Cerere de contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
cerere de contestaţie în anulare, cererea prin care partea interesată sau procurorul poate solicita, pentru motive expres prevăzute de lege, retractarea unei hotărâri irevocabile. Legea nu are dispoziţii speciale cu privire la conţinutul contestaţiei în anulare, astfel încât se vor aplica, prin asemănare, prevederile art. 82 şi art. 112 C. proc. civ.; cererea va cuprinde: numele şi domiciliul contestatorului, hotărârea care se atacă, motivarea în fapt şi în drept, probele, dacă este cazul, şi semnătura. Potrivit legii, nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi, de aceea contestatorul trebuie să indice toate motivele care justifică, în opinia sa, cercetarea şi admiterea căii de atac. Pentru contestaţiile în anulare taxa de timbru este fixă; la taxa de timbru se adaugă timbrul judiciar.
contestaţie în anulare, cale extraordinară de atac prin care partea interesată solicită, în cazurile prevăzute de lege, instanţei competente să-şi retracteze propria sa hotărâre. Ca. prezintă următoarele trăsături: se îndreaptă împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile; se adresează chiar instanţei care a pronunţat hotărârea (cale de atac de retractare); are ca scop anularea hotărârii atacate, rejude-carea cauzei şi obţinerea unei soluţii noi. După obiectul contestaţiei se face deosebire între: a) c.a. generală, care poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti; b) c.a. specială, care poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs [v. şi contestaţie în anulare generală; contestaţie în anulare specială].
contestaţie în anulare generală, cale extraordinară de atac prin care partea interesată sau procurorul poate solicita, pentru motive expres prevăzute de lege, retractarea unei hotărâri irevocabile. C.a.g. poate fi exercitată pentru oricare dintre următoarele motive: 1) când procedura de chemare a părţii, pentru ziua în care s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; acest prim motiv vizează respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil (principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului de apărare); neîn-deplinirea procedurii de citare poate conduce, adeseori, la pronunţarea unor hotărâri greşite şi sub aspectul stabilirii adevărului în activitatea de judecată; c.a.g. poate fi promovată doar în cazul încălcării dispoziţiilor legale privitoare ia citarea părţilor pentru „ziua când s-a judecat pricina"; aceasta înseamnă că legiuitorul a reţinut ca prim motiv de c.a.g. doar neres-pectarea procedurii de citare pentru termenul la care a avut loc dezbaterea în fond; în ipoteza nesocotirii dispoziţiilor legale privitoare la citarea părţilor pentru termenele anterioare, partea interesată avea posibilitatea de a solicita pe cale de excepţie constatarea neregu-larităţii respective; dacă instanţa a respins excepţia, ea avea posibilitatea de a se plânge pe calea apelului şi a recursului, iar nu a c.a.; de asemenea, c.a.g. poate fi promovată pentru neîndeplinirea procedurii de citare doar de partea faţă de care s-a săvârşit neregu-laritatea, iar nu şi de părţile citate în mod legal; 2) când hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative privitoare la competenţă; c.a.g. poate fi exercitată pentru acest de-al doilea motiv doar dacă se constată că au fost nesocotite regulile necompe-tenţei absolute; pentru a constitui motiv de c.a.g. mai este necesar ca părţile să nu fi avut posibilitatea de a invoca necompetenţă absolută pe calea apelului sau a recursului; în practică, necompetenţă absolută reprezintă doar în mod excepţional un motiv de c.a.g., de vreme ce o asemenea neregularitate poate fi înlăturată pe calea apelului sau a recursului; în schimb, părţile se vor putea plânge pe calea c.a.g. dacă necompetenţă absolută vizează deciziile instanţelor de recurs sau hotărârile pronunţate în ultimă instanţă. C.a.g. este supusă următoarelor condiţii: 1) să fie îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile; aceasta înseamnă că orice hotărâre judecătorească care a rămas irevocabilă poate forma obiect al c.a.g.; 2) partea să nu fi avut posibilitatea de a invoca motivele pe care îşi întemeiază contestaţia, pe calea recursului; condiţia enunţată reprezintă o aplicare concretă a principiului potrivit căruia nu se poate exercita o cale extraordinară de atac atâta timp cât este deschisă calea apelului sau a recursului. De la această cerinţă legea instituie două excepţii: a) dacă motivele au fost invocate pe calea recursului, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de unele verificări de fapt; b) dacă recursul a fost respins de instanţă fără să fi fost judecat în fond; asemenea situaţii se pot întâlni în practică ca urmare a anulării recursului ca neregulat introdus sau ca netimbrat; c.a.g. nu poate fi exercitată însă în ipoteza respingerii recursului ca tardiv, întrucât s-ar eluda interdicţia prevăzută de lege; soluţia contrară ar permite părţii să introducă în mod formal un recurs, peste termen, spre a exercita apoi o c.a.g. [sin. contestaţie în anulare de drept comun; contestaţie în anulare obişnuită; v. şi procedura contestaţiei în anulare].
