale cu competențe în domeniul siguranței pentru produsele alimentare. Aceste aspecte urmează să fie tratate în detaliu în partea a II-a a prezentei cercetări, intitulată „Dreptul internațional și dreptul Uniunii Europene privitor la siguranța pentru produsele alimentare”.
Așa cum vom arăta, colaborarea dintre instituțiile implicate în politica de siguranță alimentară, este vitală pentru buna funcționare a mecanismului prin intermediul căruia se asigură pentru consumatori un nivel înalt de siguranță în ceea ce privește alimentele. Acest aspect prezintă importanță mai ales în momentul în care se ivesc probleme legate de siguranța alimentelor, respectiv așa-zisele crize alimentare, moment în care dacă există dificultăți în abilitatea instituțiilor de a colabora, nivelul de siguranță al alimentelor poate fi redus semnificativ, astfel încât se pot ridica suspiciuni din partea consumatorilor.
Organizare și funcționare
Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1415/2009, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, „(1) Autoritatea este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, numiți prin decizie a primului-mi-nistru pe o perioadă de 5 ani. (2) Vicepreședinții exercită atribuțiile delegate de președintele Autorității. Răspunderile și atribuțiile vicepreședinților se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității. (3) în exercitarea atribuțiilor sale, președintele Autorității emite ordine și instrucțiuni. Ordinele și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aceste dispoziții legale au fost reiterate și în Ordinul președintelui ANSVSA nr. 1338 din 24 septembrie 2011.
Potrivit art. 4 alin. (8) din H.G. nr. 1415/2009, președintele ANSVSA are competența de a reprezenta autoritatea „în raporturile cu ministerele, cu autoritățile administrației publice, cu alte autorități și instituții publice, cu persoanele fizice și juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție. Președintele participă ca invitat la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor”.
Președintele ANSVSA are drept atribuții principale, potrivit Ordinului mai sus citat, conducerea ANSVSA și a unităților subordonate, numirea și eliberarea din funcție a personalului și conducerea unităților subordonate. În continuarea articolului citat, art. 7 din Ordin stabilește suplimentar anumite atribuții și responsabilități în sarcina președintelui ANSVSA. Astfel, președintele ANSVSA este cel care prezintă Guvernului proiecte de acte normative în domeniile de activitate ale Autorității, semnează toate documentele care se înaintează Președinției, Parlamentului sau Guvernului, precum și toate actele care angajează răspunderea pentru patrimoniul Autorității; aprobă/vizează documentele care, potrivit legii, intră în competența de aprobare/avizare a Autorității, în baza fundamentărilor/propunerilor înaintate de către direcțiile și serviciile de specialitate ale instituției.
De asemenea, președintele ANSVSA aprobă, în condițiile legii, programul anual al achizițiilor publice, nota justificativă a achiziției publice, elaborată de către Serviciul Investiții, Achiziții, Patrimoniu și Administrativ, raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, elaborat de către comisia de evaluare a ofertelor.
Tot în sarcina președintelui Autorității sunt prevăzute și anumite atribuții care țin de organizarea acesteia, respectiv: aprobarea structurii organizatorice detaliate a ANSVSA, numărul de posturi, precum și statele de funcții pentru aparatul propriu; aprobarea structurii organizatorice și a statelor de funcții pentru unitățile subordonate, aprobarea numirii sau angajării, modificarea sau suspendarea raportului de serviciu/muncă, sancționarea și încetarea raportului de serviciu/muncă pentru personalul aparatului propriu și pentru personalul de conducere din cadrul unităților subordonate Autorității; aprobarea propunerilor direcțiilor sani-tar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, denumite în continuare D.S.V.S.A., cu privire la numărul de posturi alocat pentru circumscripțiile sani-tar-veterinare zonale și circumscripțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și la nominalizarea funcționarilor publici care coordonează activitatea în cadrul acestora; aprobarea deplasărilor în țară și în străinătate pentru personalul Autorității, precum și deplasările în străinătate a conducătorilor unităților din subordine; aprobarea plății drepturilor salariale pentru personal și programul de lucru al Autorității; aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Autorității; aprobarea cheltuielilor de protocol în limita plafonului maxim aprobat; aprobarea organizării și desfășurării concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante; aprobarea componenței nominale a colectivelor de lucru din cadrul Autorității, precum și îndeplinirea oricăror alte atribuții reglementate de lege potrivit rangului său de demnitate publică.
