Cerere de chemare în judecată
| Comentarii |
|
cerere de chemare în judecată, act procedural prin care se pune în mişcare acţiunea civilă şi se învesteşte instanţa cu soluţionarea acesteia. Cererea de chemare în judecată este mijlocul legal prin care se înfăptuieşte sesizarea instanţei cu un litigiu de natură civilă, în vederea rezolvării lui.
1) Uneori, atât în legislaţie, cât şi în practică, se folosesc şi alţi termeni sinonimi cu cererea de chemare în judecată, cum ar fi: cerere, cerere principală, cerere introductivă, cerere iniţială, petiţie, acţiune etc.
2) De regulă, această cerere se introduce de către titularul dreptului; uneori, legea recunoaşte, totuşi, şi anumitor persoane sau organe care nu au calitatea de titulare ale dreptului invocat facultatea de a introduce o asemenea cerere. Astfel, legea recunoaşte procurorului dreptul de a porni orice acţiune civilă (de a introduce orice cererea de chemare în judecată, inclusiv cele cu caracter strict personal) dacă apreciază că este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege; tot aşa, autoritatea tutelară poate cere modificarea măsurilor privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii, decăderea părintelui din drepturile părinteşti, punerea sub interdicţie sau ridicarea interdicţiei; organele administraţiei publice, instituţiile publice, administratorii şi colocatarii, precum şi orice alte persoane au îndreptăţirea să depună cerere de punere sub interdicţie a celor ce, prin comportamentul lor, fac dovada că se află în situaţia de a li se aplica această măsură; cei îndreptăţiţi să ceară punerea sub interdicţie a unei persoane pot cere, de asemenea, şi ridicarea interdicţiei.
3) Cererea de chemare în judecată trebuie făcută în formă scrisă. Elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată sunt prevăzute de art. 112 C. proc. civ., şi anume:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional; la cerere trebuie anexate actele din care să rezulte calitatea de reprezentant convenţional sau legal; c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. Pentru identificarea imobilelor, se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, iar când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi
numărul topografic;
d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul. Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime. Dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia. Când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele şi locuinţa martorilor;
f) semnătura. De asemenea, legea mai cere ca cererea de chemare în judecată să conţină şi arătarea instanţei căreia îi este adresată; totodată, este necesar ca cererea să fie timbrată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
4) Dintre elementele arătate, următoarele sunt considerate a fi esenţiale pentru conţinutul cererii: numele părţilor, obiectul şi semnătura; lipsa lor este sancţionată eu nulitatea cererii. Lipsa semnăturii poate fi suplinită pe parcursul desfăşurării procesului. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea; dacă nu semnează, atunci instanţa va anula cererea.
5) În cazul în care cel ce a formulat cererea nu a menţionat împrejurarea că acţionează în calitate de reprezentant al titularului dreptului pretins, sancţiunea constă în respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Dacă s-a menţionat că se acţionează în calitate de reprezentant, dar nu se depune dovada calităţii de reprezentant, cererea va fi anulată în cazul în care această calitate nu a putut fi justificată în termenul acordat de instanţă în acest scop.
6) Legea prevede sancţiuni procedurale şi pentru lipsa altor elemente ale C.C.j. Astfel, neindicarea mijloacelor de probă în cererea de chemare în judecată determină, în principiu, aplicarea sancţiunii decăderii, dacă aceste vicii nu au fost remediate la prima zi de înfăţişare sau cel mai târziu până la împlinirea termenului acordat de instanţă în acest scop. Pentru celelalte elemente ale cererea de chemare în judecată, nulitatea cererii intervine numai dacă s-a cauzat părţii adverse o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind necesar ca aceasta să dovedească vătămarea. întrucât normele legale ce stabilesc elementele cererea de chemare în judecată au caracter dispozitiv, sancţiunile procedurale prevăzute pentru lipsa acestor elemente devin operante numai dacă pârâtul invocă, pe cale de excepţie, acea lipsă.
7) Cererea de chemare în judecată se înregistrează la instanţa căreia îi este adresată, iar aceasta, învestindu-se cu soluţionarea ei, o comunică în copie pârâtului.
8) înregistrarea cererea de chemare în judecată produce mai multe efecte, şi anume:
a) învestirea instanţei cu judecarea pricinii şi odată cu aceasta naşterea raportului juridic procesual civil;
b) fixarea naturii şi a obiectului procesului, care, de acum, vor putea fi schimbate numai prin modificarea cererii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
c) fixarea competenţei teritoriale a instanţei;
d) stabilirea cadrului procesului cu referire la părţi;
e) crearea stării de litispendenţă;
f) întreruperea prescripţiei, chiar dacă cererea a fost depusă la o instanţă necompetentă;
g) dacă debitorul nu era pus în întârziere prin notificare sau nu era de drept în întârziere, introducerea C.C.j. operează punerea în întârziere a pârâtului, cu următoarele consecinţe: în cazul cererilor care au ca obiect executarea de către pârât a obligaţiei de a da un bun individual determinat, riscul pieirii fortuite ulterioare a bunului va fi suportat de către pârât; din momentul înregistrării cererii încep să curgă dobânzile pentru creanţele în bani, care până atunci nu erau purtătoare de dobânzi; tot din acest moment, în cazul acţiunilor reale imobiliare şi al celor mixte, încetează buna-credinţă a pârâtului posesor, care, devenind posesor de rea-credinţă, va fi obligat să restituie fructele de la data introducerii cererii;
h) dreptul ce se urmăreşte a fi valorificat prin introducerea cererea de chemare în judecată devine un drept litigios;
i) în materia obligaţiei de întreţinere, întreţinerea se acordă, de regulă, numai de la data introducerii cererii, prezumându-se că numai de la acea dată a apărut nevoia beneficiarului ei.
