Cazul asigurat (sinistrul)

cazul asigurat (sinistrul), evenimentul asigurat pentru înlăturarea consecinţelor căruia s-a încheiat asigurarea şi care s-a produs (de ex., în cazul asigurării contra incendiului, incendiul survenit). In timp ce riscul asigurat reprezintă un eveniment ce se poate întâmpla, c.a. este evenimentul deja produs, în absenţa unui risc asigurat nu poate exista c.a. Indiferent de forma de asigurare contractată, producerea c.a. marchează momentul de început al răspunderii asigurătorului, obligaţia de plată a indemnizaţiei fiind condiţionată de survenirea c.a. Informarea asigurătorului în legătură cu producerea c.a. este obligatorie şi se face de către asigurat sau de către beneficiarul asigurării. în asigurarea de răspundere civilă, informarea asigurătorului despre producerea c.a. poate fi făcută şi de către terţul păgubit. Comunicarea producerii c.a. poate fi făcută şi intermediarului, respectiv agentului sau brokerului de asigurare care a intermediat perfectarea contractului de asigurare. Legea nu impune o formă anume operaţiunii de comunicare a c.a., condiţii în care aceasta poate fi făcută prin orice mijloace de comunicare sau, în situaţia unor prevederi contractuale exprese în acest sens, trebuie făcută conform stipulaţiei părţilor.

cazul asigurat (sinistrul), nu este definit de reglementările din materia asigurărilor, ci reprezintă o creaţie a literaturii de specialitate şi a practicii în domeniu. Astfel, în doctrină cazul asigurat sau sinistrul este definit ca fiind evenimentul asigurat, pentru înlăturarea consecinţelor căruia s-a făcut asigurarea, şi care într-adevăr s-a produs (de exemplu, în cazul asigurării contra incendiului, incendiul survenit).

în timp ce riscul asigurat reprezintă un eveniment ce se poate întâmpla, cazul asigurat este evenimentul deja produs. Rezultă că nu putem avea caz asigurat dacă nu există risc asigurat. Aceasta pentru că nu toate evenimentele produse vor obliga pe asigurător, ci doar cele contractate, adică cele definite de părţi drept riscuri asigurate. Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, noţiunea de caz asigurat are o mare însemnătate în materia asigurărilor, deoarece, indiferent de forma de asigurare contractată, producerea cazului asigurat marchează momentul răspunderii asigurătorului. în temeiul contractului de asigurare, asigură

torului nu-i revin, de principiu, obligaţii speciale cu excepţia plăţii indemnizaţiei de asigurare. Or, obligaţia de plată a indemnizaţiei este condiţionată de survenirea cazului asigurat.

Cazul asigurat va trebui adus la cunoştinţa asigurătorului în vederea încasării despăgubirilor. Informarea asigurătorului în legătură cu producerea cazului asigurat se face de către asigurat sau de către beneficiarul asigurării. în asigurarea de răspundere civilă, informarea asigurătorului despre producerea cazului asigurat poate fi făcută şi de către terţul păgubit. De altfel, dacă asiguratul nu comunică producerea cazului asigurat şi nici nu îl despăgubeşte pe terţul păgubit, atunci acesta va trebui să anunţe el asigurătorul. Legea nu impune o formă anume operaţiunii de comunicare a cazului asigurat, ceea ce înseamnă că aceasta poate fi făcută prin orice mijloace de comunicare.

Producerea cazului asigurat are consecinţe şi pe planul prescripţiei extinctive a dreptului la acţiunea în solicitarea despăgubirilor de la societatea de asigurare, în sensul că termenul de prescripţie începe să curgă ca regulă de la data survenirii cazului asigurat şi a cunoaşterii persoanei vinovate de producerea lui.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Cazul asigurat (sinistrul)