bun neconsumptibil, lucru care poate face obiectul unor acte de folosinţă repetate, fară a-şi pierde fiinţa (chiar dacă între timp s-ar uza) sau fără a trebui să treacă în alt patrimoniu. Fac parte din această categorie, de ex.: pământul, clădirile, utilajele, etc. Caracterul neconsumptibil al unui bun decurge din natura sa, însă uneori el poate fi şi o consecinţă a voinţei oamenilor. Astfel monedele cu putere circulatorie sunt, prin natura lor, bunuri consumptibile; devin însă neconsumptibile când fac parte dintr-o salbă şi cu atât mai mult când sunt împrumutate unui muzeu spre a fi expuse într-o vitrină. Numai bunurile neconsumptibile pot face obiectul unor acte juridice care implică îndatorirea de restituire a lucrului în individualitatea lui (cum sunt dreptul de uzufruct, dreptul comodatarului de a se folosi de lucrul împrumutat).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Bun neconsumptibil