cerere de chemare în judecată (art. 148-151, art. 192, art. 194 şi art. 195 NCPC), în cazul încălcării unor drepturi sau libertăţi consacrate şi garantate de lege, cel prejudiciat trebuie să aibă iniţiativa de a sesiza instanţa de judecată, respectiv trebuie să formuleze o cerere de chemare în judecată, prin care solicită ca dreptul său încălcat să fie apărat, iar cel care l-a încălcat să fie tras la răspundere/sancţionat.
întrucât în materie civilă, în principiu, procesul civil nu se declanşează din oficiu, ci numai la cererea celui al cărui drept a fost încălcat sau nesocotit şi care dispune de dreptul său, acesta este în drept să sesizeze instanţa de judecată, adică să învestească instanţa cu o cerere de chemare în judecată, denumită juridic acţiune civilă, ca act de sesizare a instanţei de judecată.
Cererea de chemare în judecată trebuie întocmită în numărul de exemplare necesare comunicării, precum şi un exemplar pentru instanţa de judecată, căreia i se vor ataşa înscrisurile doveditoare în acelaşi număr de exemplare, conform art. 149 şi art. 150 C.proc.civ. În practică însă, în cazul în care într-un proces sunt implicate anumite autorităţi ale statului care trebuie să se informeze cu privire la conţinutul dosarului, părţile vor depune câte un exemplar din cerere şi din înscrisurile doveditoare şi pentru acestea (de exemplu, în cauzele cu minori sau în adopţii, unde este implicată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi/sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie ori autoritatea competentă pentru efectuarea anchetei psihosociale etc.).
Conform art. 194 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, codul numeric personal (CNP), respectiv codul unic de înregistrare (CUI) ori codul de identificare fiscală (CIF), numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar al reclamantului şi al pârâtului, adresa electronică şi coordonatele indicate de părţi, numărul de telefon, numărul de fax ş.a., iar dacă reclamantul locuieşte în străinătate, se va preciza şi domiciliul ales în România (domiciliul/sediul procedural) unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea din proces, numele şi prenumele avocatului şi sediul său profesional, adresa sa electronică, numărul de telefon şi numărul de fax, precum şi alte coordonate, cu indicarea actului care atestă calitatea de reprezentant. Se va anexa cererii dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151 C.proc.civ., şi anume: procura în original sau în copie legalizată când cererea este formulată prin mandatar, împuternicirea avocaţială sau copie legalizată de pe înscrisul care dovedeşte calitatea de reprezentant legal.
c) obiectul cererii şi valoarea lui, după aprecierea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de determinare a valorii, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, iar în cazul bunurilor imobile, valoarea impozabilă şi identificarea lor prin adresă (locul de situare), număr de carte funciară, număr cadastral/topografic (anexându-se extrasul de carte funciară);
d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere: înscrisuri (ale căror copii se vor ataşa/traduce), martori (indicându-se toate datele de identificare), interogatoriul pârâtului, expertiza, cercetarea la faţa locului;
f) semnătura reclamantului sau a reprezentantului legal ori convenţional (avocatului, mandatarului).
în Cartea a Vl-a, Titlul I, art. 915-935 C.proc.civ. este reglementată procedura divorţului, care cuprinde unele dispoziţii speciale sau derogatorii de la procedura de drept comun a soluţionării litigiilor. Astfel, pe lângă cele arătate, cererea de divorţ va mai cuprinde şi alte menţiuni, conform art. 916 C.proc.civ. (numele copiilor minori ai celor doi soţi, inclusiv adoptaţi de aceştia, iar dacă soţii nu au copii minori, se va preciza această împrejurare), la care se vor adăuga şi alte acte şi documente, menţionate în acelaşi articol (o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori; de asemenea, poate fi anexată
înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei şi; după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului).
La cererea de chemare în judecată se va ataşa dovada timbrării.
Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere, împotriva aceloraşi persoane, cu condiţia ca acestea să se afle într-o strânsă legătură.
Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele, sau, după caz, denumirea oricărei părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, ori nu este timbrată sau este insuficient timbrată, este nulă. Cu toate acestea, cererea nu va fi anulată dacă, după înregistrarea sa, cu ocazia verificării şi regularizării sale, constatându-se că ea nu îndeplineşte cerinţele legale, reclamantul face modificările şi completările dispuse de către instanţă, în termen de 10 zile. Lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe sau până la următorul termen celui în care se invocă lipsa acesteia.
