Bancrută
| Comentarii |
|
bancrută, infracţiune prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, care se poate prezenta sub două forme: b. simplă şi b. frauduloasă. 1. b. simplă se realizează prin neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare. Termenul pentru introducerea de către debitor a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este, conform art. 27 din Legea nr. 85/2006, de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Pentru a se săvârşi infracţiunea de b. simplă, în ipoteza introducerii tardive a cererii, este necesar ca de la expirarea termenului prevăzut de art. 27 din Legea nr. 85/2006 să treacă mai mult de 6 luni. Subiectul activ al acestei infracţiuni este: debitorul - în cazul persoanei fizice; reprezentantul legal al persoanei juridice (persoana juridică nu poate fi subiect activ). Sancţiunea incidenţă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă. 2. b. frauduloasă se realizează în oricare dintre următoarele modalităţi: i) falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor debitorului ori ascunderea unei părţi din activul averii acestuia; ii) înfăţişarea unor datorii inexistente sau prezentarea în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor; iii) înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, a unei părţi din active. Sancţiunea incidenţă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
BANCRUTĂ FRAUDULOASĂ. 1. Diminuarea fictivă de către o societate comercială a activelor sale ori mărirea fictivă a pasivelor în scopul fraudării creditorilor sociali. 2. înstrăinarea unei părţi însemnate din active, în frauda creditorilor sociali, în cazul în care societatea ar da faliment.
bancrută - denumire dată infracţiunii constând în gestionarea incorectă de către comerciant a patrimoniului său şi al cărei rezultat este starea de faliment a făptuitorului. Poate fi "simplă" dacă săvârşirea sa este materializată în acte de incompetenţă sau de imprudenţă (având la bază o culpă) sau "frauduloasă", care presupune fapta unui comerciant care constă în falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor societăţii ori ascunderea unei părţi din activul societăţii, înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele societăţii, în alt act ori în bilanţul contabil, a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşită în vederea diminuării aparente a valorii activelor; conţinutul aceleiaşi fapte îl realizează şi înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăţi, a unei părţi însemnate din active (Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale).
