Bun şi aprobat

bun şi aprobat, formulă ce constituie, potrivit legii, o condiţie de validitate a actului sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către o alta a-i plăti o sumă de bani sau o anumită câtime de bunuri generice şi care trebuie adăugată la finele actului, înaintea semnăturii, de către cel care l-a subscris, în ipoteza când acel act n-a fost scris în întregime personal de către debitorul obligaţiei respective. Această formulă, pentru a fi completă şi eficientă din punct de vedere juridic, se cere a fi urmată de arătarea în litere a sumei sau a câtimei lucrurilor obiect al obligaţiei asumate. Cerând înscrierea formulei „b.a. pentru suma de ...", legea îl protejează pe debitor, în sensul că împiedică practica semnăturilor date în alb, care lasă deţinătorilor de rea-credinţă ai unor hârtii cu astfel de semnături posibilitatea de a completa înscrisul contrar înţelegerii părţilor. Formula b.a. nu are caracter sacramental; ea poate fi înlocuită prin orice altă formulă corespunzătoare, fiind însă obligatoriu ca suma ori câtimea să fie arătată în litere (sau şi în litere alături de cifre, dar nu numai în cifre). Menţiunea b.a. de la sfârşitul actului nu este necesară dacă înscrisul este scris în întregime de cel ce se obligă. înscrierea formulei b.a. este necesară numai în cuprinsul următoarelor acte sub semnătură privată: a) contractele din care se nasc obligaţii unilaterale, nu şi acelea care generează obligaţii reciproce între părţi; b) contractele care au ca obiect o sumă de bani sau o câtime determinată de lucruri fungibile, nu şi contractele care privesc lucruri certe, determinate sau obligaţii nedeterminate. Această formulă nu se cere pentru chitanţele liberatorii, acestea vizând executarea unor obligaţii, şi nu naşterea lor. Formalitatea nu se aplică în cazul înscrisului nul ca înscris autentic, dar care este semnat de cel ce se obligă. De asemenea, nu este aplicabilă comercianţilor şi nici meseriaşilor, dispoziţie care îşi are justificarea în experienţa profesională a unor asemenea debitori. Dacă mai multe persoane se obligă prin acelaşi act către un singur creditor, înscrisul se va întocmi într-un singur exemplar, fiind vorba de obligaţii unilaterale, însă fiecare debitor va trebui să adauge înainte de semnătură menţiunea b.a. Formalitatea se aplică şi obligaţiilor accesorii, precum fideiusiunea. Legea prevede că în caz de nepotrivire între suma înscrisă în cuprinsul actului şi cea la care se referă formula b.a., debitorul se consideră obligat la suma cea mai mică, chiar dacă însuşi actul şi formula respectivă au fost scrise în întregime de mâna debitorului; într-o atare situaţie este îngăduită proba contrarie. în materie de cambie şi bilet la ordin, legea dă prioritate sumei scrise în litere şi numai dacă suma a fost scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, se ia în considerare suma cea mai mică. înscrisul care nu cuprinde formula b.a. este lipsit de putere probantă, dar aceasta nu impietează asupra convenţiei ca act juridic, ea putând fi dovedită prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori şi prezumţii, deoarece, deşi nul ca înscris, actul respectiv constituie un început de dovadă scrisă. în ipoteza când debitorul a executat parţial obligaţia, determinând cu această ocazie câtimea datoriei, actul de executare săvârşit de el este de natură să acopere neregularitatea.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Bun şi aprobat