bunuri proprii ale unuia dintre soţi, bunuri care fac parte din patrimoniul unei persoane căsătorite, pe care legea le declară ca aparţinând în exclusivitate acesteia, exceptându-le de la comunitate. Sunt b.p.u.d.s.: a) bunurile dobândite de el înainte de încheierea căsătoriei; b) cele dobândite în timpu/ căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi; d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri; e) indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei; f) valoarea care reprezintă sau înlocuieşte un bun propriu, sau bunul în care a trecut această valoare. Dovada că un bun este propriu se va putea face, între soţi, prin orice mijloc de probă. Creditorii proprii ai fiecăruia dintre soţi pot urmări numai bunurile proprii ale acestuia. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul personal al acestuia poate cere împărţirea bunurilor comune, dar numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. în acest fel, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin bunuri proprii. Creditorii comuni ai soţilor pot urmări şi bunurile proprii ale fiecăruia dintre ei, dar numai după urmărirea bunurilor comune ale acestora.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Bunuri proprii ale unuia dintre soţi
