Beneficiar al asigurării
| Comentarii |
|
beneficiar al asigurării, persoana desemnată de către contractant în contractul de asigurare să încaseze indemnizaţia de asigurare. B.a. nu este parte în contractul de asigurare, nu semnează poliţa de asigurare, nu plăteşte primele, nu are nicio obligaţie izvorâtă din raportul de asigurare, dar va încasa indemnizaţia în baza stipulaţiei făcută în contract de către contractantul asigurării. De regulă, contractantul asigurării urmăreşte să obţină el însuşi încasarea indemnizaţiei de asigurare. Sunt cazuri însă când înseşi situaţiile practice impun mecanismul desemnării unui beneficiar, altul decât contractantul asigurării. Astfel sunt asigurările de viaţă, în care persoana decedată a încheiat contractul de asigurare, a plătit şi primele, dar a stipulat în contract că, la moartea sa, indemnizaţia de asigurare să fie acordată unei anumite persoane care poartă denumirea de b.a. La fel, în cazul asigurărilor pentru studii când contractul este încheiat de părinţi, primele sunt achitate tot de aceştia, dar beneficiar este copilul sau copiii menţionaţi în poliţa de asigurare. în calitate de b.a. pot fi desemnate una sau mai multe persoane, fizice sau juridice. Poate fi stipulat ca beneficiar un comerciant sau necomerciant, ca de pildă o asociaţie sau o fundaţie, beneficiarul poate fi rudă cu contractantul sau o persoană străină de familia acestuia.
beneficiarul asigurării, persoana desemnată de contractant să încaseze indemnizaţia de asigurare. Semnificaţia juridică a noţiunii de beneficiar al asigurării nu este consacrată în mod expres, ci se deduce din conţinutul art. 2230 C. civ., care dispune că indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta.
Prin urmare, beneficiarul nu semnează poliţa de asigurare, nu plăteşte primele, nu are nicio obligaţie izvorâtă din raportul de asigurare, dar va încasa indemnizaţia în baza stipulaţiei^ făcută în contract de către contractantul ce l-a desemnat. Sunt cazuri când înseşi situaţiile practice impun mecanismul desemnării unui beneficiar, altul decât contractantul asigurării. Astfel sunt asigurările de deces, în care persoana decedată a încheiat contractul de asigurare, a plătit şi primele, dar a stipulat în contract ca, la moartea sa, indemnizaţia de asigurare să fie acordată unei anumite persoane care poartă denumirea de beneficiar al asigurării. La fel, în cazul asigurărilor pentru studii, când contractul este încheiat de părinţi, primele sunt achitate tot de aceştia, iar beneficiar este copilul sau copii menţionaţi în poliţa de asigurare.
în calitate de beneficiar al asigurării pot fi desemnate una sau mai multe persoane, fizice sau juridice. Poate fi stipulat ca beneficiar un comerciant sau necomerciant, ca de pildă o asociaţie sau o fundaţie, beneficiarul poate fi sau nu rudă cu contractantul etc.
în asigurările de deces nu se confundă beneficiarul asigurării cu moştenitorii asiguratului, fiindcă aceştia din urmă vor încasa indemnizaţia de asigurare după regulile care guvernează moştenirea în cotele ce se cuvin, în virtutea moştenirii legale sau testamentare, după caz, în timp ce beneficiarul primeşte indemnizaţia datorită desemnării lui de către contractant în chiar poliţa de asigurare. Soluţia este consacrată în mod expres de Codul civil care, în art. 2230 prevede că, în cazul decesului asiguratului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare intră în masa succesorală, revenind moştenitorilor asiguratului.
Desigur că nu există impedimente ca beneficiarul să fie desemnat din rândul moştenitorilor, un descendent de exemplu, caz în care se vor aplica şi regulile moştenirii când există mai mulţi succesori în cauză. De altfel, regulile moştenirii îşi vor găsi incidenţă şi în împrejurarea în care beneficiar este o terţă persoană, dar contractantul are moştenitori rezervatari.
Noţiunile de contractant şi de beneficiar al asigurării sunt specifice asigurărilor de persoane. Deşi, aşa cum s-a văzut în cele de mai sus, când defineşte noţiunea de contractant, legea acreditează ideea că acest mecanism este propriu doar poliţelor care au de obiect asigurarea de riscuri ce privesc o altă persoană decât cea care încheie contractul de asigurare, el este întâlnit şi în alte situaţii, cum este cea a decesului. Chiar Codul civil stipulează, în art. 2230, că în cazul decesului asiguratului indemnizaţia de asigurare se plăteşte beneficiarului sau moştenitorilor asiguratului. Ca atare, în acest din urmă caz nu se asigură riscuri ale altei persoane, ci riscuri proprii ale asiguratului, adică ale defunctului. Mai exact, suntem în prezenţa asigurării pentru deces, dar indemnizaţia de asigurare va fi încasată de beneficiar în virtutea stipulării acestui fapt de către însuşi defunctul, în contractul de asigurare. Se înţelege că defunctul a avut calitatea de contractant iar persoana desemnată să primească indemnizaţia de asigurare, pe cea de beneficiar, deşi, aşa cum arătam, au fost contractate riscuri ale defunctului şi nu ale beneficiarului.
într-un sens mai larg şi terţul păgubit este tot un beneficiar al asigurării, deoarece, la producerea cazului asigurat, în anumite împrejurări el încasează indemnizaţia de asigurare cu titlu de despăgubiri. Sigur că mecanismul este specific asigurărilor de răspundere civilă obligatorie sau facultativă.
în concluzie, potrivit prevederilor legale din domeniul asigurărilor, există două principale categorii de beneficiari ai asigurării. Prima categorie de beneficiari este
cea ale căror riscuri privind persoana, bunurile sau activităţile proprii sunt cuprinse în contractul de asigurare şi cea de-a doua categorie, specifică asigurărilor de persoane, este alcătuită din persoanele desemnate prin contractul de asigurare să încaseze indemnizaţia de asigurare în caz de deces al asiguratului.
beneficiar, persoană în folosul căruia se constituie sau se strămută un drept subiectiv, ori se execută o lucrare sau se prestează un serviciu în condiţiile stabilite printr-un act juridic (care poate să fie, după caz: act administrativ, act juridic civil, hotărâre judecătorească etc.
