carte verde, document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU. C.v. acoperă riscurile de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor din accidente de autovehicule atunci dând se circulă cu autovehiculul propriu pe teritoriul altei ţări. în cazul unei călătorii cu vehiculul în una din ţările din Spaţiul Economic European -Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Spania (şi Insulele Canare), Estonia, Franţa (inclusiv Monaco), Finlanda, Marea Britanie, Grecia, Ungaria, Italia (inclusiv Vatican şi Republica San Marino), Irlanda, Islanda, Luxemburg, Lituania, Letonia, Malta, Norvegia, Olanda, Portugalia, Polonia, Suedia, Slovacia, Slovenia), plus Elveţia, Andorra şi Croaţia, nu este necesară încheierea unei asigurări facultative c.v., deoarece asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) include nu doar acoperirea riscurilor specifice pe teritoriul României, ci îşi extinde aria de valabilitate pentru toate ţările din Spaţiul Economic European. De asemenea, asigurarea RCA oferă acoperire şi pe teritoriul statelor în care nu există birou naţional şi care leagă direct două ţări membre.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Carte verde
