Calificarea infracţiunii
| Comentarii |
|
calificarea infracţiunii - identificarea în fapta concretă săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de norma incriminatoare pentru existenţa unei anumite infracţiuni.
calificarea infracţiunii, caracterizarea unei fapte concrete ca infracţiune, corespunzător cu textul de lege care o prevede şi o sancţionează şi pe baza identificării, în fapta săvîrşită, a tuturor condiţiilor cerute de norma incriminatoare pentru existenţa acelei infracţiuni. C.i. este de atributul organului judiciar care efectuează urmărirea penală ori care judecă fapta săvîrşită.
calificarea faptei, caracterizarea unei fapte ca infracţiune prin incriminarea ei în legea penală. C.f. este de atributul organului legislativ. Schimbarea c.f. printr-o lege nouă intervenită in cursul judecării cauzei, nu atrage incompetenţa instanţei de judecată, afară de cazul cînd prin acea lege s-ar dispune altfel (art. 41, al. 2, C.p.p.). C.f. este criteriul hotărritor după care sint repartizate cauzele penale acelor organe judiciare penale pe care legea le consideră mai potrivite să asigure justa lor soluţionare. Repartizarea cauzelor penale în raport cu c.f. determină competenţa dupa materie (materială) a organelor judiciare. De regulă, se are în vedere instanţa căreia i se atribuie competenţa să judece fapta respectivă în primă instanţă. Din această repartizare se deduce prin derivaţie şi instanţa superioară competentă să judece în recurs, precum şi organul competent să efectueze urmărirea.