În privința competențelor vicepreședinților ANSVSA, după cum se prevede în art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1415/2009, aceștia vor exercita acele atribuții care le sunt delegate de către președintele acestei Autorități.
În cadrul ANSVSA funcționează Secretariatul operațional pentru Codex Alimentarius, acest program mixt dezvoltat de două dintre cele mai importante organizații internaționale cu corn-petențe în domeniul siguranței pentru produsele alimentare la nivel internațional reprezentând unul dintre cele mai controversate dar și mai importante acțiuni dezvoltate în legătură cu siguranța pentru produsele alimentare.
La nivelul ANSVSA funcționează un Consiliu științific și un Consiliu consultativ, așa cum rezultă din prevederile art. 7 din H.G. nr. 1415/2009. Consiliul științific este format din cel puțin 7 și cel mult 15 personalități recunoscute în domeniile de competență ale ANSVSA. Consiliul științific se întrunește „trimestrial sau ori de câte ori este necesar pentru examinarea și dezbaterea unor probleme din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor și prezintă avizele științifice la solicitarea Autorității”. ANSVSA poate consulta Consiliul științific în ceea ce privește elaborarea de acte normative din domeniul său de activitate, cu respectarea competențelor stabilite în sarcina acestui consiliu.
Alături de Consiliul științific, la nivelul ANSVSA funcționează, așa cum am arătat și mai sus și un Consiliu consultativ, format din „reprezentanți ai ministerelor, ai altor autorități ale administrației publice competente în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor și din reprezentanți ai societății civile”. Ședințele Consiliului consultativ sunt prezidate de Președintele ANSVSA, acestea desfășurându-se periodic, la solicitarea președintelui. Principalele atribuții ale Consiliului consultativ sunt „în domeniul stabilirii priorităților în ce privește cererile de consultări științifice privind identificarea, evaluarea și managementul riscului, precum și ale situațiilor de criză”. Tot ca o atribuție a acestuia este și de prezentarea de avize consultative la solicitarea ANSVSA.
Având în vedere că la nivelul ANSVSA principalele acțiuni întreprinse în legătură cu siguranța pentru produsele alimentare sunt dezvoltate în cadrul Direcției Generale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Lanțului Alimentar (DGSVSLA), această direcție generală având în structura sa trei direcții, respectiv: Direcția de Sănătate, Bunăstare și Nutriție Animală, Monitorizare Boli și Supraveghere Sanitară Veterinară; Direcția de Trasabilitate și Siguranța Alimentelor de Origine Animală; Direcția de Trasabilitate și Siguranța Alimentelor de Origine Non-Animală, Sistemul Rapid de Alertă, în cele ce urmează vom prezenta pe scurt atribuțiile ultimelor două direcții enumerate mai sus, în scopul evidențierii modalității concrete prin care ANSVSA este implicată în domeniul siguranței pentru produsele alimentare prin intermediul direcțiilor aflate în subordinea sa.
Așadar, Direcția de Trasabilitate și Siguranța Alimentelor de Origine Animală (DTSAOA) cuprinde în structura sa un serviciu, denumit Serviciul Igiena Alimentelor de Origine Animală și Certificare (SIAOAC) și un Compartiment de Supraveghere și Monitorizare contaminanți și Alte Substanțe (CSMCAS).
