Principiile procedurii fiscale
| Comentarii |
|
principiile procedurii fiscale, Aplicarea unitară a legislaţiei, Dreptul de apreciere, Principiul limbii oficiale, Principiul rolului activ, Dreptul de a fi ascultat, Obligaţia de cooperare
Codul de procedură fiscală debutează cu legiferarea unei serii de principii aplicabile procedurilor fiscale. Continuitatea de reglementare dintre Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală determină efectul acestor principii asupra obligaţiilor fiscale atât materiale, cât şi procedurale.
Astfel, un prim principiu este reglementat de art. 5 C. proc. fisc., şi anume aplicarea unitară a legislaţiei. în acest sens, pentru interpretarea unitară a dispoziţiilor legale se constituie o comisie fiscală centrală, prin ale cărei decizii se va asigura aplicarea unitară a legislaţiei fiscale.
Dreptul de apreciere. Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Organul fiscal are dreptul de a califica, cu forţă obligatorie, sub prezumţie de legalitate, orice act sau fapt juridic şi de a-i determina efectele, inclusiv prin estimare. Astfel, în privinţa probatoriului în procedura fiscală, regula este că proba se realizează cu documente justificative propuse de contribuabil; contraproba se poate realiza prin orice elemente, inclusiv prin aprecierile şi constatările organului fiscal.
Dacă, în dreptul comun, valorificarea drepturilor de către creditor se face într-o procedură judiciară, cu ajutorul instanţei, în dreptul fiscal, creditorul are la dispoziţie propriile instrumente de valorificare a drepturilor sale şi de constrângere, inclusiv sancţionare a debitorului. Aceste instrumente se materializează sub forma unor acte juridice, guvernate de prezumţia de legalitate. Astfel, sesizarea instanţei şi concursul acesteia sunt, de regulă, solicitate de către debitor. Datorită faptului că organul fiscal are o serie de prerogative de autoritate publică, activitatea acestuia este guvernată de principiul rolului activ, conform căruia organul fiscal are concomitent şi preocuparea de a proteja drepturile contribuabilului. Acest principiu implică însă şi autoritatea de a efectua, din oficiu, orice acte sau verificări consideră necesare.
Principiul limbii oficiale, limba română, consacrat de art. 8 C. proc. fisc. obligă contribuabilii care comunică cu organul fiscal să utilizeze exclusiv limba română şi să depună traduceri certificate ale documentelor redactate în altă limbă.
Dreptul de a fi ascultat este un principiu de protecţie a contribuabilului, în sensul că acesta va fi audiat anterior luării unei decizii de către organul fiscal. Această garanţie procedurală are o serie de limitări, în proceduri care ar permite contribuabilului să se sustragă de la executarea obligaţiilor fiscale: executarea silită, măsuri asigurătorii.
Obligaţia de cooperare, impusă de art. 10 C. proc. fisc., este un principiu care pune în sarcina contribuabilului aspectele oneroase ale procedurii fiscale; contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
O garanţie, ca şi corolar al faptului că organul fiscal are acces la toate informaţiile deţinute de contribuabil, este obligaţia organului fiscal de a păstra secretul fiscal asupra informaţiilor, pe care le deţine ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu. Informaţiile pot fi transmise în proceduri fiscale şi proceduri judiciare.
Aceste principii nu au o forţă juridică specifică; în practica naţională nu au o însemnătate deosebită. în jurisprudenţa europeană, s-au reliefat o serie de principii cu preponderenţă fiscală: principiul neutralităţii fiscale, principiul neutralităţii TVA, principiul proporţionalităţii, principiul securităţii juridice.
