Asigurare de răspundere civilă
| Comentarii |
|
asigurare de răspundere civilă, asigurare care are ca obiect răspunderea civilă. în a. de r.c., asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil; prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul (art. 41 din Legea nr. 136/1995).
A. de r.c. este de două feluri, facultativă şi obligatorie. Este obligatorie a. de r.c. pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule şi a. de r.c. profesională (de ex., în cazul medicilor, farmaciştilor, practicienilor în insol-venţă, administratorilor şi directorilor societăţilor comerciale, a brokerilor în domeniul asigurării, a avocaţilor, a notarilor etc.). Indiferent dacă este facultativă sau obligatorie, în a. de r.c. se acoperă prejudiciile produse terţilor şi nu prejudiciile asiguraţilor. Pentru ca asigurătorul să acopere prejudiciul suferit de asigurat este necesar ca acesta din urmă să aibă o asigurare de persoane pentru riscuri proprii, de invaliditate, de atingeri aduse integrităţii corporale etc., altfel răspunderea asigurătorului se va limita la despăgubirea doar a persoanei păgubite. Asigurarea de persoane pentru riscuri proprii poate fi încheiată cu asigurătorul de răspundere civilă sau cu un alt asigurător, iar despăgubirile se vor face de către asigurători în raport de riscurile subscrise. Stabilirea şi acordarea despăgubirilor. La producerea cazului asigurat, despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului de asigurare. Dacă nu se ajunge la un consens atunci despăgubirile vor fi stabilite de către instanţa de judecată. în ipoteza în care părţile recurg la concursul instanţei de judecată, terţul păgubit poate acţiona direct pe asigurător pentru a fi obligat Ia despăgubiri în limitele obligaţiilor ce-i revin în temeiul convenţiei de asigurare, legiuitorul reglementând o acţiune directă a păgubitului împotriva asigurătorului (art. 42 din Legea nr. 136/1995). Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit (art. 44 din Legea nr. 136/1995).
