Asigurător

asigurător, persoana juridică română autorizată în condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terţ, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine (art. 2 Legea nr. 32/2000). în baza contractului de asigurare, la survenirea cazului asigurat, a. este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit, după caz. A. se constituie sub forma unei societăţi comerciale pe acţiuni sau poate fi o societate mutuală de asigurări. Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de: i) persoane juridice române, constituite ca societăţi pe acţiuni şi/sau societăţi mutuale, autorizate de C.S.A.; ii) a. sau reasiguratori autorizaţi în statele membre, care desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii; iii) sucursale aparţinând unor societăţi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terţ, autorizate de C.S.A.; iv) filiale ale unor a. sau reasiguratori din state terţe, autorizaţi de C.S.A.; v) a. sau reasiguratori care adoptă forma de companie europeană pe acţiuni (SE - Societas Europaea). Un a. nu poate fi înregistrat în registrul comerţului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de C.S.A. (art. 11 din Legea nr. 32/2000). 

asigurătorul, societatea comercială pe acţiuni constituită după procedura prevăzută de lege sau societatea mutuală de asigurări care, în baza contractului de asigurare, la survenirea cazului asigurat, aste obligat să plătească indemnizaţia de asigurare asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit, după caz.

în conformitate cu Legea nr. 32/2000, asigurător este persoana juridică română autorizată în condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terţ, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine (art. 2 pct. 5).

Potrivit dreptului pozitiv, mai pot practica comerţul cu asigurări şi societăţile mutuale de asigurări (art. 2 pct. 19 din Legea nr. 32/2000). Deşi, după ştiinţa noastră, în România încă nu s-au înfiinţat astfel de societăţi, ele prezintă importanţă deoarece, pe de o parte, sunt foarte extinse în unele state europene cum este Franţa şi, pe de altă parte, costurile de constituire şi funcţionare sunt mult mai reduse decât în cazul asigurătorilor societăţi comerciale. De asemenea, regulile de înfiinţare, organizare şi funcţionare sunt mult simplificate.

Aşadar, au calitatea de asigurători, după normele legale în vigoare, societăţile comerciale de asigurare şi societăţile mutuale de asigurare constituite pe teritoriul ţării noastre şi după reglementările române, altfel spus, asigurătorii autohtoni, dar şi sucursalele şi filialele asigurătorilor aparţinând unui stat terţ, precum şi sucursalele asigurătorilor dintr-un stat membru.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Asigurător