SIAOAC dispune de o serie de atribuții și responsabilități specifice stabilite în art. 48 din Ordinul nr. 1338/2011, respectiv: elaborarea de reglementări în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, elaborarea de instrucțiuni tehnice în domeniul siguranței alimentare, elaborarea de programe de supraveghere, prevenire și control, crearea și coordonarea unui sistem de colectare și raportare a datelor în domeniile de competență; monitorizarea, prelucrarea și interpretarea datelor transmise prin sistemul de colectare și raportare a datelor și propunerea măsurilor necesare; monitorizarea realizării acțiunilor din programele de supraveghere; coordonarea, îndrumarea tehnică și verificarea aplicării legislației comunitare, a normelor armonizate cu legislația comunitară, precum și a altor acte normative; organizarea de instruiri periodice a personalului sanitar-veterinar care își desfășoară activitatea în domeniul siguranței alimentelor, igienei și expertizei produselor de origine animală; verificarea modului de implementare și respectare a legislației care se referă la măsurile de prevenire a unor encefalopatii spongiforme transmisibile; evaluarea informațiilor colectate și raportarea către Comisia Europeană la solicitarea acesteia, datele și măsurile care au fost luate în domeniul de competență al Serviciului.
Totodată, în virtutea competențelor atribuite SIAOAC, acesta are abilitatea de a aviza ghidurile de bune practici din domeniul produselor de origine animală destinate consumului uman, elaborate de asociațiile profesionale din industria alimentară. Alte prerogative ale acestuia constau în participarea la elaborarea planurilor de contingență și monitorizarea modului de implementare a acestora, participarea la elaborarea instrucțiunilor, procedurilor pentru implementarea legislației comunitare și naționale referitoare la schimburile intracomunitare, exportul și importul către/din țările terțe, colaborarea cu autoritățile din țările terțe, pentru stabilirea condițiilor care trebuie îndeplinite în ceea ce privește importurile și exporturile de produse de origine animală; participarea la programele de instruire și reuniunile grupurilor de experti organizate de Comisia Europeană, implementarea ansamblului de politici și proceduri în vederea asigurării atingerii obiectivelor stabilite.
CSMCAS are stabilite următoarele atribuții și responsabilități: elaborarea de norme sanitar-veterinare conforme cu legislația în vigoare, asigurarea legăturii cu structurile specializate din cadrul Comisiei Europene în ceea ce privește contaminanții din alimentele de origine animală, coordonarea aplicării prevederilor Codex Alimentarius în domeniul alimentelor de origine animală, prin elaborarea de norme și instrucțiuni specifice aplicabile domeniului de activitate în care dispune de competență; participarea la sesiunile de comunicări sau grupuri de lucru organizate atât de autoritățile naționale cât și de cele internaționale referitoare la Codex AH-mentarius-, participarea la programele de instruire și reuniunile grupurilor de experți organizate de către Comisia Europeană și de către EFSA.
După cum se poate observa, atât SIAOAC cât și CSMCAS au atribuții clar delimitate în domeniul siguranței pentru produsele alimentare. Este evident faptul că odată cu aderarea României la UE, legislația adoptată de instituțiile competente trebuie aplicate în mod direct sau transpuse în dreptul național, în funcție de actul normativ în cauză. Acest aspect este valabil, bineînțeles și în ceea ce privește cazul particular al siguranței pentru produsele alimentare. Pentru a se garanta un nivel ridicat al protecției consumatorilor în ceea ce privește consumul de alimente sigure, autoritățile din România trebuie să ia în considerare aplicarea efectivă a prevederilor legale adoptate la nivelul UE.
În „Raportul de activitate aferent anului 2012” publicat de către ANSVSA'1!, se arată detaliat care dintre obiectivele propuse au fost îndeplinite și care sunt modalitățile concrete prin care ANSVSA își exercită competențele atribuite. În acest document, spre exemplu, se reafirmă liniile directoare după care se ghidează ANSVSA în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, cea mai importantă dintre acestea fiind, în opinia noastră, „protejarea sănătății publice și siguranța alimentelor de origine animală și nonanimală. Protejarea sănătății publice și siguranța alimentelor indiferent de originea acestora se realizează în primul rând prin efectuarea de controale asupra produselor alimentare comercializate atât pe piața națională, cât și pe piața europeană și cea internațională.
Alte linii directoare urmate în vederea atingerii scopului propus care sunt menționate în acest raport sunt acelea care presupun identificarea, analiza și evaluarea riscului în domeniul sanitar veterinar și cel al siguranței alimentelor, reglementarea și implementarea în România a legislației specifice și controlul aplicării acesteia în toate domeniile care implică activitățile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor.
