Cazarea persoanelor condamnate în penitenciare
| Comentarii |
|
cazarea persoanelor condamnate în penitenciare, potrivit art. 48 din Legea nr. 254/2013, Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală. Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea dezideratului de a creşte numărul spaţiilor de cazare şi a recomandărilor internaţionale, în special ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante. Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.
Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
Fiecărei persoane condamnate i se pun la dispoziţie un pat şi cazarmamentul şi lenjeria aferentă, stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. De asemenea, se asigură mobilierul necesar pentru haine, alimente, mijloace de informare. Totodată, se asigură condiţii pentru aerisirea camerelor, ventilaţia lor. apa pentru spălat şi băut. precum şi toalete suficiente pentru necesităţile fiziologice.
Condiţiile de cazare în penitenciare-spital trebuie să respecte normele sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii.
în cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, directorul acestuia are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate.
în perioada de detenţie din camere, persoana condamnată vine în contact cu alţi deţinuţi, cu obligaţia de a se adapta micului grup din acea cameră. De multe ori, grupul este eterogen, unii au deja o experienţă în executarea pedepsei privative de libertate şi cunosc regulile şi ierarhiile informale existente în penitenciar şi în cameră. Aceste reguli sunt cu privire la atribuirea patului, a pernei, a păturii, la numirea la serviciile de planton, de curăţenie la grupul sanitar, la diferite alte munci şi sarcini, la alegerea
locului la televizor, la activităţile religioase, sportive, culturale, la împărţirea hranei, spălatul veselei, cititul presei, alegerea cărţii în bibliotecă.
Noua colectivitate poate să îi creeze nou-venitului o viaţă de calvar, dacă perioada de acomodare şi adaptare la vicisitudinile vieţii de carceră este lungă. Noul mediu nu mai oferă climatul de intimitate din viaţa liberă. Condamnatul trebuie să suporte subcultura grupurilor de infractori, exprimările injurioase, provocările, turnătoriile, maşinaţiile unora împotriva altora, lipsa de relaţii sexuale sau agresiunea sexuală a homosexualilor.
Locurile de deţinere se caracterizează printr-o supraaglomerare, astfel că întreg spaţiul din cameră este ocupat cu paturi, ceea ce face ca aerul să devină irespirabil din cauza fumătorilor şi a transpiraţiei. în timpul iernii, această supraaglomerare duce la crearea de condens, care formează o peliculă de apă pe tavan sau pe pereţi.
Menţinerea regulilor de igienă colectivă şi individuală este o obligaţie a fiecărui condamnat [art. 81 lit. d) din Legea nr. 254/2013], ce presupune curăţenia zilnică în fiecare cameră, baia de două ori pe săptămână, spălarea lenjeriei de pat şi personale săptămânal, realizarea dezinfecţiei şi dezinsecţiei periodic sau ori de câte ori este necesar.
