Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisdicţie unică şi obligatorie, cu activitate permanentă, creată prin intermediul unui tratat internaţional, menită a asigura respectarea angajamentelor care decurg, în sarcina statelor părţi, din Convenţia europeană a drepturilor omului şi protocoalele sale adiţionale. 1) C.E.D.O. este o instanţă europeană, creată (instituită) la 1 noiembrie 1998, prin Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deschis spre semnare statelor membre la Strasbourg la 11 mai 1994, şi care a înlocuit Comisia Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care au funcţionat până în acel moment, pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru statele contractante din Convenţie şi protocoalele sale adiţionale; în ceea ce priveşte natura juridică a C.E.D.O., literatura de specialitate a pus în discuţie caracterul de curte cvasi-institu-ţională sau de curte constituţională sui generis; mecanismul de protecţie a drepturilor omului instituit de Convenţie are un caracter subsidiar, controlul european fiind conceput pentru a pune în evidenţă eventualele încălcări ale acestor drepturi, ce pot scăpa controlului strict exercitat în materie, în primul rând, de instanţele constituţionale naţionale. 2) Competenţa C.E.D.O. Competenţa generală a Curţii europene acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea Convenţiei şi a protocoalelor sale. Aşadar, ratione materiae, Curtea este competentă să soluţioneze litigiile privind fapte concrete prin care se pretinde violarea unuia dintre drepturile prevăzute în Convenţie; de asemenea, Curtea are şi o competenţă consultativă. Competenţa ratione personae are în vedere, pentru cauzele interstatale, litigiile în care ambele părţi sunt state contractante, iar pentru cauzele individuale, acele litigii în care ca reclamant figurează o „persoană aflată sub jurisdicţia unui stat parte", iar ca pârât, statul parte respectiv. Ratione temporis, Curtea judecă doar acele litigii împotriva unor state care au ratificat Convenţia până la data introducerii cererii, pentru fapte ce au avut loc după data acestei ratificări de către statul pârât. Ratione toci, Curtea este competentă să controleze, sub aspectul conformităţii cu Convenţia, doar acele fapte petrecute pe teritoriile statelor părţi, adică „sub jurisdicţia" acestora. Competenţa materială contencioasă a Curţii vizează soluţionarea litigiilor interstatale (litigiile în care un stat parte sesizează Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a Convenţiei de către un alt stat parte) şi a cererilor individuale (cereri care provin de la orice persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări a drepturilor sale recunoscute în Convenţie de către unul din statele-părţi). Avizele consultative sunt date, la cererea Comitetului de Miniştri, asupra problemelor juridice privind interpretarea Convenţiei, fără a se putea referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor sau libertăţilor consacrate de Convenţie, şi nici la alte probleme de care Curtea sau Comitetul de Miniştri ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în Convenţie. 3) Judecătorii C.E.D.O. sunt în număr egal cu acela al statelor părţi. Pentru a fi eligibili în această funcţie, judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morală şi să întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţii judiciare sau să fie jurişti de o competenţă recunoscută. Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual, şi nu în reprezentarea statelor în numele cărora au fost aleşi. Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în numele fiecărui stat parte, pe o durată de 6 ani şi pot fi realeşi. 4) Organizarea C.E.D.O. Curtea Europeană a Drepturilor Omului este organizată în două categorii de formaţiuni: a) formaţiu-nile administrative: Adunarea Plenară a Curţii, preşedintele, vicepreşedinţii, secţiunile; b) formaţiunile jurisdicţionale: Comitetele, Camerele şi Marea Cameră. La acestea, după intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14, se va adăuga formaţiunea judecătorului unic, care va putea emite decizii de inadmi-sibilitate sau de radiere de pe rol a cererilor care nu impun o examinare suplimentară [v. şi procedura judecării unei cereri individuale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Curtea Europeană a Drepturilor Omului
