Cerere de completare a hotărârii
| Comentarii |
|
cerere de completare a hotărârii, varietate de cerere prin care partea interesată se adresează instanţei, solicitând completarea hotărârii cu privire la care a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Cererea poate fi formulată în termenul prevăzut de lege pentru declararea apelului sau, după caz, a recursului împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. Competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei completare se solicită. Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată, care se va ataşa atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei. Aceeaşi procedură se aplică şi în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
completarea hotărârii, operaţie procedurală destinată a remedia omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale; c.h. se poate cere în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. Instituţia c.h. este deosebit de utilă, fiind de natură să evite necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere. C.h. îşi găseşte domeniu de aplicare în privinţa omisiunii de a soluţiona un capăt de cerere principal sau accesoriu ori cereri conexe sau incidentale; instituţia este incidenţă nu numai în privinţa capetelor de cerere formulate în faţa instanţelor de fond, ci şi a celor promovate în faţa instanţelor de apel sau de recurs. C.h. se poate dispune şi atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor. C.h. nu poate fi folosită însă pentru îndreptarea greşelilor de judecată, adică pentru rectificarea soluţiilor greşite cu privire la unele capete de cerere. Cererea de c.h. se soluţionează de urgenţă şi întotdeauna cu citarea părţilor; instanţa se pronunţă asupra cererii de completare printr-o hotărâre separată, care se ataşează la dosarul cauzei şi la dosarul de hotărâri al instanţei; hotărârea pronunţată asupra cererii de completare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea completată; părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea hotărârii.