contestaţie în anulare specială, cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate şi procurorul pot solicita retractarea deciziilor pronunţate de instanţele de recurs. C.a.s. este o cale de atac specifică, întrucât poate fi promovată doar împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Motivele c.a.s. sunt expres determinate de lege şi vizează următoarele două situaţii: 1) când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale; noţiunea de greşeală materială (motiv de c.a.s.) nu priveşte omisiuni în legătură cu modul de administrare a probelor sau alte erori ce pot afecta soluţia pronunţată în cauză; dimpotrivă, este vorba de omisiuni esenţiale şi involuntare în raport cu situaţia existentă la dosar în momentul pronunţării hotărârii; în practica judiciară, noţiunea de „greşeală materială" este interpretată într-o manieră restrictivă; aceasta deoarece prin c.a.s. nu se urmăreşte decât anularea hotărârii date în prezenţa unor omisiuni esenţiale, în sensul că dacă acestea erau avute în vedere de instanţa de recurs, aceasta putea pronunţa o altă soluţie; asemenea greşeli pot privi, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar exista dovada în legătură cu plata taxelor de timbru; respingerea recursului ca tardiv, deşi la dosar exista dovada din care rezulta depunerea acestuia în termen la oficiul poştal; 2) când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l doar în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate; c.a.s. poate fi exercitată, în baza acestui motiv, doar în cazul în care recursul a fost respins sau admis numai în parte; dacă s-a dispus casarea totală a hotărârii atacate, partea este în drept să-şi formuleze toate apărările, cu ocazia rejude-cării, fără să poată obiecta că instanţa a omis să cerceteze vreun motiv de recurs; de asemenea, prin intermediul c.a.s. nu se poate invoca decât neexaminarea motivelor de recurs depuse în termen. C.a.s. poate fi promovată doar de recurent, intimatul neavând interesul de a exercita această cale de atac, de vreme ce hotărârea îi este favorabilă [v. şi procedura contestaţiei în anulare]
contestaţie în anulare - remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi, fiind un mijloc de anulare pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură. Contestaţia în anulare are o natură juridică mixtă, fiind atât o cale de anulare, cât şi de retractare, deoarece însăşi instanţa care a dat hotărârea este pusă în situaţia de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual. Dat fiind caracterul ei de cale extraordinară de atac, aceasta se foloseşte doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., acest fapt contribuind la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile. Competentă să judece contestaţia în anulare este, în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)-c), instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, iar în cel prevăzut la lit. d), instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
CONTESTAŢIA ÎN ANULARE, cale extraordinară de atac prin care partea interesată solicită în cazurile prevăzute de lege, instanţei competente, să-şi retracteze propria sa hotărâre. Contestaţia în anulare prezintă următoarele trăsături: se îndreaptă împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive; se adresează chiar instanţei care a pronunţat hotărârea (cale de atac de retractare); are ca scop anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi obţinerea unei soluţii noi. După obiectul contestaţiei, se face deosebire între: a) contestaţia în anulare generală, care poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti; b) contestaţia în anulare specială, care poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Citește mai mult
umilit prin judecată pe nestiința judecătorilor ce au calificat gresit contractul și a dus la aceea executare ilegală. Din aceste motive inițial am invocat sctirea de taxe pe prev. art.20 alin.8/C.procedură penală ce se referă la cauze penale judecte de instanță civil(eu ca victimă a unei executări silite ilegale conf doctrinei art.6 alin.1 din Conventia Euroeană a Drepturilor Omului nu pot cere răapundere penală invinuitelor în special căci sunt puteri statale).Am sau nu am dreptate să fiu scutite de taxele judiciare de timbru conf. art. 29 alin.1 lit i și lit. j din OUG.80/2013?.Trebuie avut în vedere că fondul s-a judecat pe necompetentă dovedită în apel dar neanulat verdictul dat pe fond. Trebuie avută în vedere și calitatea mea de cumpărător prejudiciat de un agent economic. Pâna la urmă nici o instatnță nu s-a pronunțat pe fond și mi-au repins toate căile de atac inclusiv recursul.