De asemenea, se poate indica faptul că, în ceea ce privește activitățile desfășurate de DTSAOA, în documentul citat mai sus se arată că această direcție „a reglementat și monitorizat modul de aplicare, respectare și realizare a acțiunilor strategice din teritoriu în domeniul siguranței alimentelor de origine animală, conform atribuțiilor și responsabilităților prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al ANSVSA și în legislația comunitară și națională". În conformitate cu Programul strategic anual elaborat de către DTSAOA, direcțiile sanitare și pentru siguranța alimentelor au elaborat un Plan cifric, acesta cuprinzând numărul de acțiuni ce trebuie întreprinse în vederea realizării supravegherii și controlului veterinar. Au fost aplicate măsurile necesare prevăzute de legislația aplicabilă în acele cazuri în care au fost identificate neconformități, pentru ca operatorii din domeniul alimentar să acționeze pentru remedierea problemelor constatate și pentru a se conforma dispozițiilor legale în materie.
Următoarea direcție ale cărei atribuții ne-am propus să le analizăm în această parte a cercetării noastre este, așa cum am arătat, Direcția de Trasabilitate și Siguranța a Alimentelor de Origine Non-Animală, Sistemul Rapid de Alertă (DTSAONOSRA). Aceasta, potrivit dispozițiilor Regulamentului de organizare și funcționare a ANSVSA, aprobat prin Ordinul nr. 1338 din 29 aprilie 2011, se ocupă de: avizarea proiectelor de acte normative elaborate de diferite instituții implicate în domeniul siguranței alimentare, coordonarea, îndrumarea și monitorizarea activităților DSVSA, participarea la elaborarea Planului Național Unic de Control al României și a altor planuri și strategii privind siguranța alimentelor, precum și la implementarea acestora, inițierea, dezvoltarea, gestionarea și participarea la proiecte naționale și internaționale, raportarea către Comisia Europeană, EFSA, precum și celelalte state membre UE, a rezultatelor prelevărilor și analizelor produselor alimentare de origine non-animală, contribuirea la identificarea produselor alimentare de origine non-animală cu risc cunoscut sau probabil în vederea consolidării controalelor oficiale, colaborarea cu alte structuri și autorități competente.
După cum se poate deduce din atribuțiile și responsabilitățile arătate mai sus, ambele direcții au atribuții clar stabilite, fiind de natură să faciliteze atingerea scopului final al ANSVSA.
Cu toate că România beneficiază de un ansamblu de acte normative legate de siguranța pentru produsele alimentare, la fel ca și în celelalte state membre, pot apărea „erori” de comunicare între diferitele autorități și instituții implicate în siguranța pentru produsele alimentare, acestea putând să conducă în final la consecințe grave pentru consumatori.
În opinia noastră, la nivelul României ar trebui mult simplificată activitatea instituțiilor și autorităților cu competențe în domeniul siguranței pentru produsele alimentare, având în vedere următoarele aspecte: în primul rând, așa cum am arătat, fiecare dintre direcțiile din subordinea ANSVSA are atribuții și responsabilități clar stabilite, însă acestea sunt deosebit de diversificate și numeroase. Aceste aspecte pot conduce, ca urmare a atribuirii unui număr atât de mare de competențe în sarcina diferitelor servicii, direcții, la apariția unor erori în exercitarea acestora și, de asemenea, se poate ajunge fie la o îndeplinire necorespunzătoare a acestor atribuții, fie la neîndeplinirea acestora. În al doilea rând, este posibil ca în practică să se suprapună atribuțiile stabilite în sarcina fiecărei direcții, ceea ce poate determina o inactivitate în acest domeniu din partea ANSVSA.
Prin urmare, s-a apreciat că la nivelul României, aceste autorități cu competențe în domeniul siguranței pentru produsele alimentare ar trebui să aibă în competență strict activități de control și de verificare a respectării legislației europene aplicabile în România.
