Balistica judiciară

Investigarea criminalistică a armelor de foc întrebuințate la săvârșirea de infracțiuni, identificarea lor sau clarificarea modului sau a circumstanțelor în care autorul s-a folosit de acestea se particularizează față de alte genuri de cercetări traseologice. Apariția acestui domeniu distinct al tehnicii criminalisticii, denumit „balistică judiciară”, a fost impusă, pe de o parte, de frecvența folosirii armelor de foc în săvârșirea de infracțiuni (omoruri, tâlhării ), iar, pe de altă parte, de particularitățile referitoare la cercetarea la locul faptei, precum și la examinările specifice de laborator.

Balistica judiciară reprezintă o ramură distinctă a tehnicii criminalistice, care constă în elaborarea metodelor de cercetare și examinare a armelor de foc, dar și a urmelor acestora, prin metode și mijloace tehnico-științifice specializate, în scopul determinării împrejurărilor în care a fost folosită o armă la comiterea unei infracțiuni și al identificării sale.

În studierea fenomenelor împușcăturii, a proprietății armei de foc și a munițiilor, balistica judiciară se bazează pe datele științelor tehnice-militare, pornind de la experiența generalizată a organelor de urmărire penală. Problema identificării armei după gloanțe și tuburi cartuș, a creării urmelor în obstacole, a stabilirii distanței de la care s-a tras, precum și a stabilirii altor date sunt specifice și elaborate de sine stătător de balistica judiciară, în acest scop utilizându-se și datele altor ramuri ale Criminalisticii (spre ex.: traseologia care elaborează problemele generale ale mecanismului creării urmelor). De asemenea, în balistica judiciară se aplică pe scară largă diferite procedee de examinare, care se utilizează și în alte ramuri ale Criminalisticii, cum sunt, de exemplu, microscopia comparativă, fotografia, roentgenografia, gammagrafia, examinarea în raze infraroșii și ultraviolete. Într-o serie de cazuri se aplică metode de examinare chimice și electrochimice.

Spre deosebire de balistica generală, balistica judiciară își propune, printre altele, să identifice o armă după urmele lăsate pe tub, să determine distanța de la care s-a tras după urmele secundare, să stabilească vechimea aproximativă a împușcăturii De asemenea, balistica judiciară dispune de propriile sale metode de studiu, precum examinările în radiații (infraroșii, gamma, roentgen ), striagrafia, analizele spectrale, examinările chimice, microscopia comparativă.

A cunoaște marca, tipul, calibrul și alte particularități care să poată conduce la identificarea armei criminale, numai cu ajutorul unui tub ars sau al unui proiectil găsit la locul faptei constituie preocuparea esențială în această materie. Identificarea unei arme de foc se bazează pe reproducerea unor părți din construcția sa, asupra muniției folosite sau asupra altor obiecte. Prin identificarea directă a armei se urmărește identificarea indirectă a trăgătorului. Armele de foc folosite în infracțiuni sunt de obicei de format mic, pentru a se putea ușor camufla. Între armele folosite frecvent întâlnim: revolverele, pistoalele automate și semiautomate, armele de vânătoare, carabinele militare, pistoalele mitralieră, armele sportive, armele de fabricație proprie (artizanale).

Studiul armelor de foc este unul dintre cele mai importante capitole ale Criminalisticii, oferind elemente precise pentru descoperirea făptuitorului. Cu ajutorul balisticii se poate identifica arma cu care s-a comis crima după tuburile sau proiectilele găsite la fața locului. De asemenea, se poate afirma dacă tuburi provenite de la crime diferite au fost descărcate sau nu dintr-o anumită armă.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Balistica judiciară